In memoriam: Ion Raţiu

Am primit de la Indrei Raţiu invitaţia de a mă alătura lor la comemorarea celui care a fost Ion Raţiu. Pentru că se împlinesc zece ani de când exilatul s-a întors definitiv în oraşul lui. Din păcate, în cimitir.

Indrei îmi scrie:

Buna ziua,
gasiti atasat un comunicat de presa care cuprinde gandurile lui Indrei Ratiu (membru fondator si vicepresedinte Centrul Ratiu pentru Democratie, Turda) la comemorarea a 10 ani de la moartea tatalui sau, Ion Ratiu (17 ianuarie 2000).
Va multumim

(6 iunie 1917 – 17 ianuarie 2000)

Cateva luni inainte de disparitia sa, tatal meu, Ion Ratiu a scris:
“Cred ca pot sa spun cu toata tarie ca ma consider un om fericit pentru ca am avut norocul sa traiesc destul pentru a vedea istoria reintrand in matca si ca mi s-a acordat cea mai mare demnitate, aceea de a-mi sluji tara. Pe langa asta toate celelalte neplaceri, infrangeri, dezamagiri, le consider balbaieli ale unei lumi pe cale de primenire. O lume pe cale sa-si vindeca ranile si sa-si construiasca sau sa-si reconstruieasca o morala. Optimismul meu robust ma face sa cred astfel”.
In numele colegilor mei de la Centrul Ratiu pentru Democratie si a tuturor membrilor familiei mele, doresc sa exprim cateva cuvinte despre ce a insemnat, si mai ales ce inseamna pentru noi astazi Ion Ratiu; prin detasarea remarcabila, optimista ne-a vorbit si ne-a demonstrat prin viata lui, ca a considerat mereu ca este neaparat necesar, ca romani, sa ne vindecam ranile si sa ne construim sau sa ne reconstruim o morala nationala. Dupa Ion Ratiu, o viata politica fara morala (cum era cea comunista) constituia o viata politica in deriva.

Notele Zilnice ale lui Ion Ratiu (pe care le publica Fundatia Ratiu in fiecare an) ne arata mai departe ca nu considerase viata lui in special un model de moralitate, ci un model de cum trebuie sa incercam, in fiecare zi, sa practicam anumite principii morale in viata noastra. In mai multe texte considerase aceasta punere in practica a principiilor morale ca un pas esential pentru orice patriot adevarat. In cadrul Centrului Ratiu pentru Democratie, in spiritul eforturilor lui incercam sa urmarim cat se poate de aproape acest indemn.
Notele Zilnice ale lui Ion Ratiu ne arata mai departe si cat de preocupat era de starea clasei politice care conduce tara. Cred sincer, ca, punand de o parte sinceritatea si bunavointa celor care ne conduc astazi, faptul ca noi, romanii, am avut la final de ales, in 2009, la 20 de ani dupa prabusirea comunismului, intre oameni cu legaturi puternice in fostul regim, l-ar fi socat.  Nu pentru ei. Ci pentru noi, romanii care i-am ales, pentru ca inca nu avem o formatiune politica mai viabila decat cele fost-comuniste, oricat de “reformate” ar fi…
Notele Zilnice ale lui Ion Ratiu ne arata si cat de importanta era pentru el disciplina de fiecare zi. Era extraordinar de ordonat in tot ceea ce facea. Considera ca spiritul lui ordonat ii multiplicase eficienta in viata lui publica. Fie ca era vorba de programul lui personal (se trezea in general pe la 6, dupa nu mai mult de 6 ore de somn), fie de programul lui alimentar, fie de prezenta la Camera Deputatilor pe care o considera esentiala, fie programul lui de a asculta fara intrerupere, pe cei care veneau sa-l consulte in privat… disciplina lui era intr-adevar una model.  Si aici, cei care raman dupa el, se straduiesc sa-l urmeze, chiar daca nu reusim intr-un mod perfect, unii mai bine decat altii.
Textul din care v-am citat la inceput exprima mai departe si o detasare remarcabila fata de dezamagirile cotidiene. Este totusi remarcabil ca cel care a fost multi ani dusmanul numarul unu al lui Ceausescu, cel care a luptat din 1940, de cand a ajuns la Londra, printr-o activitate jurnalistica, organizatorica, politica, initiata in Anglia, dar la sfarsit prin crearea si conducerea Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi, adunand romani din toata lumea, a fost respins aici in tara de conducerea propriul lui partid. Se explica imediat, daca recunoastem  ca cei care l-au respins au trait 45 de ani sub comunism. Era imposibil pentru ei sa recunoasca valoarea unui om care nu a trait ce au trait ei.  45 de ani de comunism i-au invatat – ciudat nu? – ca 45 de ani de salam de soia si paine neagra erau mai importante ca si calificare la guvern decit 45 de ani in Occident, cu contact direct cu guvernele SUA, Frantei, Germaniei si Marii Britanii…
Aceasta experienta amara, Ion Ratiu o considera „balbaieli ale unei lumi pe cale de primenire. O lume pe cale sa-si vindece ranile si sa-si construiasca sau sa-si reconstruiasca o morala”.
Pe mine o astfel de detasare fata de dezamagiri personale ale cadrului principal, cel national, ma impresioneaza foarte mult si ma ajuta sa depasesc propriile mele dezamagiri fata de cei care sa mindresc ca multi ani n-au cunoscut alta scoala decat cea de salam de soia si paine neagra. Tara noastra are nevoie acum de alte calificari!
Va multumesc,
Indrei Ratiu
Turda, 17.01.2010

Nu l-am înţeles prea bine când a revenit în ţară şi făcea notă discordantă, în “parlamentul” înţesat de comunişti în blană de oaie, cu papionul său. Chiar dacă mâncasem o lună întreagă, în RFG, tot salam de soia! Dar, pe măsură ce mă puneam la curent cu demersurile şi intervenţiile sale, am înţeles tot mai mult că … Iliescu îi luase locul.  De-aceea avem astăzi o democraţie atât de originală, încât nimeni nu o mai poate recunoaşte, ca democraţie.

Notă: primele două imagini cu Ion Raţiu – le-am primit de la Indrei Raţiu, cea cu statuia din curtea Casei Raţiu – îmi aparţine, iar, ultima este o imagine – primită prin e-mail de la un Prieten.

Tag-uri:activitate, alegere, Arieş, blog, civilizaţie, curiozitate, democraţie, gânduri, Indrei, informaţie, Ion, linişte, Londra, municipiu, opinie, oraş, Paris, raport, Raţiu, relativ, România, Turda, valoare, Washington, Zamfir

Posted in: 59 - Turdeni şi arieşeni