Precis, nu aţi înţeles ce e cu poz(n) asta! Aşa-i?
Să vă explic:
1. scoateţi capacul roşu;
2. scoateţi capacul gri;
3. spargeţi geamul cu ciocanul.
Clar? Cum, care ciocan? Găsiţi unul nefurat.
Nu intraţi în panică. Pentru că, oricum, până terminaţi de citit instrucţiunile şi să le mai şi îndepliniţi, … urgenţa a trecut.
Mă pricep. Pentru că acum câţiva ani, pentru că un derbedeu a dat cu pietre după mine şi era să-mi spargă capul şi fereastra (fereastra de la casa mea!), am sunat la 112. Au venit, în nici zece minute, doi ofiţeri de poliţie. Şi au intrat imediat în acţiune. Nu ca miliţianul pe care-l deranjasem, cu vreo treizeci de ani în urmă, la miezul nopţii, pentru o vitrină spartă, şi care a venit pe la ora două ca să mă întrebe: “De ce nu l-ai prins pe cel care a spart geamul?”.
1. Au alocat vreo zece minute ca să le confirm că au sosit în mai puţin de zece minute. Da’, să le confirm. Şi lor şi şefului de la telefon.
2. Au mai alocat încă vreo zece minute pentru identificarea … mea. Doar numărul de la pantofi nu şi l-au notat. Dar, încet, cu migală (nu cunoşteau metoda Stahl).
3. Au fost foarte dezamăgiţi de lipsa mea de comportament civic: nu l-am identificat şi nici nu l-am reţinut pe cel care dăduse cu piatra după mine!
4. Când am avut tupeul, după ce trecuse bine sfertul de oră cacademic de la sosirea lor, să le sugerez să meargă la vecinul care îl cunoaşte pe derbedeu, mi-au interpretat, pe două voci, cântecul popular “Ce? Ne-nveţi pe noi meserie?”. Stilaţi fiind, au sărit peste strofa “Bă”!
5. Apoi, ca să fie tacâmul complet, m-au îndrumat să merg mâine la poliţie şi să depun reclamaţie scrisă, pentru că altfel, ei nu au ce să facă!
Vă doresc să nu aveţi parte de urgenţe! De nici un fel!
Posted on 21 iunie 2009
0