Duminică s-au împlinit primii zece ani de la plecarea lui Ion Raţiu spre alte zări, poate, mai democratice. Manifestările au fost complexe, incluzând parastase la biserica greco-catolică, la biserica ortodoxă, la cimitir, urmate de masă oferită la parterul Centrului Raţiu pentru Democraţie şi de proiectarea unui film dedicat celui de care ne-am amintit, în sala de la etaj.
Ion Raţiu a fost considerat un simbol al democraţiei, trăite şi simţite. Manifestările comemorative organizate duminică, la Turda, au reliefat faptul că amintirea sa a rămas vie doar în sufletul apropiaţilor.
Din păcate … doar a lor. Din afara Turzii, doar reprezentanţi ai mass-media, judeţeană şi naţională, au venit.
Cam o sută de persoane au participat la slujba de pomenire organizată la Biserica Greco-Catolică, de pe str. Dacia. (filmuleţ din biserică)
album Parastas Ion Raţiu la Biserica Greco-Catolică
Mult mai puţine, au participat la slujbele de la Biserica Ortodoxă de pe str. Gheorghe Lazăr. (filmuleţ din biserică)
album Parastas Ion Raţiu la Biserica Ortodoxă
Abia o mână de oameni au mai urcat până la cimitir, unde s-au recules la mormintele Răţeştilor.
album Parastas Ion Raţiu la cimitir
În repetate rânduri, Mircea Raţiu, fratele lui Ion Raţiu, revenit de câţiva ani la Turda, le-a spus celor prezenţi că, aşa cum era şi Ion Raţiu, trebuie să fie mândri că sunt turdeni, oameni ai locului de unde au plecat multe personalităţi. La Turda a fost semnat Edictul
care a proclamat toleranţa religioasă (Edictul de la Turda, emis în 1568), cu secole în urmă, lucru ştiut de orice pastor american.
album Parastas Ion Raţiu la sediul Centru Raţiu pentru Democraţie
Nu am ştiut să explic colegilor din mass-media din afara Turzii, de ce la ceremoniile de comemorare ale lui Ion Raţiu au lipsit reprezentanţi ai administraţiei locale sau judeţene, ai partidelor politice, inclusiv ai PNŢ-CD, partid din care a făcut
parte Ion Raţiu, ca membru marcant şi parlamentar. A fost prezent doar Doru Radosav, directorul Bibliotecii Centrale Universitare, în calitatea sa de preşedinte al Centrului Raţiu pentru Democraţie.
Pentru mine a fost o zi deosebită: am aflat multe despre cel care a fost Ion Raţiu. În timp, vi le voi spune şi vouă, pe măsură ce voi dispune şi de documente palpabile (cărţi, imagini, etc.) pe care să le pot converti în forme virtuale.
Din păcate, vă rămân, iarăşi, dator cu filmuleţele. După ce voi reuşi să le uploadez pe youtube, le veţi găsi şi aici, în locurile marcate. Poate, chiar mai multe. Deocamdată, mulţumiţi-vă cu albumele cu imagini. Pentru că, spunea un amic: “Prin seriile de imagini, mă obligi să-mi amintesc că şi eu am fost pe-acolo”! Sper să reuşesc şi acum să vă fi adus un strop din ce a fost în realitate!














Marta
19 ianuarie 2010
Da Zamfir, in mod normal nu se trimit invitatii insa la aceste evenimente despre care vorbim acum da, s-au trimis.
Zamfir POP
19 ianuarie 2010
# Marta: Asta spuneam şi eu: de vreme ce au vrut un spectacol, au trimis invitaţii la Bucureşti şi Cluj Napoca. Turda … este un oraş prea mic. Sau Familia Raţiu este prea mare pentru acest orăşel?! Şi eu m-am mirat că am fost invitat. Iar la întrebările care s-au pus referitor la invitarea autorităţilor şi politicienilor am aflat că … n-am aflat nimic precis.
Marta
19 ianuarie 2010
Da, se pare ca inca se merge pe aparitie la evenimente pentru imagine, altfel cum s-ar explica lipsa multora de la parastasul de la cimitir? Eu personal am fost la cimitir, eu si alti colegi de la PNTCD, dar nu atunci cand s-a facut asta pe poze si pe filmare. Mentionez insa ca lipsa membrilor PNTCD se explica prin faptul ca nu am fost invitati. Dar nu-i bai pentru ca important a fost sa ne amintim si sa nu uitam cine a fost si inca este ION RATIU.
Sa se odihneasca in pace.
Zamfir POP
19 ianuarie 2010
# Marta: După câte ştie eu, la parastas nu se invită. Dar, în acest caz … nu s-a făcut suficientă publicitate evenimentului, pentru că a fost clar că s-a vrut un spectacol de imagine pentru Indrei şi Fundaţia Raţiu. Curios: televiziuni şi ziare naţionale au venit, dar … localnicii nu au ştiut!?
daurel
18 ianuarie 2010
Cred ca am mai zis: aveam in satul natal, Pomi (SM), mostenire o cruce de lemn la o intersectie; era perisabila, o tot vopseam… cu fratii si cumnatul am facut-o din piatra si ne-am scris toti numele; si a nevestelor; au trecut zece ani…
Zamfir POP
18 ianuarie 2010
# Daurel: Dar nu ai murit, încă, mi se pare!
daurel
18 ianuarie 2010
Asa incepe vesnicia…
Zamfir POP
18 ianuarie 2010
# Daurel: De noi îşi va mai aminti cineva după zece ani?! …