Dragă Ucenicule (2)

Posted on 23 iulie 2009

7


Studiu de caz: valoarea unui jurnalist

Valoarea unui jurnalist, ca şi cea a unui blogger, este dată de numărul de cititori. Poţi să-ţi sporeşti acest număr, fie prin calitatea materialelor pe care le publici (vei avea un public select, dar mai redus ca număr de persoane), fie prin … scandal.
Dacă nu ai scandal, … îl creezi. De exemplu: afirmi că “X-ulescu este tâmpit”. Şi pui titlu de-o şchioapă. Lumea dă năvală. Vrea să afle cum e, dom’le, X-lescu tâmpit?, pentru că îl ştia om de treabă. Apoi, X-lescu, te înjură pentru că l-ai făcut tâmpit. Iar pui titlu mare: “X-lescu m-a înjurat”. Deja ţi-ai vândut două numere de ziar. X-lescu îţi trimite un drept la replică. Îl publici. Dar, trunchiat şi îl comentezi … paralel cu textul lui X-lescu. Ai vândut al treilea număr. X-lescu te înjură iar, pentru că i-ai stâlcit cuvintele. Iar pui titlu mare: “X-lescu continuă”. Ai vândut bine şi al patrulea număr. Dacă X-lescu tace sau afirmă că nu se coboară la nivelul tău de mizerie, îţi vinzi al cincilea număr cu titlu mare: “X-lescu recunoaşte că am învins”. Al şaselea număr îl dedici unei recapitulări, în care omiţi măgăriile proprii şi enumeri numai reacţiile enervate ale lui X-lescu.
Acum, poţi să afirmi sus şi tare că eşti un mare ziarist, obiectivul tău a fost atins: ai scris şi publicat şase numere de ziar, care s-au vândut bine. Concluzia: eşti un mare ziarist!
Aşa lucrează de ani de zile şi, noi, cei din zonă, ne ferim de el. Evident că este deranjat de acest aspect şi … reia tema, cu altă victimă. Din când în când, anunţă “mari dezvăluiri” în numărul viitor. Ce se întâmplă între anunţ şi dezvăluirile care nu mai apar, … Nu ştiu, pentru că eu m-am axat întotdeauna pe informaţie, eveniment, cultură, pe viaţa comunităţii, cu aspectele ei, mai bune ori mai puţin bune. Am scris argumentat, în aşa fel încât cei vizaţi să aibă un punct de vedere pe care să-l poată cântări. Dacă vor.
“Cazul” de-acum: l-am lăsat toţi să îşi vadă de treabă. Fiecare avem problemele noastre. Comunitatea şi le are pe ale ei.
Dar, fără scandaluri, îi scade numărul de cititori. A scris măgăria despre mine, a publicat poza (pe care am postat-o ca să văd cât rezistă să nu o folosească!), deşi precizasem CINE poate să o folosească fără să-mi ceară acordul. Nu se împiedică el de nimic din ce ar putea reţine un om civilizat de la scormonirea rahatului. El habar n-are că eu am fost, într-adevăr, la redacţie, dar pentru a discuta cu menajerul despre ceva restanţe. Cu un pic de bun simţ, nu şi-ar fi băgat nasul, nici în problemele altora, nici în treburile personale ale cuiva. Probabil că el spera ca eu să-l înjur, ca să reia şirul de porcării cu care … îşi face vânzare ziarului.
Pentru că noi, tu şi cu mine, vorbeam despre blog, situaţia este asemănătoare. Scrie elegant, inteligent, frumos, şi vei avea mulţi vizitatori. Dar, dacă îţi umpli blogul cu circ, îţi vei înzeci numărul de vizitatori. Care nu vor veni să găsească ceva, ci, vor veni atraşi de putoarea rahatului pe care îl răscoleşti.
La fel este şi cu un ziar online. E chiar şi mai simplu. Aici poţi posta fel şi fel de comentarii, sub diferite pseudonime, de pe IP-ul tău, şi … uite, dom’le, ce de lume mă citeşte! Am sute, mii de cititori zilnic. Sunt cel mai tare! Dar, dacă faci o campanie de strângere de semnături, … abia aduni o sută de semnături într-o lună. Din “miile” de cititori care te accesează zilnic cu disperare! În plus, piaţa e plină de progrămaşe de falsificat IP-urile, de creat vizitatori fictivi, …
Dar , în istorie, aceste detalii se pierd şi rămâne doar faptul pe care l-ai clamat mereu: că eşti grozav. Nu rămâne faptul că nu ţi-a ţinut nimeni isonul şi ţi-ai strigat singur … valoarea!

Fiecare îşi alege metodele de lucru şi de luptă. depinde de rezultatele pe care le doreşte şi de … ce a învăţat în primi ani de viaţă. Şapte, la număr!