Mocăniţa Turda – Abrud
Nu vă pot povesti cât de tare mă doare când mi se cere să vorbesc despre “mocăniţa” ce lega Turda de Câmpeni şi Abrud. Prin ‘95, am coborât de la Câmpeni, însoţind un belgian cu care vizitasem Cheile Turzii, Mănăstirea de la Poşaga, Scărişoara şi Peştera Urşilor. A fost fascinat de călătoria cu trenuleţul printre munţi. “La noi, 8o de km se parcurg în 30 – 40 de minute!” Cu mocăniţa, am făcut vreo patru ore! Timp în care am admirat peisajele, am discutat despre istoria Apusenilor, am conversat cu moţi, … Acum, vă prezint ce nu mai avem noi, în timp ce alţii au păstrat, grijit şi valorificat!
Calea ferată Oraviţa – Anina
o bijuterie a Banatului montan
http://www.youtube.com/user/modoro2009#p/u
http://www.youtube.com/watch?v=lWK0_0QiCak
http://www.youtube.com/watch?v=N7psQTvgQ_s
http://www.youtube.com/watch?v=cyKfTJ_odcY
http://www.youtube.com/watch?v=sDs1Zcs_Li4
http://www.youtube.com/watch?v=4mM1FJaFf4g
Mocăniţa Turda – Câmpeni – Abrud
Altă-dată, întreg traseul mocăniţei era pe teritoriul Judeţului Turda.
Mai citiţi:
http://www.citynews.ro/alba/politica-13/cordos-vrea-mocanita-intre-turda-si-abrud-62847/
(în privinţa senatorului menţionat, nu-mi fac mari iluzii: de mai bine de două săptămâni a intrat în posesia unui CD pe care îi pusesem detaliile referitoare la o problemă despre care discutasem că mă ajută să găsesc răspuns. Nu ştiu dacă a avut timp să vizualizeze CD-ul!)
http://www.youtube.com/watch?v=8cNuqkWlMD4
Despre evenimentul de o zi, când mocăniţa a circulat iar între Abrud şi Câmpeni, citiţi:
http://www.ziaruldeapuseni.ro/arhiva/125/A08.pdf
Din declarația lui Georg Hocevar : „Sunt administrator al Atelierelor Centrale
Crişcior, judeţul Hunedoara. Eu am pasiunea asta a liniilor îngusten ce privește continuarea acestor curse ce pot sã vã spun, este cã în fiecare an furturile de material pe linia de cale feratã au crescut. În 2004 am investit 10.000 euro sã punem linia la punct. Când am venit în 2005 în primãvarã sã punem din nou linia în mişcare, ne-am trezit pe o distanţã de 2 km dintre Gura Roşiei şi Cãrpiniş cã nu a fost nici o placã sub şinã şi nici un pivot sau un cui şi a fost iar nevoie de 3.000 de euro. Anul ãsta ne-am trezit în primãvarã cu o alunecare de teren înspre Câmpeni, pe care noi nu suntem în stare s-o curãţãm. Pe de altã parte, iarãşi s-au furat 2.400 de crampoane. Înainte de acţiunea care a avut loc azi, am fost cu o echipã de 7 persoane aici sã defrişãm vegetaţia de pe linie şi sã completãm furturile din ultimele luni şi am completat 800 de crampoane. 7 inşi au lucrat aici 3 sãptãmâni sã punã la loc ce s-a furat. Dacã sustragerile continuã, nu vom mai putea repara şi face nimic aici. Societatea noastrã nu are un scop turistic. E o activitate neprofitabilã. E nevoie de un pic de sprijin, ar trebui nişte bani alocaţi, sunt sume mãrunte ce ar trebui investite, comparativ cu alte investiţii ce se fac. Aceastã activitate s-a desfãşurat fãrã nici un sprijin din Bucureşti.”
Remarcaţi modul în care “autorităţile locale” sprijină turismul, atât de des invocat ca alternativă la criza ce ne striveşte. Dar … bucuraţi-vă de călătoria virtuală pe care v-o oferă seria de filmuleţe. Sunt proaspete! Mulţumesc cititorei blogului, care mi le-a furnizat, imediat după postarea lor pe youtube!
Nici nu stiti cat ma intristeaza istoria mocanitei! Am fost pe acea linie cande eram copiil, prin..’59 si chiar era folosita la transport..Era superb, ca in trenurile din povesti! Am mers si cu trenul cu..cremaliera, pe care l-am OPRIT la o curba sa ne ia…Aceste “minuni” ar fi trebuit pastrate cu orice pret!
# George Valah: Amintind de trenul cu cremalieră, m-aţi lovit rău: nu am apucat să-l văd!
Durerea este că nu se înţelege valoarea acestui trenuleţ, inutil din cauza rapidităţii transportului auto.
Să face un mic calcul: dincolo de personalul de întreţinere şi exploatare a acestui tren, adică, peste o sută de salariaţi, socotiţi câte o pensiune la fiecare 10 km şi aveţi 10 pensiuni. Cu magazinele aferente, aveţi un total de peste o sută de salariaţi. Cu alte activităţi de susţinere a turismului, adăugaţi alţi o sută de salariaţi. Deja avem trei sute de salariaţi într-o zonă care suferă din cauza şomajului. Asta ar însemna bunăstare pentru trei sute de familii, adică, peste o mie de persoane! Calculele mele sunt minimale şi pur empirice. Un studiu întocmit serios, de către specialişti, ar releva cifre mult mai mari! Sunt sigur! Să mai vorbim de faptul că un tren cu aburi poluează ceva mai puţin decât unul diesel!? Să mai luăm în considerare că a coborî din munţi marfă cu trenul este mult mai puţin poluant şi mult mai ieftin decât cu camioanele pe şosea?!
Cu un proiect bine întocmit, CFR-ul ar reface această “mină de aur” cu bani, aproape în exclusivitate, din fonduri nerambursabile europene!
Explotarea controversată de la Roşia Montană nu promite fericire pentru o mie de persoane! Încasatorii de comisioane sunt mult mai puţini! Mai bine să investim în aurul nostalgiei, al turismului, al dezvoltării durabile, al protejării mediului, decât în aurul … care pleacă peste hotare!
Calcule similare am fi putut face dacă, în loc să accepătm demontarea căii ferate de la Fabrica de ciment la Cariera Sănduleşti, am fi luat în calcul devierea ei din satul Sănduleşti înspre Cheile Turzii! Imaginaţi-vă: urcaţi sâmbătă dimineaţa în trenuleţ, megreţi pufăind timp de o oră, coborâţi în Gara Cheile Turzii – pe platoul de deasupra Cheilor, vizitaţi Cheile, iar, seara, faceţi drumul înapoi sau dormiţi la hotelul de lângă gară sau în cort.
Cu asemenea trenulet am mers in 1964 la Somcuta Mare, la raion, sa-mi fac buletinul. Nu mai zic,ca ma fac de rasu-plansu…
# Daurel: Iar, eu, cam tot pe-atunci, am mers la Mujdeni, un cătun ce ţinea de Oraşul Nou, spre Negreşti-Oaş! M-am scăldat în Tarna şi eram fascinat de scoicile bivalve pe care le găseam cu duiumul în mâl.
La terminarea clasei a IV, pentru premiul I am obtinut o tabara la Cimpeni. Nu am uitat niciodata cei 25 de lei dati de tata, Dumnezeu sa-l ierte, si drumul cu Mocanita. Doamne, daca era a americanilor ce stiau ei sa faca! Am vizitat Gran Canyon in toamna aceasta. Nu am reusit sa vedem triburile de indieni de jos, de pe malul riului Colorado, pentru ca aveam nevoie sa facem o planificare cu cel putin un an inainte! Va inchipuiti cite milioane de turisti! Apusenii sunt fantastici … dar degeaba!
# Cenanca: Nu-ţi face probleme: în curând, toţi europenii, americanii şi japonezii, sătui de Disnylandul american şi de copia lui franceză, vor năvăli la Turda, să-l vadă pe cel mai nou … din Salina turdeană. Am crezut că mor, când l-am auzit pe Primar, lăudându-se că, pentru siguranţa turiştilor, au distrus stalactitele de sare de pe tavanul minei! “Numai pe cele mai mari!” – a asigurat el pe ziariştii surzi! Vorbea despre o rezervaţie şi toţi ziariştii notau cu grijă … câte milioane de euro s-au cheltuit. Chestia cu distrugerea din interiorul minei, nu era interesantă! Să încerce un turist să distrugă o astfel de stalactită – creată în sute sau mii de ani, … Probabil că, acum, urmează să topească gheţarul de la Scărişoara ca să nu le mai fie frig vizitatorilor!
penru mine e un dor; n-am mers niciodata cu mocanita…
# cristian: Ai pierdut o experienţă unică! Am avut plăcerea să merg şi cu mocăniţa – 80 de km în 4 ore! – şi cu tren expres prin Germania cu vreo 160 de km/oră! Am coborât şi din munte, cu vagon liber, încărcat cu buşteni şi condus numai din frână!
@cristian @zamfir
N-ati fost pe Vaser?Remediati urgent,cand veniti in Maramures!
Of, ce rau imi pare. In 2003 m-am ocupat de organizarea a doua evenimente in Salina, cu oaspeti din Elvetia. Au ramas muti in fata a ceea ce le-a fost dat sa vada. Cred ca nici acustica nu mai e aceeasi. Muzica se auzea dumnezeieste!
# lucia.alexandru: Să venim împreună sau pe rând?
# cenanca: Acustica este prima afectată de monstruozităţile montate în Salină!
Oricum,sunteti bineveniti.
# lucia: Am notat invitaţia şi voi încerca să o onorez înainte de 2035. Sărim peste acel “din păcate …”, pe care voiam să-l scriu!
Da,am inteles.Tu, ca tu,dar pana vine Cristian din Bucuresti cu mocanita,poate fi 2035
Zilnic văd cel puţin 35-40 trenuri prin natura meseriei, mă deranjează gălăgia lor şi claxoanele mecanicilor dar ……… aş vrea şi eu să mă plimb cu mocăniţa o dată măcar pe timp de vară !
# lucia: M-ai enervat cu comentariul tău şi … la vară vin! Unde?
# OMU: Pun o pilă la Lucia, care ne-a invitat pe Valea Vasserului. Poate facem o întâlnire a bloggerilor?!
Pe Vaser. Nu o sa regretati. Trebuie sa ajungeti la Viseu. Nu uitati unditele, daca sunteti pescari. De la Viseu urcati cu mocanita. Este absolut superb. Cand va hotarati, dati un telefon, si va rezerv o cabana. Tot prin telefon.
# lucia: Ce-i aia “cabană“? Când mergem la munte, eu şi Ulise ne cazăm la “căpiţă“! Să fim sănătoşi până la vară şi venim! Mulţumim pentru invitaţie şi oferta de ajutor!
La vară voi fi legat de noua mea meserie !
# OMU: Nici o problemă: Valea Vaseruluii poate fi vizitată şi în 2010!
Eu, de vreo 30 de ani, tot pornesc de la Turda prin Cheile Turzii la Iara, apoi la Băişoara ca să ajung sus la Cabana Muntele Băişorii. Anul acesta, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit Ulise, nu am mai fi amânat pentru anul viitor!
Asa este si Valea Cernei din Banat
# Vali Cerna: Mulţumesc! Îmi confirmi că avem o ţară minunată. Păcat că … nu ştim să ne-o iubim îndeajuns încât să ne mândrim cu ea! Pe-acolo, nu vin pentru că aveţi vipere!