STP şi ALIS sau transportul turdean

Posted on 2 octombrie 2010

23


Transportul local de călători din Turda este de mai mulţi ani calul de bătaie al mass-media. Pentru că dă naştere la fel şi fel de situaţii, care comice, care penibile, în totală nepotrivire cu leatul în care vieţuim, cică, 2010.

Concesionat, dar … împărţit

Se spune, prin basmele aiuritorităţilor locale, că transportul local de călători ar fi fost concesionat, cu cântecul mioritic de rigoare, către STP. Pe teren e cam altfel: în staţii, călătorii urcă, fie în autobuzele STP, fie în cele ale ALIS-ului. Atunci, care este compania care deţine, în realitate!, concesiunea?

Ani de zile, maxitaxi-urile culegeau şi ele din mierea transportului local de călători. Prin prezenţa la momentele oportune, prin preţ de dumping, … Cu toate “eforturile”, nu puteau fi eliminaţi din trafic. Au dispărut!? Deci, se poate? Vouloir, c’est pouvoir! – zice englezul după ce învaţă franceza.

STP-ul face eforturi, timide, din păcate!, de a se ridica de la stadiul de RATL. Au apărut, pe ici, pe colo, automate de distribuit bilete. Şi, chiar, funcţionează! Au îmbrăcat personalul în costume, cu cravate personalizate cu însemnele firmei. Au reuşit să inducă salariaţilor ceva respect faţă de Onor Publicul, de pe urma căruia trăiesc. Amabilitatea şoferilor se extinde şi relaţiile cu partenerii de trafic.

Cu ALIS la Solaris şi la gară

Nici vorbă, pentru că ALIS-ul nu opreşte la Solaris. Mai sunt ceva scăpări şi în relaţia cu călătorii. Nici orarele nu sunt bătute în cuie. Nici măcar nu există prin staţii! De parcă pe mine, Călătorul, m-ar interesa de maşinile defecte sau de problemele şoferilor. Pe mine mă interesează numai faptul că autobuzul de la “şi douăzeci” nu a venit şi eu trebuie să-l aştept pe cel de la “şi patruzeci“. De ce sunt eu penalizat cu douăzeci de minute pentru problemele lor de organizare?!

Controalele cvasi-permanente au mai stopat, şi la ALIS şi la STP, năvala hoardelor de vandali şi gureşi, care se dedulciseră la călătorii fără bilet. Din fericire, şi atitudinea călătorilor s-a schimbat. Opinia publică începe să-şi ia în serios atribuţiunile de formator de comportament, ajustând pe unde cei şapte ani de-acasă s-au dovedit insuficienţi.

STP sau/şi ALIS

Indiferent de maşina pe care o aştepţi, pentru călător constantă este problema … aşteptatului. La Alba Iulia – de unde vine STP – sau la Cluj Napoca – de unde vine ALIS – s-au inventat staţiile cu copertină şi băncuţe. Noi, dacă nu inventăm roata, măcar să copiem cele bune de pe la alţii.

Staţiile de autobuz sunt vraişte! Indicatorul de staţie este pus înainte de staţie, acolo unde nu este după. Deci, ca să citeşti orarul pus pe tăbliţă galbenă de STP, că ALIS-ul nu-şi pierde vremea cu publicarea orarului prin staţii!, trebuie să te plimbi încolo sau încoace. Pentru evitarea plictiselii, prin staţii se mai şi parchează. Autobuzul opreşte în staţie, înainte de staţie, după staţie sau la doi metri de bordură, după cum găseşte şoferul ceva loc.

Nu mai spun de calitatea asfaltului din respectivele staţii. Gropi lungi, late ori adânci, valuri de apă ori de asfalt, … Autobuzele balansează ca bărcile când “acostează” în staţii. Dacă nu ar fi jalnic, ar fi de râs. Staţiile sunt ale domeniului public. Deci, ale … nimănui?!

Avem Poliţie rutieră, Poliţie comunitară, … Pe când se va înfiinţa şi o Poliţie a staţiilor de autobuz? După ce vor fi modernizate, evident.

I have a dream! – zicea Martin Luther King înainte de a fi împuşcat. Sper să nu fiu împuşcat, dacă îndrăznesc să visez şi eu.

Visez la ziua în care voi ajunge în staţia de autobuz, mă voi aşeza pe băncuţă, sub copertină, lângă automatul care dă bilete, voi vedea orarele tuturor autobuzelor care trec prin respectiva staţie, poate, şi harta acestor trasee (că nu toţi suntem născuţi în Turda!), şi nu numai gagicile care coboară din maşina jmekerului, nici marfa care se descarcă pentru chioşcul de-alături sau maşina nesimţitului care nu-şi pierde vremea să caute un loc de parcare, …, voi scoate o carte şi o voi citi, pentru că lumina nu-mi va lipsi, nici în staţie, nici în autobuz, totul pe un fundal sonor muzical în surdină, …

Am încercat să fac o schiţă de radiografie a transportului local de călători. Cei care au ochi de citit, pot sesiza multe doleanţe care, prin îndeplinire, ar face transportul mai potrivit anului de graţie, 2010, în care ne aflăm. Autobuzele turdene au pornit pe drum bun. Trebuie, doar, schimbată viteza de înnoire!

NotĂ: imaginile sunt din arhivă, unele din Turda, altele din Alba Iulia. Imagini cu ALIS, altă-dată!

About these ads