Povestea lui “Urcan bătrânul” ne-a lăsat-o moştenire Pavel Dan, colegul meu de la LMV. Eu vreau să vă vorbesc despre tânărul urcan, care tastează pe tastatura computerului legat la internet, conversând cu concetăţenii săi din satul mondial.
Altă Urca 
Cu ceva ani în urmă, treburi de serviciu m-au împins şi spre Urca. Am străbătut, atunci, drumul prăfuit, ca să ajung în satul ascuns după un deal. Părea părăsit. Zilele trecute, prof. Claudiu Iclezan, director peste toţi învăţăceii Viişoarei, m-a dus din nou la Urca. Panglica de asfalt 
nou m-a adus, parcă, într-un alt sat. Parcă şi casele sunt mai vioaie acum.
Acelaşi suflu nou l-am găsit şi la şcoală. Chiar dacă acum nu mai sunt copii în sat decât pentru ciclul primar, şcoala are un cabinet de informatică ce poate rivaliza, oricând, cu o cochetă sală de internet-cafe. 
Nu mai puţin de 15 computere noi, conexiune la internet, o imprimantă, stau la dispoziţia copiilor, dar şi a oricărui sătean.
Internetul de la Urca a fost introdus prin proiectul “Economia bazată pe cunoaştere“, cu doi ani în urmă, iar anul trecut s-au primit de la Inspectoratul Şcolar cele 15 calculatoare. Elevii claselor I – IV au câte o oră de informatică pe săptămână, cu prof. Silvestru Poponeţ, cel pe care îl cunoaştem deja de la PAPI din Viişoara. Acesta, împreună cu responsabilul PAPI, Fejer 
Iuliana, vin după-masa pentru elevii de V – VIII şi adulţii doritori de informaţii sau conversaţii pe internet. Mai ales cu rudele
plecate la muncă în străinătate.
Despre şcoala şi grădiniţa din sat, prof. Iclezan îmi spune: “La Urca, funcţionează două grupe de grădiniţă si trei clase de învăţământ primar – clasa I-a, a II-a şi a IV-a simultan şi clasa a III-a. Elevii de gimnaziu sunt aduşi, de anul trecut, cu microbuzul la Viişoara, pentru ca nu mai exista efectivul minim necesar pentru a învăţa la Urca.“.
Am fost admis şi eu, pentru câteva minute, ca elev în şcoala din Urca!
Grădiniţă de miliarde
Clădirea grădiniţei noi a costat aproximativ 20 de miliarde de lei vechi. Banii fiind alocaţi de la Ministerul învăţământului, prin programul “Reforma educaţiei timpurii”. Însă, pentru că banii au venit cu întârziere, Primăria Viişoara a asigurat fondurile necesare, pentru a nu se opri lucrările, atunci când fondurile întârziau! Clădirea are 7 grupe de grădiniţă (inclusiv două grupe de limba maghiară), sală festivă. sală de mese, dormitor. 
Totul pe o suprafaţă desfăşurată totală de 2.000 mp. „Iar, de anul viitor, intenţionăm sa avem program prelungit, de tip cămin”.
La subsolul clădirii, se va amenaja, poate, o sală de fitnes. Dimineaţa, utilizată de copii şi cadre didaciuce, iar, după-masa, de oricine, contracost, rezultând o altă sursă de finanţare a învăţământului din comună.
Album cu imagini de la grădiniţa nouă din Viişoara
Album cu alte imagini de la grădiniţa şi şcoala din Viişoara
Gazon artificial şi nocturnă
Terenul de sport al şcolii a costat 1 miliard de lei vechi. Banii au provenit din bugetul local. Terenul are gazon artificial şi, în curând, va fi dotat cu instalaţie de iluminat, o adevărată “nocturnă”! Va fi folosit de elevi, dimineaţa, şi închiriat după-masa, pentru a se obţine
fonduri suplimentare pentru şcoală!
Ca să mă uluiască de tot, la despărţire, prof. Iclezan a ţinut să-mi spună că “în şcoală, există 4 cabinete informatice, cu un total de 80 de computere, iar toate cadrele didactice au făcut curs de operare si aproape toţi folosesc lecţii interactive şi internet în predarea la clasă“.
Câte şcoli din marile oraşe se pot lăuda cu o astfel de bază materială? Unde în fruntea obştei este un gospodar cu tragere de inimă pentru „ai lui”, soluţiile se găsesc. Nu uşor, dar, se găsesc întotdeauna!
roxana-fosta eleva
16 noiembrie 2009
am fost eleva scolii urca,,,,dar dintr-un mic numar de elevi car au abandonat scoala sau chiar nu mai erau…am fost nevoita sa fac naveta la viisoara…,ajungand acolo am intalnit ceva nou,ceva diferit de noi,un director excelent,p care l-am indragit si care a facut mult pt ca scoala sa stea pe picioarele ei,si o diriginta nemaipomenita,imi este foarte dor de scoala si de profesori,dar spr ca intr-o zi ii voi revedea,,,,ma bucur nespus ca am fost eleva scolilor acestea,,,,,cu multdor si drag….roxxy
Zamfir POP
16 noiembrie 2009
# roxana: Acelaşi motiv ne-a îndemnat pe amândoi să scriem (eu articolul, tu comentariul). Dacă doi spun la fel, e un semn că aşa e! Să-i felicităm împreună pe cei care merită!
daurel
19 septembrie 2009
Pavel Dan…La institutul pedagogic din Baia Mare, prin 1970, cand eram in relatii cu studentii deacolo, era un cult pentru el! In ce priveste realizarile de la sate: ma bucur pentru “tot ce sporeste-n izvornita”
zamfirpop
19 septembrie 2009
# Daurel: De-aceea, am pus înaintea realizărilor din centru comunei, Viişoara, realizările din satul mai mic, Urca. Chiar dacă Pavel Dan e de peste deal!
Andrei Lefter
18 septembrie 2009
E frumos ca din cand in cand sa citesti si despre povesti de succes, despre realizari. Sunt sigur ca exista destui oameni gospodari, care ar putea prezenta solutii viabile, peste tot. Insa acestia nu prea au acces la resurse sau nu sunt lasati sa atinga praguri superioare de decizie. Acolo, sus, de cele mai multe ori, ajung doar parveniti, lichele si alte oratanii dornice de imbogatire rapida. Aceste specimene egoiste nu au nici macar un minim de bun simt. Peste tot se fac “afaceri”, dar se mai si face cate ceva pentru popor; ceva vizibil, functional, ceva frumos.
Exemplul din articol tare ma face sa cred ca e doar exceptia care intareste regula. Vezi atat de rar asemenea realizari incat ramai fascinat ca se intampla si pe la noi lucruri din astea. Felicitari atat lor, pentru reusita, cat si autorului pentru aducere la cunostinta!
zamfirpop
18 septembrie 2009
# Andrei Lefter: Este exact motivul pentru care scriu astfel de articole. Mulţumesc pentru aprecieri.