Angela merge mai departe

Prin 1966, în Turda doar trei femei aveau carnet de conducere. Am avut privilegiul de a fi „căruţat” de multe ori de prima dintre ele care a avut curajul să şi uzeze de dreptul de a conduce. Pentru că, mama mea nu-şi luase carnetul pentru a se lăuda cu el, ci, pentru a-l conduce pe Giovani (aşa botezase familia mea FIAT-ul 850, cu care am bătut ţara în lung şi în lat, pe drumurile … parcurse deja cu IJ-ul cu ataş!). De-aceea, aş fi ultimul care să se mire când vede o femeie la volan. Totuşi, mă mir când văd o femeie practicând dura, greaua şi riscanta meserie de taximetrist.

La începutul anilor ‘80, a făcut furori filmul „Angela merge mai departe”. Eroina era o taximetristă.

Într-o staţie de taximetre, m-am adresat unei taximetriste cu rugămintea de a-mi vorbi puţin despre meseria pe care o practică. Emoţionată, a încercat toate tertipurile ca să scape sau, măcar, să amâne discuţia. Cred că pentru prima dată în viaţa mea de bărbat, nu am cedat şi … a acceptat să aşteptăm împreună, conversând, clientul.

Ce motiv v-a determinat să alegeţi această meserie?

Mi-am ales meseria aceasta pentru că mi-am dorit din totdeauna să conduc o maşină. Am vrut să dovedesc faptul că o femeie la volan este acelaşi lucru cu un bărbat la volan.

Cum vă privesc poliţiştii, clienţii, colegii?

Nu am avut probleme. Nici cu poliţiştii, nici cu clienţii, nici cu colegii. Doar că lumea este surprinsă să mă vadă, femeie, acolo unde se aşteaptă să vadă un bărbat. Cred că aprecierea de care mă bucur vine din felul în care conduc. Mai ales, clienţii sunt plăcut surprinşi. Mai ales, pentru faptul că femeile, la volanul unui taximetru, sunt o noutate pe la noi.

Ceva păţanii urâte sau frumoase îmi puteţi povesti?

Păţanii urâte nu am avut. Din fericire, doar din cele frumoase. Îmi doresc să nici nu am parte de întâmplări neplăcute. Respect regulile de circulaţie, îmi respect clienţii şi colegii, şi totul merge fără probleme. Deocamdată.

Aţi avut vreun accident? Aţi văzut vreun accident în drumurile pe care le-aţi făcut?

Nici, nici. În afară de mici zgârieturi, frecări, nu am avut nici un fel de incident. Sunt o norocoasă!

De câţi ani conduceţi şi cât veţi mai practica această meserie?

Conduc de şapte ani şi … viitorul îmi este înainte. Deocamdată, sunt la fel de încântată de meseria pe care o fac, ca la început. Aşa că … nu pot spune cât voi continua.

Molipsit şi uluit de succesul meu (!), am uitat să o mai chestionez despre viaţa familială sau despre politică. M-am mulţumit cu cele transcrise mai sus, pentru că nu voiam nici să o încurc în activitate. Surpriza a fost de partea mea, când i-am mulţumit şi am vrut să-i ofer cartea de vizită, ca să aibă adresa blogului unde postez povestea ei. „Vă ştiu blogul, pentru că am căutat, la un moment dat, nişte informaţii despre istoria Turzii şi le-am găsit la dumneavoastră pe blog” – mi-a spus “Angela” şi … am plecat mai departe! Eu. Şi ea … când i-a sosit un client.

A propos. Dacă atunci când aveţi nevoie de un taxi şi vedeţi că se apropie un Logan cu numărul CJ 77 BPJ, urcaţi cu încredere: pe mine, Mihaela Crăciun m-a convins!