Cronos îşi devora copii. Timpul ne ucide pe noi. Tot ce mai putem face, uneori, este să mai dregem câte ceva din ce nu am reuşit să facem la timp. Uitasem că nu am scris despre evenimentul de sâmbătă de la Casa Raţiu, dar, am primit Comunicatul de presă şi … repar, oferindu-vă textul lor şi imaginile mele. Fixe şi în mişcare, ca să fiu mai elocvent.
S-au decernat premiile la concursul
„Toleranţă şi convieţuire în spaţiul public”
Centrul Raţiu pentru Democraţie a organizat sâmbătă, 16 octombrie 2010, la Turda, ceremonia de premiere a câştigătorilor concursului naţional „Toleranţă şi convieţuire în spaţiul public”. La cea de-a VI-a ediţie au participat 546 de elevi şi profesori din 31 de judeţe ale ţării.
Liceenii au fost încurajaţi să participe la proiect, realizând lucrări care să reflecte experienţe din viaţa personală sau a celor din jur. Lucrările trimise au luat forma unor: texte, pagini web, montaje foto sau video, colaje, grafică, etc.
Premiul I, în valoare de 600 de euro, a fost acordat elevei Ioana Poleac de la Liceul de Artă „Ştefan Luchian” din Botoşani. Lucrarea prezintă povestea autoarei, care, în urma unei drame familiale, s-a implicat în activităţile direcţionate în sprijinul copiilor bolnavi de leucemie. Premiul II (400 de euro) a fost atribuit elevei Ioana Cozma de la Liceul Teoretic „A.M. Guttenbrunn” din Arad. Subiectul filmului realizat de Ioana sunt copiii din centrele de plasament din Arad şi activităţile desfăşurate de elevii liceului împreună cu aceşti copii. Elevii clasei a IX-a D de la Colegiul Naţional „I.M. Clain” din Blaj au obţinut premiul III, în valoare de 200 de euro. Ei au realizat un studiu despre cerşetorie, devenită „un amplu fenomen social în Blaj, ca şi în întreaga ţară”. Elevii au încercat, în urma cercetării lor, să propună soluţii la îndemâna tinerilor care pot contribui la diminuarea acestui fenomen.
Cele trei menţiuni, în valoare de 100 de euro fiecare, au fost obţinute de Vlăduţ Ruginosu de la Colegiul Tehnic de Transporturi din Piatra Neamţ, Cristian Pipirig, Alexandra Bohan şi Laura Rusu de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din Iaşi şi de elevii clasei a X-a D de la Liceul de Arte Plastice „H. M. Teutsch” din Braşov.
Proiectul finanţat de Ratiu Family Charitable Foundation, Londra şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este realizat în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj şi Colegiul „Emil Negruţiu” Turda.
Mai multe imagini de la festivitate (din păcate, nu am putut rămâne până la sfârşit!) aveţi în album.
În puţinul timp pe care mi l-am putut rupe pentru această premiere, am văzut adolescenţi minunaţi, aplecaţi peste problemele vieţii cotidine din comunitatea lor. Cele mai frumoase poveşti au fost cele care narau întâmplări din viaţa proprie şi este meritoriu faptul că, în loc să fie răpuşi de lipsa de toleranţă, au reuşit, cu ajutorul inimoşilor din jurul lor, să devină adevăraţi învingători!
Cronos îşi devora copii. Timpul ne ucide pe noi. Tot ce mai putem face, uneori, este să mai dregem câte ceva din ce nu am reuşit să facem la timp. Uitasem că nu am scris despre evenimentul de sâmbătă de la Casa Raţiu, dar, am primit 













Elena Kovacs
25 octombrie 2010
purcelus? ha ha ha!
) asta era ideea!
Zamfir POP
25 octombrie 2010
# Elena Kovacs: A fost purceluşul tău pentru vreo doi ani. Cu el te-ai lăudat, pentru tine a făcut circ, … deci, … Eraţi un cuplu foarte admirat: vă potriveaţi perfect! Ne-aţi împuiat capul cu cât de bine vă înţelegeţi. Acum, fiecare ni-l dezvăluiţi pe celălalt?! Se vede că vă potriviţi şi în … nepotrivire! Să fiţi sănătoşi! Atâta timp cât nu vă mai pişaţi pe-aici, e treaba voastră ce faceţi.
Notă: următoarele comentarii pe această temă nu vor mai fi aprobate!
Elena Kovacs
25 octombrie 2010
Domnule Zamfir, se pare ca nu ma cunoasteti! Nu toti sunt o apa si un pamant!…..fiecare are apa si pamantul sau.
Cat despre Gelu, pot sa spun ca a fost” mielusel” la inceput si s-a adeverit a fi “hiena”!
Nu cred ca asta ar trebui sa fie un defect( o pata) pt ca am fost candva un cuplu…..si ca am crezut in el. Fiecare gresim in viata, sau alegem cai gresite, dar important este sa sti unde ai gresit si unde trebuie “ajustat”, pt ca viata nu se rezuma doar la un barbat pt un an si jumatate.
Viata inseamna mai mult !
Toată viaţa trebuie să înveţi cum să trăieşti….. .
Singura fericire, constă în aşteptarea fericirii!?. Din când, în când trebuie să te opreşti din urmărirea fericirii şi să te bucuri că eşti fericit! Totuşi, drumul dragostei adevărate nu a fost niciodată neted…..întâmplător, oricine poate iubi!. Odată, am ţinut dragostea în palma mâinii. °Uite-i liniile°!!! Să te îndepărtezi de dragoste!? Sau să i te abandonezi orbeşte?!…. care dintre aceste două atitudini e cea mai puţin distructivă? Singuratatea e acolo mereu, fie ca esti sau nu, fie ca o chemi sau nu… nu te lasa liber! Te hărtuieşte si te obligă să trăiesti cu tine! Iar o dată cu dragostea întâlneşti fericire şi nefericire, speranţe şi deziluzii, adevăr si minciună, dulce şi amar.
Zamfir POP
25 octombrie 2010
# Elena Kovacs: Scuteşte-mă de fiosofia asta de doi bani, transcrisă a la jeluţu. Postarea aceasta, ca şi blogurile mele au altă tematică. Să fii fericită cu mieluşelo-hiena ta, despre care majoritatea cred că este doar un biet purceluş. Nici măcar dintre cei trei din poveste!
Elena Kovacs
25 octombrie 2010
Domnule Pop Zamfir, stiu ca comentariul meu nu are legatura cu subiectul….dar vroiam sa va dau o veste totala!
) Va dati seama? Va trebui sa-i spun “unchiul Gelu”!!! Ha!Ha! Ha! Ha! Ma distreaza la nebunie “chestia” asta!….ha, ha, ha, ha!!!!!!
)
)
)
Am aflat, ca sunt ruda cu Gelu Florea prin alianta
Dar eu o sa-i spun “unchiul Arghirut”…ca-i mai dragut!????
Zamfir POP
25 octombrie 2010
# Elena Kovacs: Nu înţeleg ce valoare ar avea pentru mine o astfel de informaţie?!
Că jeluto a cam fost ţâgan, nu este o noutate, nici pentru mine, nici pentru atâţia alţii. Este chiar de … notorietate!
Că sunteţi rude: cel puţin în relaţia cu mine v-aţi dovedit a fi un perfect cuplu de … rudari rudimentari.
Vă doresc casă de piatră!
turistclujan
21 octombrie 2010
Sumele astea comune pot avea farmecul si importanta lor. Imi amintesc ca pe vremea cand eram prin clasa a IV-a vindeam sticle goale cu prietenii si apoi ieseam la un suc “muncit” iar distractia era super.
Zamfir POP
21 octombrie 2010
# turistclujan: Unul din scopurile acestor proiecte este şi consolidarea spiritului de echipă, la lucru şi la distracţie, deopotrivă. Nu aţi inventat voi roata: toţi am avut astfel de episoade.
gabriela
20 octombrie 2010
Profesionistii nu scriu materiale dupa comunicate de presa. asta fac ziaristii fara experienta. ce imi place la tine, ca esti perceput ca un ziarist activ- ma gandesc la tipul de jurnalist angajat al unui trust de presa- si nici macar nu ai observat, sau ai fost foarte modest a spune asta. Esti important pentru comunitate.
Zamfir POP
20 octombrie 2010
# gabriela: Scuze! Am omis, fie ghilimelele, fie precizarea că vorbesc despre mass-media “oficială” din Turda!
Percepţia de care vorbeşti, aparţine … neturdenilor sau turdenilor de departe, din păcate!
În ce mă priveşte, acum, pot să fac NUMAI ce vreau eu, aşa cum ştiu eu. Am câteva defecte de neiertat: ţin foarte mult la adevăr, la corectitudine, la comunitatea din care fac parte.
Întotdeauna, dacă am pornit să fac o treabă, indiferent dacă este vorba de un hobby sau de o sarcină de serviciu, de o promisiune făcută cuiva, prieten sau simplu cunoscut, m-am străduit să o fac bine. Mi-am dorit, întotdeauna, ca oricine vede ce am făcut, să nu întrebe: “Cine, naiba, a mai făcut şi asta?”!
Mariana
20 octombrie 2010
Exact ce spuneam si pe celalalt blog si aici ai adus imaginea pietrei funerare vechi ca adaos la informatia din actualitate. Ma bucur ca ti-am descoperit blogurile. Desi stiu ca este o munca enorma sunt nemultumita in zilele in care nu postezi nimic nou pe nici un blog.
Zamfir POP
20 octombrie 2010
# Mariana: Exact ce spuneam si pe celalalt blog, îţi mulţumesc pentru că-mi citeşti – observ: cu atenţie! – blogurile şi mă bucur că găseşti lucruri pe placul tău. Te asigur că am exact aceeaşi nemulţumire ca şi tine! Mă onorează nemulţumirea ta şi “voi face totul” ca să se repete cât mai rar astfel de zile care te necăjesc!
gabriela
20 octombrie 2010
E bine ca mai exista si astfel de evenimente.
Zamfir POP
20 octombrie 2010
# gabriela: De curând, am fost întrebat de ce nu mai sunt văzut pe la şedinţele Consiliului local. Am vorbit, atunci, despre complementaritate: profesioniştii scriu, pe bani de la buget, despre proiecte, eu, ca amator, scriu, fără să mulg bugetul, despre “măreţele (ne)realizări”! Acum, ai detectat încă o explicaţie. Profesioniştii scriu un articol, transcriind comunicatul de presă, eu merg să iau pulsul evenimentului, la faţa locului! Chiar dacă, de astă-dată, am fost şi eu … semi-profesionist, susţinând textul comunicatului cu imaginile şi filmuleţul din sală.
turistclujan
19 octombrie 2010
O treaba buna mai ales ca premiatii sunt elevi. In vremurile astea 5-600 euro nu sunt de ignorat.
Zamfir POP
20 octombrie 2010
# turistclujan: Suma respectivă este, de regulă, pentru un colectiv. Dar, nu este aşa de importantă. Gândeşte-te că au primit şi un alt Premiu: un week-end la Turda, cu vizitarea Salinei şi altor obiective, întâlnirea cu alţi adolescenţi din toate colţurile ţării, …