De mai multe zile mă uit la acestă uşă nouă, ca … jurnalistul curios!
Azi am avut norocul să-l întâlnesc pe patronul viitoarei cafenele şi să fiu invitat să vizitez „isprava” de care este foarte mândru.
Am coborât câteva trepte şi … mi-am amintit de o cafea băută, cândva, în Franţa!
Ceea ce vedeam, este … incredibil, dar adevărat … de mâine!
Pentru că mâine se deschide o adevărată cafenea de lux în Turda. Amenajată cu gust rafinat, decorată cu gravuri care îţi amintesc de Turda, de azi şi de altă-dată, te lasă fără glas. 
Sper ca şi cafeaua să nu fie doar OZN (o zeamă neagră) şi nici să nu trebuiască să-ţi strigi peste masă conversaţia. Ar putea deveni o cafenea selectă, dacă nu se va transforma rapid într-o bombă, ca mai toate celelalte localuri cu pretenţii care s-au deschis în oraşul nostru în ultimele decenii (vă mai amintiţi de „Bolovanul” din primele sale zile de existenţă?). Singura obiecţie pe care o pot invoca este că … “cafeaua fără ţigară este ca nunta fără lăutari”! Mă tem că interdicţia, chiar dacă este foarte “trendy” şi “europeană”, îi va restrânge drastic numărul de vizitatori. Mai ales printre artişti … (Aici, parcă o aud pe mama, care astăzi ar fi sărbătorit 57 de ani de la căsătorie: “nu puteai să taci?“! Dumnezeu să o odihnească în pace! Dar, dacă tăceam, nu eram … Zamfir!)
Important este că, de-acum încolo, voi şti să răspund la întrebarea cu care mă făceam mereu de râs în faţa celor care mă întrebau: „unde mergem să bem o cafea?”!
Mâine voi onora invitaţia de a savura „o cafea din partea casei”! Dacă nu voi primi citaţia la proces pentru că postez imaginea fericitului patron, fotografie făcută împotriva voinţei lui. Cu toate riscurile asumate, din partea mea!
Mulţumesc, Liviule!
Notă: pentru cei care au neapărată nevoie, trebuie să fac nişte precizări:
1. acesta este un blog privat şi conţine părerile personale ale titularului;
2. această postare nu este publicitate (de-aceea şi imaginile au fost luate pe fugă), ci doar o opinie personală asupra a “ceva”, cu adevărat frumos, ce apare în urbea în care vieţuiesc;
3. de-aceea, poate, singura plată pe care o voi primi, poate, va fi cafeaua pe care, poate, o voi bea mâine, dacă, poate, îmi voi găsi timp să cobor scările cafenelei şi … dacă, poate, patronul nu-şi uită promisiunea până mâine (cu cinci “poate” şi Parisul încape într-o sticlă!);
4. cafeaua, pe care o voi bea mâine, nu intră nici la categoria “venituri” – deci, nu va trebui să dau 16% din ea, nici la “foloase necuvenite” – pentru că pe Liviu îl cunosc de prea mult timp şi consider că merită să-i beau cafeaua, nici la “mită” – pentru că nu sunt funcţionar public!
À bon entendeur, salut!
Update: azi e luni şi s-a deschis, am băut o cafea bună, într-o atmosferă relaxantă şi … nu mă dă în judecată Liviu!!!
Şi este într-adevăr incredibil!
- şi se poate fuma, cafeneaua având două saloane: unul pentru îngerii – nevicioşi, celălalt pentru demonii – fumători!
- şi cafeaua e bună!
- şi muzică este plăcută, în surdină!
- şi vă mai postez nişte imagini, proaspete!
Dacă tot nu v-am convins încă, să rugaţi persoanele care aşteaptă autobuzul în faţa uşii ca să aibă un pic de bun-simţ şi să vă permită să intraţi, vă momesc şi cu un filmuleţ (făcut de un nepriceput cu aparatul prea nou ca să ştie să-l folosească cum trebuie!):
Posted on 15 martie 2009
0