Ne place să ne îmbătăm cu vorbe mari. Chiar dacă nu suntem politicieni, chiar toţi. Nici eu nu fac excepţie şi, astăzi, vă voi preda o lecţie de …
Patriotism local
Patriotismul este dragostea pentru ţara în care te-ai născut, în care trăieşti, în care te simţi “acasă”.
Patriotism local este acelaşi lucru. Redus la limitele unei localităţi. Reducerea nu se referă la mărime ori tăria sentimentului, ci, doar la aria geografică.
Astăzi, mergeam spre Câmpia Turzii. Dar, am coborât la Materna şi m-am întors pe jos, ca să fotografiez.
Poza 1 – cineva a umblat la gura de vizitare şi a lăsat mizerie, din ce a scos de-acolo.
Poza 2 – mizeria scoasă “la lumină” este întinsă de roţile maşinilor.
Poza 3 – am descoperit şi “cârtiţa” care scotea muşuroaiele de nămol.
Normal, un şefuleţ din gaşca de murdăritori de carosabil s-a deranjat şi a venit să mă întrebe despre rostul fotografiilor pe care le fac. Pentru că a vorbit civilizat, ne-am prezentat reciproc, şi am aflat că stau de vorbă cu Adrian Predescu de la … (Nu are importanţă firma pentru că nu am de ce să-i fac reclamă! Dimpotrivă!). I-am explicat că nu-mi place mizeria ce rămâne după ei. “Dar, facem o treabă pentru comunitate!” – mi-a explicat Predescu-l.
A avut, totuşi, minimul bun simţ necesar şi a recunoscut că am dreptate când afirm că nămolul scos de ei
şi lăsat pe carosabil se transformă în praf, care intră în nasurile cetăţenilor şi … deloc în folosul lor!
Am convenit ca, dacă la întoarcerea mea de la Câmpia Turzii, nu mai văd urme pe carosabil, pe-acolo pe unde au lucrat ei, păstrez imaginile în arhivă.
Când am revenit, am găsit ceea ce vedeţi în Poza 4. Dar, mergând spre centru, am rămas stupefiat, văzând ce vedeţi în Pozele 5, 6 şi 7. Deci, se poate?
Am desluşit şi misterul Pozei 4: ei au făcut curat, doar … de la locul discuţiei noastre, înspre centru!
Poate că m-aş fi declarat mulţumit şi cu picătura de modificare în atitudinea lor.
Poza 8 m-a făcut să înţeleg că nu s-a schimbat nici o fărâmă din dispreţul acordat comunităţii care îi plăteşte!
Remarcaţi: au treabă pe trotuar? Îl ocupă. Vrei să treci? Este liber carosabilul. Ai dreptul să-i ocoleşti.
Iar, dacă te loveşte vreo maşină … eşti vinovat! De ce umbli pe carosabil, călcând normele de circulaţie?! Ei nu au nici o obligaţie să asigure un spaţiu de trecere protejat, în locul trotuarului pe care îl ocupă cu lucrările!?
Aşa o fi, Domnule primar, poliţist, poliţist comunitar, inspector de la primărie, …?
Ei, nu sunt de vină! Ei murdăresc şi ocupă spaţiul public după bunul lor plac. Doar, de-aia suntem proşti şi îi plătim. Noi, prin reprezentanţii noştri care se îngrijesc de noi: autorităţile locale.
Recitesc şi nu înţeleg: cum pot afirma că sunt patriot, dacă mă opun celor care îmi vreau binele? Şi Petrică mi-a vrut bicicleta. Şi nu o mai am! Clar, Tovarăşi Edili? Sau, cum mă întreba un amic: pe la noi, edilii e dilii?
Esimplewords
16 aprilie 2010
Nu mă surprinde!
În tările civilizate muncitorii fac astfel de reparaţii la ore ca 3 sau 4 am. când lumea doarme, drumul e gol, iar dimineaţa nici măcar nu le bănui trecerea.
Zamfir POP
16 aprilie 2010
# Esimplewords: Da, dar, la noi, dacă s-ar face aşa ceva, cine ar şti că ei lucrează?!
daurel
16 aprilie 2010
Eu mai cred in patriotismul familial. Tot incercam, io si fratii, dar n-am reusit, sa facem gardul la tara; vreo 60-70 de metri, ca suntem pe colt de ulita …
PS. Am vazut si articolul cu infratirea intre popoare … “Dilii” se agita sa iasa totul bine cand trece REVIZORUL; ferice de tine ca stii franceza…
Zamfir POP
16 aprilie 2010
# Daurel: Ştiu franceza pentru că tata citea L’Union Sovietique! Era singura publicaţie în franceză la care se putea abona prin ‘anii ’50 – ’60. Eu făcusem cursuri de limba rusă în clasa întâia şi a doua (apoi, nu s-a mai potrivit orarul şcolii cu cel al cursurilor). Deci, prinsesem ceva. Într-a cincea, când s-a pus problema alegerii unei limbi la şcoală, am fost supărat pe tata că a ales franceza şi nu rusa (aveam un atu ca să muncesc mai puţin!). Dar, când am terminat a cincea şi l-am văzut pe tata vorbind franţuzeşte cu doi studenţi din Franţa, … L-am iertat, iar la terminarea clasei a şasea … am vorbit eu, prima oară, cu doi englezi, pe franţuzeşte! N-am ştiut să le spun că apa de la Durgău este sărată, dar, le-am putut explica că este ca apa mării! Apoi, în liceul am ales eu, ca a doua limbă străină studiată, engleza. Nevoia de a cunoaşte limbi străine – pentru înţelegerea mesajelor de pe cutii de chibrituri! – m-a făcut să prind şi ceva rudimente de germană, pe lângă ceva ungurească pe care o ştiu ca ardelean. Apoi, înţeleg câte ceva în alte limbi, prin înţelegerea rădăcinii etimologice a cuvintelor, prin asemănarea cu franceza, latine ori engleza. Şi, uita-aşa, încetul cu încetul, am devenit poli .. tont!
emahategan
15 aprilie 2010
In 1990 am fost prima data inafara granitelor.In Germania.Am fost cazati la familii. Eu am avut norocul sa stau la domnul Vitech, fost secretar al Universitatii din Viena. El mi-a explicat in cateva cuvinte disciplina nemteasca: Ca sa se ajunga unde sunt totul a trecut prin… buzunar!!! Adica: Amenzi usturatoare pentru cea mai mica incalcare a legilor!
La noi amenzile le platesc … cei care fura un ou … nu cei care fura boul, cu poiata cu tot!
Zamfir POP
15 aprilie 2010
# emahategan: Prin 2003, la un simpozion pe teme ecologice, când am afirmat că mediul din România nu va fi respectat fără amenzi usturătoare, toată lumea din sală a observat că sunt pletos, bărbos, retrograd, ceauşist, …
cristian
15 aprilie 2010
exista si patriotism familial ?
Zamfir POP
15 aprilie 2010
# cristian: Cred că ar trebui să fie, măcar în primii şapte ani!
winton1949
15 aprilie 2010
Dacă va continua așa într-o bună zi numele orașului se va schimba din Turda în Tur…ba, că doar asta-i atitudinea față de lucrurile pozitive în urbe
Zamfir POP
15 aprilie 2010
# win ton1949: Poate, vrei să nu ţi se mai permită să intri în oraş?!