Am sosit cu poznele de 19 pe tavă!
Fiind zi nelucrătoare …. pentru cei care nu lucrează (bugetarii, de exemplu, nu lucrează sâmbăta, să-i tai! nici judecătorii, nici poştaşii, nici …), să luăm în discuţie un subiect tabu altă-dată. Când şi pentru o cămaşă verde erai taxat imediat ca legionar, cum să spui că pe dealul de lângă Potaissa au fost încartiruiţi legionarii? Acum, nu-mi amintesc pe ce drum 
am luat-o, dar am dovezile fotografiate cum că chiar am fost pe-acolo.
Ce aveau, ce făceau, am aflat ceva detalii în timpul inspecţiei efectuate de … Ulise! Mai întâi, Ulise a trecut în revistă garda de 
onoare a zidurilor restaurate.
- legionarii cunoşteau focul (nu cred că urmele sunt actuale pentru că este rezervaţie
şi nu sunt admise activităţi umane!);
- legionarii cunoşteau hârtia igienică (conform imaginii corpului delict depistat de vigilenţii 
inspectori!);
- legionarii cunoşteau berea (nu ştiam că PET-ul 
rezistă atât de mult!);
- legionarii cunoşteau bicicleta (nu ştiu dacă era vreun legionar de rând, dar nu cred că era vreun pezzo-grosso, acela ar fi trecut într-un Cabrio adus de la triburile de pe Rin!).
- legionarii cunoşteau murele (bine că nu le-au mâncat pe toate! Noi le-am mâncat pe o cărămidă ştampilată LVM ).
De la castru, am revenit în oraşul european, pe o stradă modernă, unde zoaiele curg ca … în Roma antică!
Am postat această imagine ca o dovadă absolut incontestabilă a continuităţii tradiţiilor romane, perpetuate de la Potaissa de altă-dată până în zilele europene ale Turzii.
Posted on 19 septembrie 2009
0