Instituţia „purtătorilor de cuvânt”, transformată, în cadrul democraţiei noastre originale în „purtători … cu vorba”, dispare. Nu mai avem nevoie ca publicul să ştie ce facem, cum îi cheltuim bani, … Curios, în acelaşi ritm creşte şi disperarea organizatorilor: „nu vine lumea la manifestările noastre şi nu ştim de ce?”. Chiar aşa: din această dilemă nu putem ieşi! Parcă, a mai tras cineva această concluzie, nu-i aşa?
Transilvania Fest
Metamorfoza proiectului TurdaFest a fost de tot … lynx-ul. A pornit frumos, la Turda, aşa cum îi spune numele. La un moment dat, Primarul, chiar, îl vedea contopit cu Zilele Municipiului. Dar, n-a ţinut cont de puterea orgoliilor. 
Se pare că, în viziunea democraţiei predate la CRD, cine nu-i de-acord cu mine este împotriva mea! Parcă, am mai auzit această lo(a)zincă, nu-i aşa?
A continuat, mai bine ori mai slab, apoi, ne-am pomenit cu un TurdaFest la Cluj Napoca! Acum, s-a mai dat o dată peste cap şi s-a transformat în TransilvaniaFest, cu adaosuri: „născut la Turda” şi „itinerant”.
Credeaţi că glumesc, anul trecut, când spuneam că vom avea, în curând, ediţii desfăşurate la Debreţin ori la Londra! Iată, că se ţine la Biertan. Mai aproape de … Prinţul Charles!
Nu vă pot spune nimic. Nu am primit comunicatul de presă (mi s-a mai spus că „nu prezint încredere” şi am dovedit anul trecut: nu am fost capabil să cad pe spate de admiraţie la însăilarea organizatorică de la TurdaFest de Cluj Napoca!).
Astăzi, l-am întâlnit pe Indrei Raţiu pe stradă, în faţa fostului CIT, transformat în magazin de mezeluri. Cu verva şi entuziasmul caracteristic, m-a luat în maşină şi m-a dus la Fabrica de bere, ca să mă pună în legătură cu persoana care să-mi dea informaţii despre TransilvaniaFest. Acolo, singura informaţie pe care am primit-o a fost că … persoana care îmi poate da informaţii este la Casa Raţiu! Şi am declarat abandonul! Riscam să merg la sediul fundaţiei şi, tot în nota caracteristică, să o caut pe Doiniţa, care, ocupată fiind, să mă trimită la Magda, aceasta, neavând timp, să mă îndrume la Rodica, … şi, astăzi, nu aveam chef să mă plimb între Ana şi Caiafa!
Deci, dacă vreţi să aflaţi ceva despre TransilvaniaFest, citiţi Ziarul 21.
Maratonul sterilizărilor
Am zis că, de vreme ce mă aflu la Fabrica de bere, să obţin ceva informaţii despre acţiunea de sterilizare a câinilor şi pisicilor. Am transcris Comunicatul, pe care nu l-am primit, de pe blogul Brânduşei.
Voiam să discut cu unul dintre medicii care efectuau sterilizările. După ce am fost trimis de acolo-colo, mi s-au dat indicaţii preţioase unde şi ce să fotografiez şi … să mă mulţumesc cu atât: medicii nu pot fi abordaţi decât după ora 19, când termină! Şi am declarat abandonul! Riscam să văd doi medici rupţi de oboseală care să mă trimită la plimbare pentru că nu ar mai fi avut chef de „poveşti” după o zi obositoare de muncă. Corect!
Deci, dacă vreţi să aflaţi ceva despre Maratonul sterilizărilor, citiţi blogul Brânduşei. Care va avea timp cândva (acum are probleme de sănătate soţul ei şi, normal, are alte priorităţi! să-i dorim însănătoşire grabnică!).
Nu văd bine!
Astăzi era 
să leşin de frică: de lângă bideul cu gâşte, mă uitam la clădirea Teatrului Municipal, cu emblema ascunsă de copertina de deasupra uşii, şi … m-am temut că am orbit! 
Nu reuşeam să văd monumentalul stâlp cu ghirlandele de cabluri care ornau dizgraţios 
clădirea-monument arhitectonic, emblemă a oraşului, … Doar franjurii luminoşi care mai atârnă ca nişte zdrenţe rupte m-au convins că minunea s-a împlinit pe jumătate! Stâlpul a dispărut! Cât am visat această clipă! Mulţumesc Primarului şi conduceri portocalii a muncipiului, mulţumesc RADP-ului, RATL-ului sau RATACFL-ului, că nu ştiu care a scos stâlpul!
Festival public
Trecând pe lângă ferestrele “căsuţei de cultură” a municipiului, m-am împiedicat de un afiş pe post de muşcată în fereastră. Nu veţi crede: erau, chiar, două! Un Festival, cu afişe puse, chiar, cu câteva zile înainte. Acum, mai trebuie să vină toţi turdenii, şi cei din Oprişani (cartierul de pe Cetate, dacă ne luăm după harta din centru!), şi cei din Hărcana, … ca să citească afişele şi să ia aminte. Altfel, iar vom avea, ca spectatori, numai membrii formaţiilor participante!
Parcul Central suferă
Poate că suferă transformări radicale, dar, deocamdată suferă răscoliri de alei şi borduri, tăieri de copaci bătrâni, demontări de garduri, … Staţi liniştiţi: nimeni nu se va atinge 
de terenurile PRIVATE de tenis ori fotbal! Cum va arăta la final? Când va fi gata şi ne vom putea plimba pe noile alei, iar, copiii se vor putea juca liniştiţi? Singurul răspuns la care avem dreptul ca Cetăţeni, din banii cărora se fac aceste lucrări, este: Va fi cumva! Va fi gata cândva! Vom trăi şi vom vedea! - vorba orbului.
Nu sunt rău. Doar că am cumpărat joi o pâine care expira vineri şi am deschis punga astăzi: un simplu morman de mucegai. Am depus reclamaţia nr. 150 la APC şi …
peste vreo cincizeci de zile voi primi răspuns că “este normal, de vreme ce expirase”! Punem pariu?! Pe vremuri, după şapte zile, muiam pâinea în lapte şi o mâncam pe post de pesmet! Între timp, s-a retehnologizat fabricarea pâinii!
rodi
31 iulie 2010
De ce se face turda fest in alta parte?
Zamfir POP
31 iulie 2010
# rodi: Nu mai este TurdaFest! Acum este TransilvaniaFest, deci, se poate desfăşura oriunde în Transilvania. Poate, chiar la Turda!
Maria Postu
31 iulie 2010
Mi se pare o crizime sa fie defrisate atatea paduri, zone verzi, ma rog, sub pretextul a el si fel de constructii mai mult sau mai putin utile.Unii trateaza orasul, planeta ca pe un lego, isi imagineaza ca il pot costrui si reconstrui dupa imaginatia lor bolnava.Din pacate, ce ai omorat, omorat ramane, vorba poetului care mie inca imi place.
“Soarele apune dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare.
Odata am ucis o vrabie.
Am tras cu prastia in ea si-am lovit-o.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.
Nu m-a batut mama, nu m-a certat.
In mana tineam o bucata de paine.
Degeaba mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.
Degeaba mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.
Mai tarziu am crescut flacaiandru,
M-am indragostit nebuneste de-o fata.
Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.
Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.
De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune
Soarele apune
Dupa niste maguri
Dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare.”
versuri de Zaharia Stancu
Zamfir POP
31 iulie 2010
# Maria Postu: Sărut mâinile pentru modul în care aţi exprimat crezul meu! Ca ecologist, m-am opus ca autostrada să treacă peste nămolul sapropelic de la Durgău, ca o staţi de alimentare în oraş să fie plătită cu opt copaci tăiaţi din parc, ca la Roşia Montană să se distrugă mediul şi patrimoniul inestimabil (galerii romane, o localitate cu aproape două milenii vechime, …).
Poezia este dintre cele care m-au fascinat în adolescenţă (înainte de a o auzi transpusă pe muzică!.
blog'olog
27 iulie 2010
Stâlpul,la el mă refeream că a dispărut.
blog'olog
27 iulie 2010
Vezi că dacă te-ai rugat atât de insistent minunea s-a petrecut.
Zamfir POP
27 iulie 2010
# blog’olog: La noi, nici minunile nu se petrec ca oriunde: a dispărut stâlpul, dar, în cel mult o lună vor dispărea şi cablurile! Unde? Se vor prinde, probabil, de pereţi! Apoi, peste vreo doi ani, cineva va hotărî că a sosit timpul ca firma “TEATRU MUNICIPAL” să fie reaşezată sprea a fi vizibilă. Apoi, cineva va observa că trebuie un peron în faţa Teatrului şi se vor sparge bordurile şi asfaltul proaspete pentru a se remodela spaţiul din faţa instituţiei de cultură. Mai e mult de sperat, de luptat, de … visat!