Se-apropie miezul nopţii. Răsfoiesc, din memorie, clipele zilei şi nu ştiu în ce dosar să pun darea de seamă cu data de 27.03.10: la plusuri sau la minusuri?! Au fost cam din ambele categorii, din plin!
Sărim peste treburile banale, cotidiene, cu care mi-am petrecut vrememea până pe la ora 11. Apoi, am ieşit să văd dacă e de plecat ori ba. Era!
Mai întâi, mi-am admirat molidul argintiu şi m-am gândit că o mutare mai spre Soare şi ceva pământ mai bun, i-ar prii şi l-ar ajuta să crească. Apoi, am pregătit triunghiul unde îl voi muta. Pământul de-acolo a fost transferat pe un alt rond cu flori.
Am reuşit cu greu să-i pun lui Ulise cravata (nu mai putea de bucurie că ieşim!) şi am plecat …
… pe drumul de costişă ce duce la Durgău!
Ca de-obicei, în primul sfert de oră de după dezlegare, nu am fost băgat în seamă de vagabondul negru cu coadă!
După ce am admirat panorama depresiunii Durgăului, am simţit cum pic în depresiune: am zărit mâţa neagră.
Ce pocinoage îmi prevestea, am aflat abia spre noapte!
Ne-am înclinat în faţa Majestăţilor Lor Florile Primăverii. Şi în faţa celor mai mici, şi în faţa celor mai mari, cu aceeaşi smerenie.
Şi am ajuns, agale, la locul faptelor de astăzi. Locul ales dispunea de un şir de mici piramide din pământ afânat. Pe traseul noului tunel. Din 
muşuroaiele cârtiţelor, pământul a trecut , cu ajutorul căuşului, într-un dans îndelung repetat, în sacul din căruţul transportator.
A urmat o îndelungăăăăă pauză.
Formată din papa pentru Ulise şi ceai pentru mine, ceva citit pentru mine, ceva răsfăţ pentru Ulise, plus … un somnuleţ sub razele calde ale Soarelui!
Aşa arăta “tabăra noastră”, păzită, evident, de Prietenul 
meu.
Se vede căruţul cu sacul de pământ inclus, se vede bagajul meu, …
Doar eu nu mă văd, pentru că 
eram în spatele aparatului de fotografiat!
Oamenii civilizaţi, ne-au transmis semnale fumigene: prin alte ţări, resturile vegetale se compostează,se brichetează, se refolosesc în fel şi chip.
Noi, le transformăm în fum. Ca să fie distracţia şi fumul cât mai mare şi mai gros şi mai înecăcios, pe acelaşi foc aruncăm tot ce ne prisoseşte: lemne, PET-uri, cârpe, uleiuri, … 
În fine, cu misiunea îndeplinită – sacul plin cu pământ şi sufletele pline cu primăvară! – ne întoarcem spre casă.
Ulise a rătăcit drumul şi a intrat într-o îngrăditură din care nu a mai găsit ieşirea. Am lăsat căruţul să se odihnească şi m-am întors din drum, ca să-mi recuperez tolomacul. 
Era simpatic cum se considera el vinovat că nu a venit la chemare şi venea spăşit în urma mea! L-am iertat, evident, mai ales pentru că am descoperit un muţunache jucăuş!
Ş-am încălect pe … nimic pentru că aveam de tras căruţul cu pământ.
Acasă, am făcut patul pentru moliduţ şi am amenajat rondul pentru flori.
Să tot vină Primăvara!
Dar, vă povestisem de întâlnirea cu mâţa neagră.
Pe la trei fără un pic, ostenit, m-am întins “un pic”, urmând ca la ora 16 să pot fi prezent la vernisajul expozitiei de icoane la Casa Ratiu in sala CRD … Am aflat ulterior că au fost prezenti majoritatea celor care au expus. Expozitia este de grup, cu tema religioasa, cu un numar de 48 lucrari diverse (icoane pictate pe pinza, lemn, sticla, oua pictate, sculpturi), expuse de 29 artisti plastici din Turda, Cluj Napoca, Oradea si Piatra Neamt. Au fost premiate si lucrarile de la concursul de felicitari de Paste, realizate de elevi din clasele V-VIII, din Turda si Campia Turzii. Voi trece mâine să fac nişte poze, ca să ilustrez spusele Corinei Crişan, cea care m-a invitat şi cea care m-a informat.
Trezit după ora şase, am înţeles ratarea vernisajului. Pentru că mai aveam timp berechet până la Ora Pământului, … am mai dormit, tot “un pic”, şi … m-am trezit după zece. După ora zece!
Nu e prea grav pentru că, în afară de ledurile martor, toate becurile, computerul, aparatele electrice erau stinse. Astfel, am contribuit şi eu la miliardul de cetăţeni ai Terrei care au respectat Ora Pământului!
Şi, cu ziua de astăzi ce fac? O trec la plus ori la minus?!
Notă: Mâine, 28 martie, sora mea, Simona, împlineşte … treaba ei câţi ani! La ea m-am gândit când am fotografiat florile de la Durgău!
Update: Nu mă pot ţine de cuvânt cu imagini de la expoziţia şi vernisajul de la aşa-zis-ul Centru Raţiu pentru Democraţie (sic!):
1. ieri, duminică, pe la orele 15 … aceesul era limitat de poarta închisă zdravăn!
2. am cerut imagini de la Corina: m-a trimis la Emese.
3. am cerut poze de la Emese: m-a trimis la … Corina!
Mai vreţi şi alte explicaţii?!
turistclujan
31 martie 2010
Mestere, nu am pus la îndoială veridicitatea relatării, din contră am întărit-o prin o experienţă proprie. Ăsta micu al tău e nevinovat. Al meu fura găini şi dimineaţa ieşea din coteş plin de pene pe bot. Bineînţeles că mima vinovăţia ca un actor de la teatrul naţional, îşi punea o labuţă pente bot şi scâncea de te apuca mila. Am fost nevoit să-l “mărit”.
Cât despre cei 19 anişori, ce să zic: La Mulţi Ani şi cât mai puţine aventuri cu poliţia, miliţia si alte fime de paza!
Zamfir POP
31 martie 2010
# turistclujan: Eu nu sunt “meşter”. Poate, un mic meşteşugar ce-ncerc să-ncropesc siraguri de cuvinte şi imagini.
Ulise e model de cuminţenie şi bun simţ … cu mici excepţii, evident, care întăresc regula!
Aventurile cu organele sunt sarea şi piperul vieţii de blogger!
Mulţam pentru urare, Hai, cu noi, la Pietroasa! Îţi oferim un căuş de palmă cu apă de la izvorul de mai sus de casa lui John!
cristian
29 martie 2010
La Multi Ani ! e la plus, cu siguranta; am si o nedumerire: ce fel de cravata prefera Ulise ?
Zamfir POP
29 martie 2010
# cristian: Mulţumesc pentru urări! Să fie … la fel!
Ulise nu este o potaie, o corcitură, ci … un pitbull sub acoperire! De-aceea, la plecarea printre animalele botezate, nu-i pun lesa, ci, … cravata! Pentru că adevărata lesă am uitat-o pe capota maşinii văcarului care mi-a dat, în toamnă, o cană cu lapte, acum folosesc, pe post de lesă, … o sfoară! În fond, este un simbol: Ulise îşi aminteşte că nu e (chiar) liber şi răspunde constrângerilor … civilizaţiei!
Corina
29 martie 2010
La multi ani pentru sora ta si tie pentru joi,sanatate!
Zamfir POP
29 martie 2010
# Corina: Mulţam pentru sor-mea, mulţam şi pentru joi, dar, eu mi-aş dori sănătate pentru următorii, măcar, 25 de ani!
daurel
28 martie 2010
La multi ani! Am vazut ca ai dormit in sanul naturii…Te-a pozat Ulise…
Zamfir POP
28 martie 2010
# Daurel: Ca-ntre Prieteni!
Mulţumesc de urare!
turistclujan
28 martie 2010
Chestia aia cu vinovatia catelului mi-a placut si mi-a adus aminte ca am avut si eu , pe vremuri, unul care juca foarte bine rolul vinovatului. Culmea e ca avea suficiente motive!
La multi ani ptr surioara.
O zi buna!
Zamfir POP
28 martie 2010
# Turistclujean: Am relatat purul adevăr: el se simţea vinovat pentru că nu a răspuns la apelul meu. În condiţii normale, ar fi mers înaintea mea, nu după mine, şi ar fi făcut scandal de gelozie când m-am jucam cu Muţunache.
Mulţumesc pentru urări. Să-mi spui şi mie, pentru că împlinesc 19 ani. Va fi joi şi voi fi la Pietroasa (acolo am semnal numai dacă urc pe deal, până în vârf!).