Iorga spunea că dintr-o călătorie înveţi mai mult decât dintr-o bibliotecă. Noi, Prietenul meu, Ulise, şi cu mine, am călătorit apostoleşte, nu chiar peste mări şi ţări. Doar peste Arieş. Am ajuns până la Sânmihai (satul Mihai Viteazu), am băut o cafea şi ne-am întors. Ce am învăţat? Iată, în imagini “aranjate” aleatoriu:

Arieşul e “cafei cu lapte“, nu din cauza ploilor care nu mai vin, ci din cauza balastierei.
O imagine din balastieră, cu sugestie de Arizona.
A propos de balastieră: un filmuleţ din clipele în care visam la Arizona! Salut Ceneană!

Noul model de cabină de vot. A l’americaine!
Şi o casă a dorinţelor: pe ea scrie “Tot ce-ţi doreşti”. Nu ştiu dacă e un bar, un club, un bordel, …
Alăturarea imaginilor este neintenţionată. Întâmplarea poate spune, totuşi, multe lucruri pe care le înţelegem mai târziu.

Noe are arca pregătită. Poa’ să vină potopul. Deocamdată e secetă.
Iată că autostrada noastră năzdrăvană creşte. Într-un an, cât altele în trei luni!

Imagine apocaliptică. De mai mult timp tot văd fum în acea zonă. Mâine verificăm despre ce este vorba. Poate că “se închide în mod ecologromâneşte o groapă de gunoaie”!?
Alte gunoaie care “dispar” …
Întâmplarea a vrut să alăture iar două imagini cu tematică similară. Garda de mediu e la Cluj Napoca. Acolo are birourile. Nu hălăduieşte pe coclauri!

Avem dovada că EBA candidează independent. În corset de PD-L!?
Fără nici o aluzie: frăguţele sunt pe cale de coacere. Ulise, săptămâna viitoare mergem la frăgăriştea noastră. Secretă. Să vedem stadiul recoltei de anul acesta. Şi să culegem frunze pentru ceaiul de la iarnă.

Pentru mâine, avem în vizor Cheile Turzii. Apoi, Ciucaşul. Dixit!
Ulise a verificat cu mare atenţie şi a decis: în mod cert, nu e a Elodiei!

Ofertă de criză. Se referă la cei de stâlp? O fi vreun stâlp al infamiei?
Altă coincidenţă: chiar dacă e criză, rămânem optimişti. Sicrie avem. Un depozit întreg!
Wigwam-urile tribului “Pană de corb”, de pe malurile Potomac-ului pe malul Arieşului.
Un reper anti-rătăcire. E valabil şi în 7 iunie!? Tare mă tem că iar o să dăm cu votu’n baltă!

Am trecut pe lângă casa unui român european.
Cei dinaintea noastră au furat o creangă întreagă. Noi, ne-am mulţumit doar cu o poză! Creanga lor se va ofili curând. Să sperăm că poza noastră, nu!

Aici era Securitatea. Aia care nu mai există. Clădirea e părăginită.
Totuşi, nu blocaţi intrarea … neutilizată!

Iar autostrada? Mai lăsaţi-mă în pace: anul acesta e gata! Sau noi!?
Oricum, stăm bine cu transportul alternativ, ecologic.

Femeia vinde sticle. Ce-aţi crezut!? Bărbatul o păzeşte. Ce-aţi crezut!?
Breaking news: a căzut Tokes!!!
Ulise s-a tăvălit de râs. La ştirea precedentă sau la păţania ce v-o povestesc imediat!?
Ne-am oprit să ne tragem sufletul. Fetele ne-au cântărit. Bănuiesc că mai mult pe mine. Fără mari speranţe, una a întrebat, totuşi, cu glas scăzut: “Nenea, te fuţi?”. Să mai ziceţi că n-am succes la gagici!? Nu a fost dezamăgită de lipsa mea de reacţie şi răspuns, pentru a sosit Măria-Sa. Clientul. O scurtă negociere şi … Maşina a intrat pe drumeag. Fetele au dispărut. Nu am văzut încotro. Şi … ne-am continuat drumul, fără să încălecăm. Nici măcar pe şea din dreapta. Nici pe şea din stânga, bre!.
Atât despre astăzi. Dacă aţi adormit, somn uşor! Mâine seară venim cu o altă poveste.


















**the parade
24 mai 2009
Apropo de poze apocaliptice. Pe drumul trenului spre București, undeva după ce munții de piatră și pământ descoperă cerul, apare un munte de gunoaie stăvilit în mod profesionist de garduri și tractoare. Cerul se acoperă din nou, lumina abia mai pătrunde în tren și lanțul muntos parcă nu se mai termină. Și nu e de la viteza de melc a trenului. Cu cât te apropii mai apoi de București, cu atât mai dese sunt dealurile de gunoaie formate, cel mai probabil, prin sedimentare sub acțiunea directă a omului.
zamfirpop
24 mai 2009
Dacă ar fi numai în apropiere de Bucureşti … E la fel în toată ţara. Din nefericire!
Cenanca
24 mai 2009
Daca filmati Cheile Turzii o sa-mi faceti o mare bucurie.
Iar apropo de Arizona. Grand Canyon e unic, dar si Apusenii nostri sunt. Pacat ca nimeni nu vede asta si nu se face nimic pentru a atrage turisti.
zamfirpop
24 mai 2009
Dorinţa unei femei este un ordin pentru mine. Întotdeauna, în discuţia cu o femeie, noi, bărbaţii, avem ultimul cuvânt: “da, dragă!”!!!
Pe turist nu poţi să-l atragi cu drumuri nenorocite, cu lipsa wc-ului (a propos: cât e amenda dacă în Grand Canion … faci pipi unde nu e voie!?), cu grosolănia personalului, cu lipsa pliantelor şi hărţilor, cu lipsa …
Iar cel care pleacă nemulţumit, se comportă ca o barieră: nici unul dintre cunoscuţii lui nu mai repetă experienţa!
paul gabor
23 mai 2009
E ceva criptat, e autorul pagubit si are probleme sau am eu un pahar in plus?
zamfirpop
23 mai 2009
Nici una nici alta.
Doar că eu am tot salvat pe măsură ce adăugam imagini şi text la postare.
Ia-n uită-te iară. Şi de nu-ţi place, vezi tu mâine seară!!!