Blogul meu, fiind un blog serios (!), v-a mai prezentat poveşti de trezit adulţii. Pentru cei care nu s-au trezit încă, mai postez o poveste. Cu un bătrân şi un măgar. Şi cu voci de voluntari deştepţi! Şi cu câini care latră la democraţie.
Poveste cu tâlc
Nu sunt eu autorul, am auzit-o de la cineva care ştie multe astfel de poveşti. Mie mi-a folosit şi cred că sunt şi alţii cărora le-ar putea prinde bine învăţămintele povestioarei. Cică, …
La marginea unui sat, pe o colină, locuia un bătrân cu nepotul său. Erau singuri şi unica lor avuţie era un măgăruş cu care coborau, odată pe săptămână, în sat pentru a-şi cumpăra de-ale mâncării.
Într-una din săptămâni, cei doi se întorceau de la târg. Cumpăraseră mai multe merinde, pe care le-au pus în cârca măgăruşului.
Dealul era abrupt şi bătrânul, om milos, s-a gândit că ar fi mai bine ca el şi copilul să meargă pe jos, pe lângă patruped. Lumea din sat se uita ciudat la ei şi a început să îi bârfească: “Ce nebuni, merg pe jos, când ar putea să folosească măgarul să îi urce dealul!”
Vorbele acestea au ajuns la urechile bătrânului, aşa că, în săptămâna următoare, a urcat pe nepot pe măgar şi astfel au urcat pe drumul spre casă. Alte vorbe au ajuns la urechile bătrânului: “Ce copil necrescut! În loc să dea întâietate omului bătrân să urece pe măgar, merge ca nesimţitul” . Bătrânul a auzit şi de data aceasta “lătratul câinilor” şi pentru că ţinea la numele său în sat, …
… în săptămâna următoare au inversat locurile. Dar, s-au găsit alte băbuţe care să comenteze: „Om bătrân, nu are milă de săracul copil şi îl pune să urce dealul pe jos!”
În altă săptămână, au urcat amândoi pe măgăruş şi alţi oameni, de data asta ecologişti iubitori de animale, i-au criticat pe cei doi că prea chinuie bietul animal.
Şi uite aşa, bătrânul, cu minte, şi-a dat seama de ce ştia demult:
lătratul câinilor şi gura satului nu se pot opri
Cine are ochi – să citească, cine are urechi – să auda, cine are minte …
Nu sunt eu autorul, am citit-o pe blogul cuiva, care stie multe astfel de povesti. Mie mi-a folosit şi cred că sunt şi altora le-ar putea prinde bine învăţămintele povestioarei.
O altă “măgărie”, la care să fiţi foarte atenţi când daţi click pe OK: un site vă ajută să aflaţi Cât veţi trăi. Citiţi cu atenţie Regulamentul … pentru a afla că “Completarea testului de către utilizator este gratuită, dar rezultatul testului poate fi obţinut numai după achitarea plăţii conform LISTEI DE PREŢURI“. Adică, un SMS care vă costă 3 Euro (probabil, plus TVA?!).














Ionel Pavel
4 decembrie 2009
Am revenit cu placere pe blogul tau. Ma bucur sa vad ca am multe articole de recuperat! Si ca sunt si eu pe aici…
Zamfir POP
4 decembrie 2009
# Ionel Pavel: Pe unde mi-ai umblat până acum?!
Bine ai RE-venit. Acum, eşti reavăn?!
Marta
4 decembrie 2009
Multumesc Zamfir, de fapt stiam ca …. e la noi in tara. Vroiam parca .. doar sa accentuez bucuria mea ca mai exista animale pe pasune, pe frumoasele plaiuri mioritice, adica de-ale noastre. Ca la cum merge indistrializarea asta, in cativa ani vom consuma doar carnuri din Grecia sau de pe cine stie unde, pentru ca la noi nu va mai fi interesat nimeni sa le cresaca.
Frumoasa poza in orice caz.
Zamfir POP
4 decembrie 2009
# Marta: Ca să evităm aşa ceva, lucrezi tu şi eu te mai ajut câte puţin.
Mulţumesc pentru aprecieri la adresa pozei! M-a distrat faptul că nu vedeam măgarul. Şi a apărut capra!
Marta
4 decembrie 2009
Faina poza, e la noi in tara?
Zamfir POP
4 decembrie 2009
# Marta: E aproape de Turda. În lipsă de măgar, am fotografiat capra!
cri-cri
3 decembrie 2009
Acel test exista gratuit pe unele pagini ‘straineze’. Probabil, realizatorul site-ului s-a gandit ca-i mai usor sa scoti bani traducandu-i pe altii…
Zamfir POP
3 decembrie 2009
# cri-cri: Arestat, un escroc s-a justificat: în fiecare clipă, se nasc doi fraieri, cineva, trebuie să-i ajute să fie fericiţi!