Cuvintele Nicoletei (1)

Am avut onoarea şi plăcerea de a profita de prezenţa Nicoletei Lupea acasă, pentru un examen la facultate, şi am obţinut un interviu cu celebritatea locală.
Voi segmenta lunga discuţie în mai multe postări. Astăzi, prima parte:

Nicoleta Lupea acasă din nou
“Sunt doar într-o scurtă vizită. Aş vrea eu să fie vacanţă! M-am întors pentru sesiunea de examene. Vin mereu, în ianuarie, în iunie, pentru sesiunile de examene, la Facultatea de drept. Sunt în anul IV. Recuperez şi examene care le-am amânat din cauza concursului mondial la care am participat, şi, încet, încet, mă îndrept spre o licenţă în februarie. De când am plecat în State, acesta este motivul pentru care revin mereu acasă. E minunat că pot profita să-mi vizitez şi părinţii, stau şi cu ei câteva zile. Sâmbătă la 12 am ultimul examen, iar seara plec spre Budapesta şi de-acolo în SUA. Duminică sunt la New York. Din păcate, aşa a fost cam de fiecare dată. Evident că părinţii se bucură chiar şi pentru aceste prea scurte treceri pe-acasă. “
Realitatea după şase luni
“Nu pot să fac comparaţii, analize, nu pot să cântăresc schimbările din Turda sau din Mihai Viteazu, pentru sunt mereu în fugă. Locuiesc la marginea satului şi merg mai mult spre Turda şi Cluj Napoca. Totuşi, mai observ câte ceva. Am văzut că este un trotuar, acum. Am mai văzut că s-a reparat gardul cimitirului şi nu se mai circulă pe cărarea prin cimitir în drumurile cotidiene. Sunt semne de normalitate. Se mai pun la punct unele din aspectele de necivilizaţie care mai persistau.
Şi construcţia la autostradă. Faptul că avansează lucrările e un semn bun. Se apropie ziua în care se va circula pe noua autostradă.
Dar, schimbările se produc prea încet. Si oamenii suferă.
Problemele grave sunt la infrastructură. De exemplu, între Turda şi Mihai Viteazu. Drumul e rău, maşinile rare, ai văzut cât de greu ţi-a fost să ajungi până la mine. Şi părinţii mei au mereu probleme ca să ajungă de acasă, în Oprişani. Nu este normal în secolul XXI. Este inadmisibil ca foarte mulţi oameni din Mihai Viteazu care lucrează în Turda să piardă atâta vreme pe drumuri.
Astfel de lucruri, care par mărunte, dar amărăsc viaţa oamenilor.”
Nu e încă Cetăţean de onoare
“Nu am fost încă declarată cetăţean de onoare al Turzii. Din cauza unor mici neînţelegeri. Să vă explic:
Eu am primit din partea lui Gelu Florea o cerere să-i trimit un CV şi un document de prezentare. Simultan, şi mama a primit o cerere de CV şi de prezentare, precum şi pentru diplomele care erau acasă. Considerând că este acelaşi demers, am trimis mamei CV şi materialul de prezentare. Am crezut că este suficient. După ce a fost chemată prima dată la Consiliul local, când mama a vorbit despre mine în faţa consilierilor, nu a mai fost chemată. Iar eu, abia acum când am venit în ţară am aflat despre încheierea campaniei lui Gelu Florea. El vroia documentele pentru campanie. Dar şi pentru Consiliul local. Finalul a fost că documentele au rămas la mama şi nu i le-a mai cerut nimeni.
Ideea în sine, de campanie de sensibilizare pentru realizarea unui proiect, este foarte bună. Dincolo de faptul că eram subiectul. De fapt, am aflat că a mai fost ceva asemănător, parcă, pentru internet în Câmpia Turzii.
Sigur că este o onoare să fie în joc numele tău într-o astfel de campanie. Dar important este un cu totul alt mesaj pe care dorea Gelu Florea să-l transmită. Acela că tinerii trebuie apreciaţi, trebuie luaţi în seamă. Mesajul era că sunt tineri performanţi, nu numai eu, mai sunt atâţia alţii, în alte domenii, cărora nu li se acordă atenţie, nici sprijin. De multe ori, nici nu ai nevoie de sprijin, ci de recunoaştere. O confirmare a faptului că efortul tău a fost văzut şi de alţii. Că munca ta, care oricum, nu este în zadar, este apreciată.
Într-un plan secundar, campania promova spiritul civic, implicarea fiecăruia într-o treabă a tuturor, într-o realizare la nivel local, pentru ca să nu aşteptăm totul de la consilierii locali, ci să ne impunem şi noi dorinţele. Faptul că a existat o reacţie şi, mai ales, implicarea tineretului în această campanie, sunt lucruri benefice. Faptul că nu s-a finalizat cu declararea mea ca Cetăţean de onoare este mai puţin important.
Trezirea reacţiei din comunitate este câştigul cel mare. S-a dovedit că tineretul nu este o categorie blazată, pasivă, inactivă.“

va continua: http://zamfirpop.wordpress.com/2009/06/21/cuvintele-nicoletei-2

Tag-uri:Arieş, gânduri, mesaj, muncă, Nicoleta Lupea, opinie, România, tineri, Turda, turdeni, Zamfir

Posted in: 59 - Turdeni şi arieşeni