De curând, vă făceam părtaşi la bucuria de a avea un nou Prieten: era un puiet de molid, altoit argintiu.
Nu ştiam cât de curând trebuie să recidivez şi să vă anunţ sporirea zestrei mele de Prieteni!
Aş vrea să sper că Sergiu Crăciun este de-acord şi începe şi el să mă considere Prieten.
Azi, vi-l prezint doar în imagini.
De mâine, voi începe depănarea poveştii lui. O poveste minunată şi cutremurătoare, deopotrivă.
Notă: Sergiu mi-a răspuns la întrebare, chiar înainte de a o citi, şi îmi scrie, neîntrebat de mine:
“Sunt foarte bucuros că am un prieten în Turda!“.
Posted in: 59 - Turdeni şi arieşeni
Posted on 18 aprilie 2009
0