Link-uind unduind

Din lipsă de sculă bună (aici, înţelegeţi fiecare ce vă duce … neuronul! eu vorbesc de computer!), din cauza temperaturii care urcă întocmai ca un alpinist şi din cauza … lenei indusă de caniculă, hălăduiesc pe internet. Fără Ulise. Am fost chiar acum la el, dar, nu a vrut să fumăm decât separat: fraierii la Soare, el la umbră!

Am început vizitele cu ţăranul din Bucureşti, cel care mă admiră pentru că îmi admir oraşul. E ocupat cu Pisicile proletare.

Am mers mai departe şi am bătut la uşa lui Usca. Ioan. Că-s mai mulţi Usca-ţi pe net. Am fost la cel care a găsit Un artist al closetelor. Am aruncat o privire şi nu mă trecea. aşa că, am plecat mai departe.

M-am oprit la Ionel. E prins cu lupta împotriva noastră, a fumătorilor: Fumatul este interzis. Bunul simt nu! Pentru că nu luptă împotriva bunul simţ (dimpotrivă, este militant activ!), îl caut altă-dată.

Nu am ajuns până în buricul târgului. În Genunchiul lumii l-am ascutat pe Mircea Vintilă … dându-se cu Barca lui.

Brânduşa era în Lumea mea, adică a ei. Am lăsat-o cu Durerea ei.

Rareş se leagă de Turda şi de “monumentele ” ei. Bă, tu nu eşti din Câmpia? Voi nu aveţi gunoaie? De la primărie până la Lut! (Tinere Domn cu nume de Domn, înainte de a îndrăzni să-ţi treacă prin tărtăcuţă tâmpenia de a te simţi ofensat de ce am scris, te rog: 1. citeşte ce am scris; 2. Citeşte serios AVERTISMENT SERIOS!).

Am trecut pe la Poliţie. Cea a buzilor. Aveau Musafiri.

M-am târât până la Nero. Să-mi dea un foc. De căldură, bricheta nu-mai dă foc, ci, rateuri. Era plecat şi el, la Chinezu. Picurau împreună. Cum, ce? Picături chinezeşti.

Am ajuns la Adina şi am găsit-o pe Giulia, de la Litere, chinuită de o Lucrare de Diploma. Le-am lăsat să negocieze aranjarea literelor.

Unde să merg să savurez o porţie de taclale, până-mi beau ţigara şi-mi fumez cafeaua? Eşti acasă, Ela? Hai, că nu mai bat la uşă. Dau buzna pe fereastră. Chiar dacă ai lăsat-o deschisă ca să intre aerul, nu fraierul! (ce s-a mai mirat un miliţian, îmbrăcat în uniformă de poliţist!, când i-am explicat aşa ceva! lăsasem uşa de la intrare deschisă şi, în virtutea dreptului inviolabil la proprietate, … m-am trezit cu organul în bucătărie!).

Ela m-a primit într-un Interior de iulie. Tot cu muzică … balsamică! Am găsit pe măsuţă Ziarul ştiinţelor, iar la cafea invitase şi nişte Oameni darnici. Vorbeau despre Muntele Alb. Adică despre pana bloggerilor: computerul.

Dedic această postare Prietenului Marian. Pentru curajul de posta la comentariile de la articolul meu “Nesimţire” un comentariu atât de …

Stăpânii şi dictatorii există ca ceea ce sunt,

doar prin cei care li se supun,

altfel neexistând raţiunea lor de a fi

Tag-uri:Arieş, internet, România, Turda, Zamfir

Posted in: 9 - Gânduri zamfiriene