Joaca de-a artiştii

La 17.30, netrecute fix – adică chiar mai înainte!, am ajuns la Casa Raţiu, ca să văd ce mai fac copiii care se joacă de-a artiştii.
Îmi făceam socoteala: „stau vreo jumătate de oră, iau pulsul activităţii şi mă duc să mai discut cu cineva o problemă”!
Dar, socoteala de-acasă nu se potriveşte … cu cea de la festival! Am părăsit locul faptei, abia pe la 20. De astă dată, trecute fix, într-adevăr. Să vă explic de ce nu m-am ţinut de cuvânt:

În primul rând, acolo nu se desfăşoară o activitate formală. Festivalul nu a fost organizat, aşa cum – recunosc! – m-am aşteptat, doar pentru a se bifa încă o acţiune.
În al doilea rând, Roşian este un admirator al cultului nemţesc pentru punctualitate şi lucru bine făcut.

De-aceea, a „trebuit” să stau, să văd prima echipă, cea băcăuanilor …

… apoi şi echipa de la Tg. Jiu (care a venit cu o cu totul altă … concepţie regizorală! – nu este deloc o figură de stil şi mă tem că vom vedea aceasta şi în palmaresul Festivalului!)

Am reuşit să aflu că “nichtraunzerin” înseamnă “o fată care nu se prea plânge”. Nici nu ar avea motiv, pentru că talent a dovedit că are!

… iar între ele am avut parte şi de o cafea băută şi agrementată cu taclale împreună cu Roşian, Udrea, Cosaş şi cu câţiva dintre tinerii actori, împricinaţii festivalului.
Nu am avut nici un regret să dau telefon şi să reprogramez cealaltă întâlnire.
Nu voi face cronică de teatru. Nu mă pricep şi, oricum, o vor face alţii. Care?! Că nu am prea văzut picior de mass-media la eveniment. Chiar dacă s-au pregătit mape de presă. Atunci, rămâne treaba juriului.
Eu vă voi oferi numai câteva imagini şi părerea unei profesoare de engleză, Camelia Butnaru, îndrumătoarea echipei de la Suceava, despre Festivalul de la Turda.

Publicul a fost format, din păcate, exclusiv din participanţi

plus
Nota bene: premiul „cel mare” va fi o excursie la Londra pentru echipa câştigătoare (patru actori, plus îndrumătorul lor), cu transport, cazare, masă, plus bilete la teatru!!!

Părerea mea o veţi afla duminică, după decernarea premiilor. Până atunci, mă laud că am reuşit şi eu să aduc o mică contribuţie la bunul mers al Festivalului:

Normal
0
21

La 17.30, netrecute fix – adică chiar mai înainte!, am ajuns
la Casa Raţiu, ca să văd ce mai fac copiii care se joacă de-a artiştii.

Îmi făceam socoteala: „stau vreo jumătate de oră, iau pulsul
activităţii şi mă duc să mai discut cu cineva o problemă”!

Dar, socoteala de-acasă nu se potriveşte … cu cea de la
festival! Am părăsit locul faptei, abia pe la 20. De astă dată, trecute fix,
într-adevăr. Să vă explic de ce nu m-am ţinut de cuvânt:

În primul rând, acolo nu se desfăşoară o activitate formală.
Festivalul nu a fost organizat, aşa cum – recunosc! – m-am aşteptat, doar
pentru a se bifa încă o acţiune.

În al doilea rând, Roşian este un admirator al cultului
nemţesc pentru punctualitate şi lucru bine făcut.

De-aceea, a „trebuit” să stau, să văd prima echipă, …

… apoi şi echipa de la Tg. Jiu

… iar între ele am avut parte şi de o cafea băută şi
agrementată cu taclale împreună cu Roşian, Udrea, Cosaş şi cu câţiva dintre
tinerii actori, împricinaţii festivalului.

Nu am avut nici un regret să dau telefon şi să reprogramez
cealaltă întâlnire.

Nu voi face cronică de teatru. Nu mă pricep şi, oricum, o
vor face alţii. Care? Că nu am prea văzut picior de mass-media la eveniment.
Chiar dacă s-au pregătit mape de presă. Atunci, rămâne treaba juriului.

Eu vă voi oferi numai câteva imagini şi părerea unei
profesoare de engleză, Camelia Butnaru, îndrumătoarea echipei de la Suceava, despre
Festivalul de la Turda.

Părerea mea o veţi afla duminică, după decernarea premiilor.

Nota bene: premiul „cel mare” va fi o excursie la Londra
pentru echipa câştigătoare (patru actori, plus îndrumătorul lor), cu transport,
cazare, masă, plus bilete la teatru!!!

Tag-uri:Arieş, Cosac, gânduri, Miron, opinie, Raţiu, România, Roşian, teatru, Turda, Udrea, Zamfir, Şoproni

Posted in: 22 - Evenimente