Am fost şi eu un spiriduş!

Scriam, acum vreo trei-patru ore, că am sosit acasă obosit, îngheţat, flămând şi fericit. Am mâncat un pic, apoi, ca să nu creadă mâncarea că a mâncat-o Ulise, m-am întins un pic pe pat. Am fost furat! Tot un pic! Moş Ene m-a răpit. Acum, trebuie să-mi fac datoria şi să vă explic de ce am venit acasă obosit, îngheţat, flămând, dar şi extrem de fericit.

Miercurea trecută am participat la o reuniune a proiectului “Joc, artă şi engleză pentru copiii noştri“. Nu am putut să vă povestesc, din motive de … computer. Urmează să vă povestesc pe larg despre acea zi, într-o altă zi. Dar, atunci, copiii erau posomorâţi: au pus pe o masă, în holul Casei de cultură, obiecte decorative pentru Crăciun, realizate cu mânuţele lor. Coordonaţi de Corina Bozbici şi de Jessica, voluntara de la Corpul păcii, implicată în acest proiect. Au mai fost şi alţii, dar îi veţi găsi amintiţi în articolul ce-l voi dedica proiectului.

Din mulţimea de oficialităţi şi pezzo grosso care s-au perindat, puţini au catadicsit să-i bage în seamă pe copii. Implicit, nici vânzările nu au fost semnificative.

Atunci, am prins din zbor vorba unui amic despre inaugurarea Penny-ului. Am fugit şi am cerut permisiunea să punem măsuţa copiilor la intrare. În cor, directorul şi un inspector zonal, mi-au retezat vorba şi … aripile! Spuneau ceva despre politica firmei. Ori, eu mizasem, tocmai pe politica de colaborare cu comunitatea cu care se bat ei în piept! Penny-bil!

Am trecut drumul şi am obţinut, IMEDIAT, fără să ezite, din partea directoarei de la PROFI, dreptul de a amenaja o expoziţie cu vânzare a produselor meşteşugite de copiii. Banii se vor utiliza pentru alte activităţi ale grupului de copii implicaţi în proiect. Am stabilit pentru astăzi “marea vânzare”. Domnişoara Mezei Kinga, director al PROFI Câmpia Turzii, nu numai că a găsit timp să vină afară din magazin ca să ne arate locul, ci, s-a implicat şi în amenajarea lui. Sărut mâinile, tanti Kinga! Să ai parte de un Crăciun luminos, ca feţele copiilor pe care i-ai ajutat astăzi să fie mai fericiţi!

Nu sunt capabil să vă povestesc bucuria prichindeilor, seriozitatea cu care au “muncit”, … Vedeţi albumul cu poze!

Urna cu banii câştigaţi de copii prin muncă cinstită, a adunat aproape trei sute de lei! Bani, care vor fi folosiţi în acoperirea cheltuielilor la activităţile viitoare ale proiectului. Au fost şi ghirişeni care au pus bani în urnă, fără să cumpere vreun obiect. De-aceea, la sfârşit, copiii au dăruit din obiectele nevândute, trecătorilor!

Dincolo de banii efectiv câştigaţi, copiii au învăţat să migălească, să respecte munca aducătoare de câştig, să lucrezez în echipă, plus că, în paralel, au mai învăţat şi engleză.

Şi-am încălect pe-un ren şi-am venit acasă. Nu mi-am dat seama de ce şoferul autobuzului m-a privit ciudat când am urcat. Uitasem căciuliţa de spiriduş pe cap – “salopeta” mea de lucru din această după-masă!

Notă: Ca să nu vă pierdeţi vremea căutând PROFI în Câmpia Turzii, vă ofer ceva detalii:

plus imaginea panoramică a zonei cu magazinul PROFI.

P.S.: Numai modestia – ce mă caracterizează! – mă împiedică să recunosc faptul că, astăzi, îl mai aveţi pe Moş Crăciun …datorită mie! Nu credeţi? Urmăriţi ştirile la TV! Mai discutăm după aceea!

Tag-uri:Arieş, blog, CâmpiaTurzii, civilizaţie, copii, Corpul păcii, fericire, gânduri, Moş Crăciun, penny, PROFI, proiect, România, Turda, Ulise, vanzare, voluntar, Zamfir

Posted in: 1 - Viaţa comunităţii