V-am promis să vă iau cu mine pe drumul spre Cheile Turzii:
Iată şi Cheile Turzii:
Şi, pentru că v-am zăpăcit destul cu poveştile despre Prietenul meu, Ulise, iată-l:
Îndrăznesc să sper că,
măcar câţiva dintre cei care au văzut aceste filmuleţe – fără veleităţi de calitate deosebită, v-aţi simţit,
măcar pentru câteva clipe, alături de noi,
în minunea numită:Cheile Turzii.
Like this:
One blogger likes this post.
Posted in: 58 - înspre munte
winton1949
30 mai 2009
Am inceput sa savurez filmuletele postate. Este foarte frumos, EMOTIONANT chiar sa revad imagini in miscare din Cheile Turzii dupa … 37 de ani.
Da si eu ma alatur: MULTUMESC, Zamfire!
zamfirpop
30 mai 2009
Sunt, realmente, topit de plăcere!
Mă duc să-i duc vestea bună şi Prietenului. Fără el nu băteam eu, de unu singur, atâta cale!
Dacă nu ploua zilele acestea, urma Ciucaşul – care ne-a rămas din promisiunile deja făcute!
Cenanca
30 mai 2009
Multumesc!!!
5 ani, toata perioada liceului am escaladat Cheile. Am facut parte din echipa de elevi-alpinisti. Spre rusinea mea nu reusesc sa-mi aduc aminte numele instructorului nostru. A murit in avalansa in Bucegi. Si din pacate, dupa moartea lui nimeni nu s-a mai ocupat de noi!!!
Cheile Turzii= Dragostea mea (de adolescent).
(Cred ca Szolmo era numele – nu sunt sigura daca l-am scris corect!!!).
zamfirpop
30 mai 2009
Mi se pare că vorbeşti despre Mişu Szalma.
Mă bucur că ţi-am făcut o bucurie. Şi la tine m-am gândit în Chei şi când am postat imaginile şi filmuleţele.