Întrebări turdene
Concetăţeanul nostru, Radu Cerghizan, este neobosit în a scormoni în trecutul urbei, Vede aspecte pe care noi, cei care suntem zilnic aici, le omitem. Ne şi pune două întrebări. Poate, vom reuşi să găsim răspunsuri. Spre a-i face bucurii turdeanului de departe şi nouă-înşine.
Crucea de piatră, aşezată în prezent pe parcela nordică a Bisericii Romano-Catolice din centru, a fost iniţial amplasată pe parcela sudică a bisericii, înspre piaţă, ca monument de amintire a anului 1568, anul înfiinţării la Turda a unei noi religii (Unitarianismul). Primele trei dintre imagini – una din anii premergători Marii Uniri din 1918, a doua din 22 decembrie 1918 la intrarea Armatei Române în Turda şi a treia din anul 1955 - documentează amplasamentul iniţial al Crucii. Cândva, după anul 1955, Crucea a fost mutată pe actualul amplasament.
Nu cunoaştem motivul mutării Crucii de pe o parte pe alta, a bisericii.
Copertina teatrului. Până la cel de al doilea război mondial, exista deasupra intrării în Teatrul din Turda o copertina semicirculară, atractivă, precum se vede în imaginile din anii 1925, 1931 şi 1940.
După război, această copertină a dispărut şi nu a mai fost înlocuită – vezi pozele din anii 1951 şi 1971 – până anul acesta.
Din păcate, modul în care a fost reamplasată copertina, anulează – prin obturare – inscripţia de deasupra; „Teatru municipal”. La aspectul penibil mai concură stâlpul şi puzderia de cabluri din faţa intrării.
Heh … Într-adevăr, două aspecte interesant de observat.
Despre primul aş fi curios şi eu să aflu mai multe.
Al doilea este doar încă o dovadă în plus de amatorism din partea celor responsabili. Pare-se că ei au facut “copertină” şi nu “copertină la cladirea teatrului“.
Din păcate, chiar aşa este.
În prea multe lucruri care se fac în Turda se vede doar intenţia de a se face ceva, de a se toca banii, …
Nici vorbă de profesionalism ori de intenţie de a face ceva util, frumos, pentru oamenii care plătesc impozitele şi taxele din care se cheltuiesc aceşti bani.
Totuși, văd că Turda se poate mândri cu un teatru foarte frumos. Sunt multe orașe în țara asta care nu au parte de un asemenea teatru renovat de sus până jos. În plus i-au adăugat și copertina, care respectă în mare aspectul celei inițiale și completează stilul art nouveau al clădirii. Aș spune că e o inițiativă lăudabilă și un semn de respect față de istoria acestei clădiri. Cred că uneori ar trebui să căutăm mai puțin nod în papură.
Singura problemă pe care o consider reală e cea a stâlpilor, problemă întâlnită în toate orașele. Există anumite norme ale UE care impun statelor să îngroape cablurile. Măcar atât de s-ar face odată! Cât despre mutarea stâlpului din fața teatrului, cred că mai repede se mută teatrul, din păcate.
Înainte să aprobați comentariul aș dori să modificați oribila greșeala „stâlpurilor” în stâlpilor. Mulțumesc
Prietene, dacă îţi spun că îţi stă strâmb cravata, nu înseamnă că nu ţi-o admir sau că te consider prost. Democraţia, esenţa ei, constă în pluralitatea opiniilor.
Apoi, ce folos că avem un teatru – cum nu au multe capitale de judeţ, situat într-o clădire monument arhitectural şi proaspăt renovată, dacă … copertina acoperă firma instituţiei, iar stâlpul strică tot aspectul!?
A critica nu înseamnă răutate!
Eu îi rog pe toţi Prietenii să mă critice. Pentru că numai aşa mă pot ajuta. De lăudat, mă pricep mai bine decât ei. Când mi se aduce o critică, aflu şi eu ce nu am făcut bine şi … mâine pot face mai bine!
Dacă nu-ţi spun că îşi stă cravata strâmb, înseamnă că mă bucur că alţii te vor vedea cu ea câş şi vor râde de tine. Nu aşa procedează un Prieten!
Vezi? Moderarea comentariilor îmi dă posibilitatea să-ţi dovedesc prietenia mea.
Stai liniştit: am corectat şi am adăugat un “i” pe care l-ai mâncat.Întotdeauna fac acest gest înainte de aprobarea comentariului. Doar la cei care nu merită … le las comentariile aşa cum sunt scrise.
Tocmai voiam sa postez ceva despre “arta “comentarii articolelor. Mai trebuie sa ma documentez si in “arta” receptarii comentariilor…
Tocmai pentru că unul din sensurile democrației este pluralitatea opiniilor, mi-am permis să îmi spun părerea atunci când a fost în parte diferită de a ta și dacă prin asta te-ai simțit criticat, îmi cer scuze cu mențiunea că am avut doar intenția de a-mi spune părerea. Nu cred că am adus nici o acuză și nu am vorbit de răutate.
Intenționat am folosit pluralul în propoziția cu nodul în papură pentru că toți facem asta în loc să vedem și ceea ce se face bine și să acționăm în limitele legii unde se face rău. Cel puțin cât a ținut de primărie, aceasta a alocat fondurile necesare renovării. În opinia mea, problema legată de numele instituției care e acoperit de noua copertină nu este una dramatică dacă ai reușit să fotografiezi numele fără probleme și, mai mult, există și o placă gravată la intrare.
În fine, cred că noi din democrația asta am înțeles numai părțile care ne-au plăcut și, în ideea asta, propun ca în numele lui demos și kratos să mai și acționăm concret dacă vrem să se schimbe ceva.
Îți mulțumesc pentru prietenie
Nu cred că este vorba despre o artă. Mai degrabă este o tehnică.
1. Citesc cu atenţie comentariul scris.
2. Fac corecturile necesare: litere uitate sau greşite, ortografie, cuvinte scăpate ori repetate.
3. Îl aprob.
4. Răspund la comentariu. Cred că este un minim semn de decenţă să răspunzi când ţi se spune ceva.
Aşa cum am mai spun, comentariile celor “prea dăştepţi” le aprob fără corecturi!
Nu am perceput nici o acuză, nici o răutate. Doar expresia “ar trebui să căutăm mai puțin nod în papură.” m-a deranjat puţin şi am explicat de ce.
Nu sunt deranjat când cineva îmi spune că vede altfel problema. Doar că pretind să vină şi cu argumente!
Primăria nu are numai dreptul de a aloca fondurile în numele meu, ci şi obligaţia de a se asigura că banii sunt bine cheltuiţi, tot în numele meu. Dacă nu face acest lucru, eu am obligaţia să trag de mânecă.
Numele teatrului l-am fotografiat chinuindu-mă să caut distanţa şi unghiul potrivit! Cu asta nu sunt de-acord!
Cum pot eu, ca cetăţean, să acţionez? În primul rând atrăgând atenţia. Autorităţilor şi concetăţenilor. Eu asta fac.
Dacă nu eram om cu vederi democratice, aş fi cerut imediat schimbarea. Dar … poate că majorităţii concetăţenilor le place halul în care arată faţada Teatrului, cu copertina care acoperă numele şi cu stâlpul în faţa clădirii. Şi atunci, trebuie să accept! Fă un test: arată unor artişti, esteţi, arhitecţi, cele două imagini actuale ale intrării în Teatru şi vezi ce părere au ei!
Dar, chiar şi atunci, tot am dreptul să-mi exprim opoziţia! Democratic!
Repet: prin tot ce ţi-am răspuns, am considerat că ne comparăm opiniile şi nimic altceva! Deci, nu-şi au loc scuzele!
Cu deosebită şi sinceră plăcere!