Am lucrat vreo 25 de ani în transporturi. După reparaţii, maşinile ieşeau în rodaj.
Atacul banditesc suportat de Prietenul meu cu opt zile în urmă, “l-a scos din 
circulaţie” temporar. Mai ales că s-a suprapus peste un deranjament stomacal. Au urmat o serie de chestii neplăcute. Şchiopătare, telefoane, vizite la veterinar, fente ca să înghită “pacientul” pastila, injecţii, masări cu unguent, îngrijorare, …
Parcă, sâmbătă, pe la prânz, a ieşit în curte fără să 
mai şchiopăteze. Am ieşit o jumătate de oră pe iarba din parcul de peste drum. Astăzi, la amiază, a venit de bună voie la masaj! La sfârşit, tot a şters-o, fericit că a scăpat!
Am planificat o ieşire mai lungă, pentru “rodaj”. Şi am ales, ca ţintă, tăpşanul cu mure. 
Având în vedere faptul că sunt vreo patru kilometri până acolo şi alţi patru înapoi, am apreciat că nu va fi un efort prea mare. La ducere, am făcut popasuri dese, cam la fiecare kilometru parcurs. Nici la ducere, nici la întoarcere – când “am suflat” distanţa, fără oprire (doar un minut, pentru nişte poze!), Ulise nu a dat 
nici un semn de oboseală sau de vreun pas făcut cu marcaj al păţaniei. Deci, …
Mulţumim domnişoare dr. Margareta Udvary pentru că a reparat lăbuţa 
lui Ulise!
În rest, ce să vă mai spun: mi-am rezolvat ceva corespondenţă pe leptopiseţ, 
mi-am umplut bărdihanul cu mure delicioase şi … am umplut şi unul dintre cele trei borcănaşe duse pentru mure. L-am umplut, îndesând murele – oricum, vreau să storc siropul, pentru a-mi colora ceaiul în următoarele zile. Deci, pot afirma că mi-am îndeplinit norma la cules de mure, cam … 40%!
De fapt, planul nostru a fost îndeplinit cam 110%: Ulise a alergat în toate direcţiile – asta este 100%, iar cei 10%, depăşirea de plan, a fost faptul că, atunci când ne-am apropiat de o şleahtă de câini răi, Ulise a venit lângă mine, înţelegând că numai aşa îl pot proteja! Şi la câini, păţitul e priceput!?
daurel
1 septembrie 2009
Lancramul obliga, impune o cultura generala si, de ce nu, valorificarea talentului. Acum stiu de unde te “cunosc”
zamfirpop
1 septembrie 2009
# Daurel: … (ce-aş mai putea spune la o asemenea apreciere?! nu mă pricep la fiţe, aşa că, mulţumeşte-te cu un sincer: MULŢUMESC!)
Oana
1 septembrie 2009
este o vorba: “cu rusinea mori de foame”. no, eu o modific putin: vorba buna nu tine de foame sau de sete. fara nici o urma de ironie sau de rautate!
serios, daca pot ajuta cu mai mult decat o vorba buna, aici sunt …
zamfirpop
1 septembrie 2009
# Oana: Când va fi nevoie de mai mult, voi apela la tine! Să fii cu minte!
Oana
1 septembrie 2009
pot sa ajut cu ceva?
la naiba cu toti vecinii care sunt mai tarani decat taranii! (am si eu specimene d’astea, cu toate ca nu as vrea.)
pace si iubire!
zamfirpop
1 septembrie 2009
# Oana: deja ai ajutat cu vorba bună! mulţumesc!
Oana
1 septembrie 2009
dar poza din header tot aia trista e … nah ca m-am suparat si … degeaba m-am suparat, stiu!
ma bucur pt Ulise!
zamfirpop
1 septembrie 2009
# Oana: În afară de faptul că v-am promis vouă , cititorilor mei dragi, schimbarea acelei poze triste, nu am absolut nici un motiv să o schimb. Iar sunt copleşit de probleme la care nu le pot da de capăt. Nu reuşesc nici cum să înţeleg că măgăria este modul de a fi civilizat al multora dintre românii mei …
Neschimbarea pozei este justificată din punct de vedere tehnic: momentan nu am un editor cu care să fac operaţia. Nu am nici timp să învăţ să folosesc un altul decât cele cu care am lucrat zece ani. Dar … promit!
Salutări de la Ulise … până nu mi-l omoară vecinii!
vinteler
1 septembrie 2009
Si-a revenit Uliseeeeeeeeee. Ma bucur foarte tare.
Sa fiti fericiti!
Ca meritati.
zamfirpop
1 septembrie 2009
# Vinteler: Cred că a şi uitat. Doar apariţia “găştii de dihănii” i-a amintit ceva. Sunt nedrept: tot drumul a fost ŞI mai cuminte ca altădată!
daurel
1 septembrie 2009
Zice Lucian Blaga, in stihuri, urmatoarea idee : pentru dureri o mie, am fost platit cu cate-o bucurie. Dar si mai frumos este cand ne bucuram de bucuriile altora, cum ar fi ale lui ULISE!
zamfirpop
1 septembrie 2009
# Daurel: răspunsul anterior pentru Corina este valabil şi pentru tine! Am observat că sunteţi mai mulţi fani-Ulise decât fani-Zamfir! M-am resemnat deja!
Mulţumesc pentru stihurile lui Blaga – consăteanul tatălui meu, născut şi el în Lancrăm.
Corina
31 august 2009
Faina si poza ta…….nu fi suparat……..bune au fost murele??
zamfirpop
31 august 2009
# Corina: ce face frica dintr-o femeie! Nu degeaba scrie până şi în Biblie că “femeia trebuie să se teamă de bărbat”!
Murele au fost delicioase!!! – am scris această mărturisire şi în postare! Sigur, vom mai merge zilele acestea, pentru că … mi-au rămas două borcănaşe neumplute! Zilele trecute, în piaţă, m-am interesat de preţul de vânzare al murelor. Apreciez că am cules mure de peste 10 lei şi am mâncat de peste …. 15!!! Ca să nu-ţi mai spun că orice fruct, crescut natural, este mai plin de vitamine şi că orice fruct, cules cu mânuţa personală, este de trei ori mai gustos decât cel cumpărat!
Corina
31 august 2009
Ma bucur mult ca Ulise e bine…………frumoasa poza i-ai facut:…:)
zamfirpop
31 august 2009
# Corina: mă bucur că te bucuri! Pentru d’ăştia, ca tine, am povestit ce am făcut noi doi în seara aceasta! Iar mă faci gelos? Ce, eu nu am ieşit bine în poza de “culegător de mure”? Te doare gura să mă lauzi şi pe mine? Vorba lui Ulise: pun eu laba pe tine!