Zilele trecute, într-o seară, am întâlnit, pe esplanada din faţa Catedralei turdene, un grup de studenţi.
Îmbrăcaţi cu tricouri verzi, veniţi din Franţa, au trecut prin Turda în călătoria lor de studii şi informare.
Verdele tricourilor sugera înclinaţia lor pentru ecologie, pentru grija faţă de mediul înconjurător şi dezvoltarea durabilă.
Un fel de ASE
Grupul provine de la Şcoala Superioară de Comerţ din Dijon, un fel de ASE care pregăteşte viitori economişti şi contabili.
Călătoria prin România este etapa anului 2009 din lista de călătorii anuale pe care le întreprind, pentru studiu şi informare. Se interesează de modul în care este percepută grija faţă de mediul înconjurător şi dezvoltarea durabilă, mai ales în ţările care au intrat mai de curând în Uniunea Europeană.
Nici timpul lor şi nici al meu, nu ne-a permis un dialog mai lung, dar am aflat elementele esenţiale pentru a le înţelege demersul.
Veneau de la Cluj Napoca şi mergeau spre Sibiu. În ambele centre universitare, aveau programate întâlniri, discuţii şi acţiuni comune cu studenţi, dar şi cu oameni de pe stradă.
Oraşe curate
M-am mirat să aflu că, după părerea lor, cele două oraşe pe care le-au vizitat deja, ar face parte din „oraşele curate”. Unul dintre membrii grupului mi-a explicat că au făcut categorisirea în raport cu informaţiile pe care le deţineau deja, de la românii pe care îi contactaseră la Dijon.
Vizitele lor au şi acest scop, de a prezenta celor pe care îi abordează, atât principiile ecologice, cât şi modalitatea în care acestea se aplică, concret, în Franţa şi în celelalte ţări a căror experienţă o cunosc. Un fel de a colporta informaţiile dintr-un loc într-altul.
Sunt un fel de trubaduri rătăcitori, care cântă o elegie pentru păstrarea nealterată a naturii, spre beneficiul tuturor.
Joaca serioasă
Pentru că sunt tineri, pentru că fac un voiaj de plăcere, nu au nici un program sau orar de respectat. În plus, sunt mereu şi în căutare de distracţii. Vor „să întărească legăturile dintre francezi şi românce” – după cum mi-a explicat unul dintre ei.
Pe blogul expediţiei lor, http://espritdaventure.over-blog.com, s-au oprit cu descrierile la Cluj Napoca. Abia când vor găsi un răgaz mai tihnit vom afla şi părerea lor despre trecerea prin Turda. De unde pleacă cu regretul că au ajuns prea târziu ca să viziteze Salina şi au avut prea puţin timp ca să meargă la Cheile Turzii pe jos. Tare s-au mirat de faptul că nu există un autobuz care să facă legătura între oraş şi acest obiectiv turistic atât de interesant.
Chiar numele expediţiei pendulează între serios şi glumă: au modificat expresia „esprit d’aventure” (spirit de aventură) în „ESC’prit d’aventure”, pentru a introduce sigla şcolii lor, ESC (École Supérieure de Commerce).
Chiar dacă nu am reuşit să-mi satisfac pe deplin curiozitatea de reporter, am consemnat trecerea lor prin urbe şi am primit o bentiţă verde de ecologist, aşa cum distribuie tuturor celor cu care discută.
Implicit îmi asum obligaţia de a privi, cu şi mai mare atenţie decât am făcut-o până acum, problema grijii faţă de mediul înconjurător.
Notă: Părerea lor despre întâlnirea noastră, am găsit-o consemnată pe blogul expediţiei:
On s’est tous retrouvés sur les marches de l’Eglise, au programme écriture de cartes postales et debriefing. C’est alors qu’est arrivé Zamphir, un journaliste écologiste barbu qui parle le français, et qui est descendu du bus simplement par curiosité, intrigué par notre tenue verte. Un hasard qui a donné lieu à une superbe rencontre de plus, vous verrez les images. Et qui a aussi permis à la team Ludo-Tibo-Louise de trouver un lieu où dormir, car désormais, « Zamphir est notre ami » comme il l’a dit lui-même.
Update (28 mai): o nouă însemnare pe blogul dijon-ienilor mei prieteni, încă o dovadă cu nu m-au uitat chiar de tot:
* Lucile leur fait part d’une rencontre avec un personnage plutôt hors du commun, à savoir Zamphir le journaliste (écologique à part quand il s’agit de ne pas jeter son mégot par terre
) qui nous confie être descendu de son bus intrigué par cette équipe de t-shirts verts assis sur les marches de la cathédrale à Turda, qu’il a vu à travers la fenêtre. Interview mutuel, il nous filme, nous le filmons. Il échange son journal contre un de nos bracelets, et trouve un logement pour Thibaud, Ludo et Louise.















Irina
19 iunie 2009
Un articol foarte important.
Romania are un mediu atit de frumos: munti , mare care sint din pacate poluati si natura asta merita sa fie protejata.
Sper ca romanul o sa-si deie seama ca trebuie sa continua efortul pe care l-a inceput pentru ca mai ramin multe de facut.
zamfirpop
19 iunie 2009
Din păcate, nu-ţi împărtăşesc optimismul. Mă bazez pe experienţa acumulată lucrând, la un moment dat, într-un ONG de mediu şi ocupândpu-mă de colectarea selectivă a deşeurilor.
Numai când amenzile vor fi usturătoare şi chiar se vor aplica, vom începe să facem ceva.
Să nu uităm că sportul naţional este încălcarea legilor!
calinflorin
31 mai 2009
Felicitari pentru articol !!!
La acest capitol “Mediu ” mai avem o multime de lucruri de facut!!!
Stam cum nu se poate mai rau!!!
zamfirpop
31 mai 2009
Vai, cât de pesimist eşti!
Priveşte cu mai mult optimism problema. Tocmai aici e buba: se poate şi mai rău!
Nu crezi? Uită-te azi în jurul blocului. Şi uită-te din nou peste o săptămână. Vei vedea cum progresează nesimţirea!
Hugo
26 mai 2009
Merci Zamphir pour cet article. Je vais tenter de le faire traduire car ça nous intéresserait beaucoup de savoir ce qu’y a été dit sur nous! =)
En tout cas sachez que le fait de vous avoir rencontré est un de nos plus beaux souvenirs en Roumanie!
A bientot!
zamfirpop
26 mai 2009
Je vais essayer de le traduire moi-mémé
Merci pour vos mots sur notre rencontre.
A bientôt.
artemis
25 mai 2009
Va multumesc pentru aceast reportaj. Cunosc proiectul studentilor. Au stat numai o saptamana in Romania, atat au avut finantare. Si intr-o saptamana, au invatat si ei ce pot… tuica, gogosi, sarmale, etc… Fiti fara grija, le-am povestit eu cum e cu diferentele de bauturi. Oricum, toti vor sa revina, sa cunoasca tara mai profund. Cat despre proiectul lor, intalnirea cu dumneavoastra, desi scurta, le-a ramas la inima. Va mutumesc pentru toata ospitalitatea acordata lor.
zamfirpop
25 mai 2009
Am primit cu stupoare mesajul dvs., pentru că:
1. nu am făcut absolut nimic deosebit; am acţionat ca român, ca ecologist şi ca reporter!
2. sunt la curent cu mişcările lor pentru că le citesc zilnic blogul.
3. dacă nu l-aş fi văzut pe tatăl meu procedând similar într-o situaţie asemănătoare (în 1965!), eu nu aş fi … învăţat franceza cu aceeaşi dragoste cum am făcut-o. Şi eu aş fi fost cel în pierdere. De-aceea, am rămas în minte cu zicala: “A French in need, is a Friend indeed” (dacă nu te uită!).
4. oricum, dacă lucrurile merg aşa cum sunt în plan, în septembrie le voi verifica memoria … la Dijon!
5. nu aveţi de ce să-mi mulţumiţi: şi eu am făcut la viaţa mea auto-stop-ul (chiar şi în Franţa!) şi m-am bucurat şi eu de gesturi amicale din partea unor necunoscuţi. Deci, aveam şi o datorie de achitat. În plus, plăcerea mea este să ajut!
Vă voi trimite pe adresa de e-mail un pdf cu Jurnalul de Arieş în care a apărut articolul meu despre ei.
Să aveţi o zi bună în fiecare zi!
paul gabor
24 mai 2009
Maestre, in nici un caz nu fac astfel de confuzii. Am crescut destul de maricel, astept cu mare interes poza cu bentita… Iar despre raportul de haladuiala ce sa spun? RSS-ul te arunca si in garduri uneori… Acum e mai bine, m-a lasat sa vad si eu pe unde cutreiera baietul…
zamfirpop
24 mai 2009
Mă bucur. Pentru mine RSS-ul este încă o taină. Habar n-am cu ce se mănâncă!
daurel
23 mai 2009
Am citit in diagonala si postarea franceza si am aflat cateva preturi si tarife. De cand promoveaza ardelenii Tzuica in loc de Palinca? Rusinica…
zamfirpop
23 mai 2009
Nu ştiu la ce te referi – nu am avut timp să citesc blogul francezilor în totalitate (m-am oprit doar la pasajul care mă interesa!).
Dar … de când ai plecat din Ardeal, ai uitat cât suntem de bogaţi pe-aicea: avem şi ţuică, şi horincă, şi jinars, şi pălincă, …
Stai pe fază: tocmai pregătesc postarea “raportului de hălăduială” de azi. Nu cred că am făcut mai mult de vreo 15 km.
Mâine mergem la Cheile Turzii şi la Ciucaş! Batem spre 30! Ca-n vremurile noastre bune!
paul gabor
23 mai 2009
O poza cu bentita verde? Cum i-ar sta lui Zappa?
zamfirpop
23 mai 2009
Din păcate nu am, dar voi primi de la francezi, în mod sigur.
Precizare: numele meu este ZAMFIR, am folosit şi pseudonimul ZAMPO pe vremuri, dar … Zappa vine de la Legea lui Zappa din Codul lui Murphy – se referă la cantitatea de prostie existentă în omenire.
Sper că nu credeţi că eu aş fi Zappa!? Sunt destui nevolnici care ar fi în stare să facă o astfel de confuzie … uitându-se în oglindă şi crezând că vorbesc despre mine!
paul gabor
23 mai 2009
Nu numai ca nu am avut senzatia ca ati fi rau-voitor, dar imi permit de fiecare data sa-mi pun un scut de protectie… V-am contactat tarziu? Tot ce e posibil, dar mai bine decat niciodata… Mai primiti niste salutari?
zamfirpop
23 mai 2009
Absolut de-acord.
La saluturi răspund cu … dublu a ce-mi doriţi!
O dată, voi povesti şi originea acest i urări.
Remarca cu reaua-voinţă era mai mult pentru comentariul de dinaintea celui de la dvs.
paul gabor
23 mai 2009
Sper sa nu fac deranj, am venit sa trag si eu cu ochiul… Salutari…
zamfirpop
23 mai 2009
Dimpotrivă! Doar o rugăminte, valabilă pentru oricine nu mă cunoaşte: când aveţi impresia că aş fi rău-voitor, recitiţi de două ori postarea şi … să auzim de bine!