Totuşi, unde-s?

Că nu ne respectăm valorile, e un fapt arhicunoscut deja. Banul, nu inteligenţa, cultura sau aptitudinile sunt apreciate. La fel, “nu avem bani” să asfaltăm drumul spre Cheile Turzii sau să luăm măsurile de protejare a Durgăului (dimpotrivă, îi dăm foc vegetaţiei!), dar avem bani să facem din Salină un Disneyland, … Şi nu am încheiat lista.

Unde-s, Decebal şi Traian?

imagine preluată de pe Wikipedia, fotografie publicată de Radu Cerghizan

În ziarul România liberă, am găsit un semirăspuns la întrebare.

Doua lucrari semnate de Ettore Ferrari asteapta sa vada lumina zilei.
Statuile lui Decebal si Traian, realizate de italian in perioada interbelica, au fost furate si duse la topit, de unde au fost recuperate

Toate povestile au un inceput, toate basmele incep cu “a fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi fost” … poate nu am afla niciodata despre ele. Intr-o zi, un binecunoscut profesor clujean, conf. dr. Ştefan Damian, a tradus niste corespondente cu “iz istoric” din Arhivele Statului. El i-a dezvaluit unui bun prieten, istoric, ca acele documente vorbesc despre doua busturi de bronz ce ii reprezinta pe Traian si Decebal. Acestea sunt creatiile unui celebru sculptor italian, Ettore Ferrari, care apartin comunitatii locale deoarece au fost platite de primarul Clujului interbelic, Teodor Mihaly, marelui artist. Istoricul a recunoscut busturile. Doua asemenea creatii se gasesc in incinta Muzeului National de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Despre ele, nimeni nu stia nimic, doar ca au fost aduse de la Turda de fostul primar al Clujului, Gheorghe Funar.

Statuile lui Ferrari au costat 6.000 de lire
In august 1928, un celebru sculptor italian a eliberat urmatoarea chitanta de descarcare: “Eu, susemnatul, declar ca am primit de la Distinsul Domn T. Mihaly, primar al Clujului, prin intermediul foarte ilustrului Domn Barbu Constantinescu, insarcinat cu Afaceri al Romaniei, suma de lire italiene 6.000 (sase mii) drept plata completa a sumei stabilite pentru executarea in bronz, de catre mine, a unui bust al lui Traian, al unui al lui Decebal, al unui medalion reprezentand Vulturul Roman si al altuia reprezentandu-l pe Traian, destinate a fi afisate pe piedestalul statuii”Lupa Capitolina” din Cluj. Sus-amintitele bronzuri vor fi expediate de mine, fara intarziere, sus-amintitului Primar”. Pachetul de scrisori traduse a aratat ca lucrarile au fost realizate de Ettore Ferrari (1845-1929). “Sunt foarte bine conservate si merita sa fie apreciate la adevarata lor valoare”, spune Ştefan Damian, autorul traducerilor.

Un sculptor francmason apreciat in Romania si Italia
Ettore Ferrari poate nu spune nimic pentru multa lume. Cu toate astea este autorul uneia dintre cele mai celebre monumente ale Italiei risorgimentale: statuia lui Giordano Bruno din Campo dei Fiori (1887). “In acelasi an, Ettore Ferrari realizeaza una dintre cele mai frumoase monumente publice din Romania: statuia lui Ovidiu din Constanta. A fost un aparator al valorilor democratice si unul dintre cei mai consecventi adversari ai fascismului mussolinian, dar si lider al masoneriei italiene. Dupa aprobarea legii din noiembrie 1925 impotriva societatilor secrete, prin care Mussolini a interzis, de fapt, activitatea Masoneriei, Ettore Ferrari nu si-a abandonat convingerile. Atelierul sau a fost devastat in repetate randuri de catre fascisti, iar sculptorul a fost pus sub observatia politiei. In mai 1929, a fost pus sub acuzare, pentru vina de a fi incercat sa reorganizeze Francmasoneria. In aceeasi luna, Ettore Ferrari a transmis deplinele sale puteri lui Giuseppe Lenti, Locotenent Mare Comandor si luptator antifascist de anvergura, care emigrase in Franta”, povesteste istoricul Tudor Salagean. Tot la sugestia sa, Primaria ar putea sa readuca “acasa” statuile realizate de italian. Busturile sunt cuprinse in inventarul public al muzeului (pozitiile 855 si 856) si nu are trebui decat sa fie mutate. Eventual, Primaria ar plati MNIT costurile de restaurare.

Deoarece intre anii 1928-1940 au fost amplasate intr-un spatiu inchis, ele s-au pastrat intacte. Timp de jumatate secol au fost expuse in are liber, dar nimeni nu a constientizat ca au o valoare artistica si istorica inestimabila. Daca institutia clujeana decide ca locul lor e intr-un spatiu public, acestea ar trebui tratate chimic corespunzator, spune istoricul Tudor Salagean.
Asemeni statuii lui Matei Corvin din centrul orasului, creata de sculptorul Janos Fadrus, lucrarea artistica reprezentata de cele doua busturi a fost executata in ultimul an de viata al artistului Ferrari.

“Comanda adresata lui Ettore Ferrari de Primaria Clujului, in 1927, a venit intr-unul dintre cele mai grele perioade ale activitatii sculptorului, putand fi considerata o proba a solidaritatii responsabililor politici de atunci cu un mare artist si un mare luptator pentru apararea libertatilor democratice.” se arata intr-o scrisoare adresata primarului din Cluj, Sorin Apostu, de catre presedintele Centrului de Studii Francmasonice Paris-Bucuresti, Viorel Danacu. Ettore Ferrari a fost Marele Maestru al Marelui Orient al Italiei (1904-1917) si Suveran Mare Comandor al Ritului Scotian din Italia, (1918-1929), doua societati masonice.

Niste scrisori pierdute si regasite
Stefan Damian mentioneaza, in studiile sale asupra scrisorilor, ca “se pastreaza si ciorna scrisorii din 15 februarie 1928 adresata Distinsului D. Ettore Ferrari, Roma, Via A. Valenziani 6, ca raspuns la o alta scrisoare din data de 2 februarie, acelasi an, in care se arata: “avem onoarea sa va comunicam ca Municipiul Cluj isi mentine comanda facuta D.V. conform celor exprimate in scrisoarea ldin martie 1926, adica busturile din bronz a lui Traian si Decebal, precum si acele medalioane de la statuia Lupoaicei din Cluj pentru pretul total de lire italiene 9.000, suma din care i s-a platit D.V. un avans de lire 3000″. Tot pe un ton sec, sculptorului i se comunica si ca “restul sumei, de 6000 lire, va fi transmisa prin intermediul bancii Albina, la terminarea lucrarilor si dat fiindca D.V. ne-ati spus intr-una din scrisorile precedente ca ati putea termina busturile in patru luni, speram ca le putem avea la Cluj in luna iulie” se arata in document. Profesorul Damian a descoperit in corespondenta tradusa ca artistul si-a tinut promisiunea si s-a adresat printr-o scrisoare primarului Teodor Mihaly prin care i-a cerut sa-i comunice adresa de livrare a coletului.

Cele doua busturi au fost montate in sala de consiliu a primariei clujene pentru ca in anii 1940, odata cu ocuparea Transilvaniei de catre Ungaria, sa fie duse in refugiu. Au fost amplasate atunci in fata Muzeului de Istorie din Turda. Nimeni nu a stiut multi ani cui apartin statuile si cine a fost autorul. In 1995, un individ a incercat sa-l “rapeasca” pe Decebal pentru a-l trimite la topit. Angajatii institutiei din Turda au sesizat autoritatile locale, acestea au aflat ca sunt proprietatea administrației clujene. Fostul primar, Gheorghe Funar, le-a adus de la Turda la Cluj cu un TIR. De atunci, au ramas uitate in Lapidarul Medieval al Muzeului National de Istorie din Cluj. Nimeni nu a stiut ce e cu ele, ale cui sunt sau cine le-a facut.
Tot intr-o scrisoare tradusa de profesorul Damian, artistul incheie astfel: “Voi face totul cat se poate mai bine, in asa fel incat Domnia Voastra si acesti ilustrii locuitori sa fiti cat mai multumiti de lucrul meu. Cu deosebit respect. Al D.V. foarte devotat, Ettore Ferrari”. Ironia sortii face ca o lucrare de o mare valoare a fost executata in patru luni iar unei comunitati i-a trebuit jumatate de secol sa o descopere. Cat ii va trebui oare sa o valorifice, ramane vazut.

Rămâne să aflu unde se află acum aceste busturi, să le fotografiez şi să vi le arăt. Turda ar avea dreptul să ceară copii după aceste statui şi să le amplaseze acolo unde au stat cinci decenii … Dar, să nu le vopsească în portocaliu!

Tag-uri:Arieş, bust, Cluj Napoca, Decebal, Ettore Ferrari, opinie, România, statuie, Traian, Turda, Zamfir

Posted in: 7 - Istorie