La fanfara „Promenada” de la Casa de cultură „Ionel Floaşiu” din Câmpia Turzii, iarna este anotimpul în care se pregătesc succesele verii.
În acelaşi timp, în „sera” fanfarei se cresc noile generaţii de muzicanţi.
Zilele acestea încep cursurile de iniţiere pentru copiii care doresc să facă parte din formaţia muzicală care duce numele oraşului până peste hotare.
Decenii de fanfară
La Câmpia Turzii, cu mici întreruperi cauzate de perioada războiului şi de cea de după Revoluţie, fanfara cântă din 1923. Pentru că „Industria sârmei” a fost construită de nemţi, aceştia au adus cu ei şi obiceiul fanfarei. Care a prins şi a rămas ca o componentă a vieţii culturale şi artistice a urbei.
La intrarea în Casa de cultură l-am întâlnit pe Dumitru Lohănel, de 84 de ani, fost component la fanfarei între 1946 şi 1985. Şi mai sunt mulţi ca el prin oraş, care se laudă cu decenii de contribuţii la muzica armonioasă a fanfarei locale. „Şi fanfara de-acum îmi place” – afirmă el, bucuros că tradiţia continuă.
De mai mulţi ani, destinele fanfarei au încăput pe mâinile lui Sorin Sălăjean. Acesta nu scapă nici o ocazie să amintească de succesul avut în Spania, în 2006, la concurenţă cu fanfare „mai bogate”. „Un singur instrument utilizat de fanfara din Danemarca, de exemplu, costa cât toate ale noastre. Să vă spun că am cântat acolo şi cu instrumente „reparate” cu bandă de izolat!? Acum avem instrumente mai bune.” – îşi aminteşte Sălăjean de isprăvile care i-au învăţat pe mulţi fanfarişti din alte ţări că există şi Câmpia Turzii. Şi oraşul are şi o fanfară.
Ne place ce facem
Sălăjean a venit din armată, unde a cântat în fanfara militară, în 1989. Şi a continuat la Câmpia ce învăţase în armată. Acum fanfara are membrii între 11 şi 60 de ani. Decanul, Traian Cheţan, are 8 ani. De fanfară. Pentru că la corul Astra are 18 ani.
Sub numele şi organizarea actuală, activează din 2001. Sub patronajul Casei de cultură „Ionel Floaşiu” şi sub permanenta grijă şi sprijin acordate de autorităţile locale. Aproape toate instrumentele sunt procurate în ultimii ani. Un bas pe care vrea acum să-l cumpere costă aproape o sută de milioane de lei vechi. Chiar şi unul second-hand tot costă vreo trezeci de milioane.
Toţi membrii fanfarei sunt aici numai din pasiune. Instrumentele le sunt puse la dispoziţie fără nici o altă obligaţie decât de a cânta frumos. Armonia fanfarei este dublată de prietenia ce se leagă între ei în decursul timpului petrecut împreună.
Participă la festivaluri, anul trecut au fost la Sighişoara şi la Târgu Secuiesc.
Anul acesta vor organiza un Festival de fanfară la Câmpia Turzii. Probabil în luna iulie. Au deja confirmarea participării fanfarelor din Sighişoara, Târgu Secuiesc, Târnăveni şi Foieni (jud. Satu Mare). Din păcate, o fanfară din Luxemburg, care promisese că va veni, a declinat în cele din urmă, invitaţia, preferând un turneu în Statele Unite.
Sălăjean este un optimist incurabil. Speră să obţină sponsorizare de la Mechel pentru acest festival.
Şcoală pe gratis
„Pregătim noul sezon cultural, care începe, de regulă, la 9 mai. În funcţie de solicitări, cântăm şi înaintea aceste date. Ne sporim repertoriul cu cântece noi, iniţiem copii în tainele instrumentelor fanfarei, iniţiem relaţii cu alte fanfare. Partiturile costă foarte mult, dar reuşim să le obţinem prin schimb cu partenerii noştri.
Pregătim şi un cântec solicitat de formaţia de majorete din Kisber, oraş din Ungaria cu care municipiul Câmpia Turzii este înfrăţit, pentru că au mai colaborat (chiar şi la evenimentul din Spania, au participat tot împreună!). Avem bune relaţii şi lucrăm şi colegele noastre, cu trupa de majorete „Angels” din oraş. Nu multe oraşe au fanfară şi majorete!
Cursuri gratuite de iniţiere în tainele muzicii de fanfară durează trei luni. Nu costă nimic. Doar trebuie muncit. La sfârşit, împreună cu un profesor de muzică, îi supunem pe ucenicii noştri la un examen şi primesc o diplomă de atestare a aptitudinilor.
Aşteptăm copii între 10 şi 15 ani, din şcolile oraşului. Mă aştept să se înscrie vreo treizeci, ca în anii trecuţi. Chiar dacă nu toţi vor rămâne, cernuţi de sita efortului cerut de instrument şi de munca în echipă. Dar rămân cei talentaţi şi cu tragere de inimă, cei care vor să face ceva deosebit. Unii rămân decenii, aşa cum a fost şi bătrânul de 84 de ani cu care m-aţi găsit povestind pe treptele Casei de cultură!”.
imagini: generaţii, instrumente, sălăjean, colaborare














daurel
30 iunie 2009
Este O.H., vorba lui Vania. Tocmai ma pregateam sa accesez tag-ul “majorete”, dar am cazut pe “ganduri”
zamfirpop
30 iunie 2009
Pentru cei tineri: OH = ocin haraşo, un fel de all right pe limba slavilor!
Mă bucur că ai căzut pe gânduri şi nu pe … majorete!
daurel
30 iunie 2009
Ceva nu-i in regula la postarea cu parada, nu m-a invitat sa comentez. Pate ca este fara comentarii… Daca nu trebe, atunci nu trebe!
zamfirpop
30 iunie 2009
Nici vorbă.
Sigur este vorba de o problemă care nu ţine de voinţa mea.
Te rog să reintri pe postare. Eu voi verifica între timp.
Mulţumesc pentru atenţionare.