Mă tem c-o păţesc

Tocmai am ajuns acasă, mi-am făcut o cafea, mi-am umplut o pipă și mă tot gândesc: Nu cred că ma scap! L-am supărat! …

Am ajuns la curtea cu poartă larg deschisă. Deci, e clar că nu am ajuns la biserica – monument din Câmpia Turzii. Acolo, poarta e ferecată mereu. Am sunat la sonerie şi a apărut cineva la un geam. Deci, e clar că nu am ajuns la biserica – monument din Câmpia Turzii. Acolo, nu este nici un buton de sonerie. În cele din urmă, ușa s-a deschis și preotul a acceptat să discute cu mine câteva minute.

Mi-a explicat, de la bun început că este supărat, chiar jignit (!), de postarea pe internet a filmuleţului în care am arătat cum am încercat, împreună cu un amic, să vizităm biserica. Nu mi-a explicat, şi eu am omis să-l întreb, dacă nu cumva trufia se află pe lista de păcate!? Aşa cum nu mi-a răspuns la mesajul de pe e-mail, trimis acum zece zile (în 29 iunie).

Deci, nu contează că biserica este un monument istoric, din patrimoniul național, prezentă pe lista cluj și marcată cu o placă pe zid, contează doar că … noi am văzut acest lucru!

Mi-a explicat că vizitarea bisericii se poate face oricând, de către oricine, în următoarele condiții, extrem de simple și la îndemâna oricui, după părerea preotului:

1. Mergi la preot acasă sau la altcineva și cineva va veni și îți va deschide biserica spre vizitare.

2. Dacă nu ești din localitate şi nu știi unde locuiește preotul sau acel altcineva, întrebi. Apoi, mergi la preot acasă sau la altcineva și cineva va veni și îți va deschide biserica spre vizitare.

Preotul nu s-a împiedicat deloc de obiecțiile mele referitoare la faptul că eu, pentru a discuta prima oară cu el, am căutat disperat mai multe zile, am întrebat mai mulți oameni, în diferite locuri din oraș, înainte să aflu cum pot să-l găsesc. Nu l-a deranjat nici faptul că turistul, care ar vizita biserica în 10 – 20 de minute, trebuie să caute, să întrebe în dreapta şi-n stânga şi … să aibă un munte de noroc, pentru a putea vizita biserica, conform algoritmului descris de preot, în ceva mai mult de 2 -3 ore. Fără noroc … ar păţi ca noi, în filmuleţ.

În faţa “amabilităţii” preotului, am cedat şi am renunţat să mai insist.

Nu am primit nici un nume, nici un număr de telefon, nici un orar de vizitare a bisericii – monument. Tot ce mi-a promis este că “va pune un orar la poartă“! Când? Nu a vrut să-mi precizeze. Aşa că, peste două săptămâni sau peste trei ani …

Iartă-mi curiozitatea, părinte, dar … eu mă zbat de prin februarie ca să văd interiorul aceste biserici şi sunt nerăbdător să văd orarul pe uşa de intrare şi să pot vizita acest monument istoric din patrimoniul naţional, aşa cum scrie pe placa de pe zid!