Cu ceva timp în urmă, mă lăudam că am identificat locul în care a fost vechea mănăstire a Petrid-ului, deasupra Cheilor Turzii, conform hărţi iosefine din 1770.
După ce identificasem, eronat – ziceam, o altă locaţie. Un fost coleg de liceu, susţine că prima ar fi locaţia adevărată. Mai mult, pe locul respectiv s-a ridicat o troiţă. Cine are dreptate?
Incitat de dispută, dar, şi încântat de oferta amicului de a merge cu maşina la Petreştii de Sus, şi apoi, per pedes la troiţă şi la Izvorul popii, mi-am luat rucsacul şi companionul de drumeţii şi am purces la faţa locului.
Nea Suciu, fost pădurar la viaţa lui, ne-a vorbit despre locul mănăstirii.
Mai ales că a participat la reconstrucţia de dinaintea războiului (anii ’40 ai secolului trecut) a bisericii ce a dăinuit până prin anii ’60.
Pentru trei drumeţi veseli, ca noi!, nu a fost mare lucru să urcăm dealul şi să ajungem acolo unde fusesem în 22 iunie 2009. Supoziţiile mele de-atunci, au fost confirmate de montarea unei troiţe, la 4 august 2010. Pe placă este menţionat şi stareţul noii mănăstiri, ce se construieşte la câţiva kilometri distanţă.
Am mers şi la Izvorul popii sau Izvorul călugărului, cum i se mai spune. 
Se pare că de-aici se aprovizionau cu apă călugării acelei mănăstiri, Cu secole în urmă. Am găsit izvorul aproape secat.
În schimb, a meritat toţi banii, plimbarea pe cărarea cu covor de frunze de stejar uscate.
După o “pauză de masă”, într-o locaţie de unde am admirat râul Hăşdate la întâlnirea sa cu Arieşul, am făcut drumul înapoi, spre culme.
Am fi vrut să mergem să vedem şi drumul ce se construieşte pentru o viitoare exploatare de piatră (!) din zonă, dar, ora de iarnă a venit cu apus mai grăbit. Ne-am grăbit şi noi la bătrâna Dacie purtătoare de drumeţi (ea ne-a dus şi luni la Rimetea, pentru expediţia pe Ardaşcheia!) şi … acasă.
Imaginile legate de această nouă hălăduială, cele de mai sus şi altele, le găsiţi în album.
Ş-am încălecat de o frunză de stejar şi v-am spus povestea aşa, mai rar. După ce voi prelua informaţiile despre care mi-a vorbit amicul, voi analiza din nou tot ce ştim din diferite surse şi vom decide dacă am fost astăzi, sau nu?!, pe locul fostei mănăstiri a Petrid-ului. Deocamdată, îndeplinesc dorinţa amicului de a posta despre hălăduirea de 4 noiembrie 2010.
Semnăm: Zamfir şi Prietenii (în plan secund!).
—————————————–
Nu uitaţi:
Pe Blogurile zamfiriene găsiţi actualitatea de pe la noi,
viaţa în glumă, imagini faine şi file de istorie,
precum şi opinii personale.
Serban Leoca
23 iulie 2011
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_105936.html
In stanga si, pe verticala, la mijlocul fotografiei se vede un dreptunghi de iarba mai inchisa la culoare, pe culmea dealului. Acela e locul manastirii, unde am fost cu Zamfir si cu Ulise.
Zamfir POP
23 iulie 2011
# Serban Leoca: Mulţumesc pentru precizare. Ulise mă tot întrebă: când mai mergem pe munţi?
Serban Leoca
25 iulie 2011
# Ulise: Răilor, nu răsuciți cuțitul. Acum sunt omul muncii și nu știu când găsim vreme. O căutăm și, de o găsim, vă dau de știre.
Zamfir POP
25 iulie 2011
# Serban Leoca: Plecăciune, Om al Muncii. Dar, dictatura proletariatului a fost abolită. Noi vom pleca – în curând – la Mănăstirea Măgina, trecând prin Pietroasa. La întoarcere, te vom informa. Spor la succesuri în muncă!
Radu C.
14 noiembrie 2010
La data de 20.02.2009 am publicat în ziarul turdean „Jurnalul de Arieş“ un apel la populaţie în articolul „Unde a fost vechea Mănăstire a Petridului ?”. Singurul răspuns primit (de la un fost locuitor al comunei Petreştii de Jos) s-a dovedit ulterior a fi imprecis (el a indicat locaţia fostei mănăstiri ca fiind pe poziţia nr. 2 a hărţii publicate în acest blog). M-am adresat apoi, direct sau indirect (prin mailuri sau prin intermediari) mai multor instituţii (Episcopia Greco-Catolică Cluj, Episcopia Ortodoxă Cluj) şi mai multor persoane, fără un rezultat concret. Merită amintit faptul că Zamfir Pop a întreprins mai multe deplasări pe teren la Cheile Turzii în acest scop.
Se pare că în perioada în care s-a construit bisericuţa de lemn greco-catolică (anii 30 ai secolului al XX-lea) existau încă dovezi certe pe teren că aici, şi nu în altă parte, a fiinţat timp de veacuri, mănăstirea romano-catolică, apoi ortodoxă şi în final greco-catolică (aceasta din urmă între începutul secolului al XVIII-lea si mijlocul secolului al XIX-lea). Aceste urme arheologice sigure trebuie să fi fost: resturi ale împrejmuirilor înalte ale mănăstirii (ziduri de piatră de 2-4 m înălţime), ale fundaţiilor bisericii, chiliilor călugărilor, şcolii etc, ale canalelor, ale cisternei, urme ale stratului de pământ roditor ş.a. Descoperirea unor resturi din echipamentul fostei mănăstiri în proximitatea fostei bisericuţe (marcată în prezent printr-o troiţă memorială) ar fi unica modalitate de a dovedi că troiţa se află într’adevăr în interiorul perimetrului ocupat odinioară de incinta vechii mănăstiri romano-catolice, ortodoxe şi greco-catolice.
Zamfir POP
14 noiembrie 2010
# Radu C.: Ai grijă, poate mă vezi prin zonă cu cazmaua în mână!
Serban Leoca
13 noiembrie 2010
Nyarady Erasmus Gyula, “Tordahasadek”, Cluj, 1937, pp. 80, 85. (BCU 118865)
Nyarady Erasmus Gyula, “Tordahasadek”, Cluj, 1938, p. 30. (BCU 303907)
Bartha, Al., Nyarady E. J., “Cheia Turzii”, Cluj, 1938, pp. 31-32. (BCU 294095)
Autorul isi semneaza cartile in maghiara cu Nyarady Erasmus Gyula, iar pe cele in romana cu Julius Erasmus Nyarady.
Am citit doar editia in romana din 1938. Nu stiu maghiara decat atat cat sa imi dau seama ca textele despre manastire ale celor trei carti nu coincid. Editia in romana a cartii din 1937 nu se gaseste la BCU Cluj. Daca stie cineva vreun exemplar pe undeva, ii multumesc daca imi spune.
E o monografie amanuntita despre Cheile Turzii strict, despre imprejurimi scrie putin. Despre subiectul nostru, inafara unui scurt istoric, Nyarady spune doar ca (promit citatul exact cand trec pe la BCU):
1. Romanii au ridicat o bisericuta de lemn pe locul Vechii Manastiri a Petridului;
2. Bisericuta se afla pe culmea Dealului Manastirii, la vreun kilometru de Capul Cheii ( Capul Cheii e un loc anume, usor de identificat, de la marginea abruptului Cheilor Turzii).
Si publica, doar in editia in romana, o reproducere a unei imagini pictate a Vechii Manastiri.
Zamfir POP
13 noiembrie 2010
# Sertban Leoca: Mii de mulţummiri pentru aceste informaţii!
Radu C.
12 noiembrie 2010
Ar fi util să fie redat în acest blog şi pasajul din cartea botanistului clujean Nyárády Erasmus Gyula (A Tordahasadék, Cluj, 1937) referitor la locaţia fostei bisericuţe de lemn greco-catolice şi a vechii mănăstiri, carte menţionată de mai multe ori aici. S-ar întregi în acest fel volumul de informaţii sigure despre locaţia acestui însemnat obiectiv cultural-istoric dispărut.
Zamfir POP
12 noiembrie 2010
# Radu C.: Intenţia mea este să îl introduc în articolul (final) despre vechea mănăstire, pe care îl pregătesc. Cu informaţii de la tine, Ervin şi Şerban, cu ce mai am de la părintele Sas ori de la alţii. Va dura un pic pentru că … deinde philosofare!
Radu C.
11 noiembrie 2010
Ar fi bine dacă aţi publica o hartă cu locaţia exactă a troiţei amplasată pe fostul loc unde a existat bisericuţa greco-catolică între anii 1938-1968.
Zamfir POP
12 noiembrie 2010
# Radu C.: Tocmai m-am consultat cu Şerban, unul dintre colegii de expediţie!, şi am marcat pe hartă locaţia. O voi posta la sfârşitul postării în discuţie.
Serban leoca
11 noiembrie 2010
Intamplarea face ca exact dupa ce am terminat comentariul dinainte sa primesc de la Zamfir copia electronica a manuscrisului traducerii lui Teodor Otel a capitolului LVIII al cartii lui Balazs Orban. L-am citit deindata. Singura neconcordanta a cazut: Balazs zice ca zona e inconjurata de zidiri de piatra (nu stanci) de 1 – 2 stanjeni (2 – 4 metri) cu copaci pe ele. Si e un loc lipsit de pietre, unicul de pe Culmea Manastirii. Si e la 600 de pasi de Piatra Potcoavei, cam atata pare si pe scara Hartii Josephine, Nyarady zice cam 1 km de la Capul Cheii.
Poate mai poate fi cautata Manastirea Berchisului, mai adapostita. Dar Vechea Manastire a Petridului sunt tot mai convins ca a fost pe locul bisericutei de lemn si al actualei troite.
Zamfir POP
11 noiembrie 2010
# Serban Leoca: iarăşi, mă văd nevoit să subliniez: eu sunt la mijloc. Ceea ce ţi-am trimis, am primi şi eu. Mă bucur să pot media astfel de transferuri, care fac trei fericiţi simultan: trimăţătorul, subsemnatul, primitorul. Cred că aceasta este menirea prieteniei şi a internet-ului, în acelaşi timp.
Următoare expediţie este descifrarea misterului Mănăstirii Berchisului?! Ulise este de-acord!
Serban Leoca
11 noiembrie 2010
@Radu C. Multumesc pentru detaliile despre cartea lui Balazs. Am sa o caut. Marturisesc totusi ca nu ma astept la mari surprize, pentru ca:
1. Harta Josephina la 1770, Nyarady la 1938 si cei ce mai pomenesc de vechea manastire astazi o plaseaza toti in acelasi loc, cel al bisericutei si al actualei troite, deasupre Petrestilor de Mijloc. Sa fi fost o locatie la 1770, alta la 1880, si iarasi prima la 1938 si astazi? Iar de cea de la 1880 sa nu mai pomeneasca nimeni? Putin probabil.
2. Cartea lui Balazs, care se afla pe internet la
http://mek.niif.hu/04700/04756/html/index.html
pare sa aiba pretentii de exhastivitate. Din pacate, cu rudimentele mele de maghiara nu o pot citi in original, trebuie sa astept sa vad traducerea. Dar daca e asa, adica tentativ exhauistiva, si daca la 1880 ar fi fost si o alta locatie decat cea din Harta Josephina, atunci Balazs le-ar fi pomenit probabil pe amandoua. Caci de cea Josephina nu cred ca ne putem indoi.
3. Locul bisericutei si al actualei troite corespunde destul de bine descrierii lui Balazs pe care o pomeniti. E o dolina larga, deschisa spre est, lasand vederea libera spre Turda, cum se vede si din filmuletul lui Zamfir:
Cercul de copaci care inconjura dolina pe celelalte trei laturi se afla pe o denivelare destul de pronuntata. Dispre sud trebuie coborat vreo 10 – 20 de metri printre copaci ca sa ajungi in dolina. Spre nord se vede si din film o inaltime pietroasa. Spre vest, chiar in dreptul troitei, denivelarea e blanda, cred ca pe aici se intra in incinta manastirii. Dar in rest, denivelarea e prezenta si spre vest. Astfel ca dolina are aspect de caus inchis pe trei laturi si deschis spre est. E prezenta si roca de calcar, doar ca bolovanisului aluia nu i se poate spune chiar stancarie. Ar fi singura discordanta.
Am sa va spun ce cred si dupa lectura. Numai bine dumneavoastra si tuturor.
Zamfir POP
11 noiembrie 2010
# Serban Leoca: Aşteptăm!
Radu C.
10 noiembrie 2010
Urmele mănăstirii greco-catolice de la Cheile Turzii au fost văzute în anii 80 ai secolului al XIX-lea de către cercetătorul Balázs Orbán şi descrise amănunţit în cartea sa „Torda város és környéke” (“Oraşul Turda şi împrejurimile sale”, Budapesta, 1889, cap. LVIII). Un exemplar al traducerii (făcute în perioada interbelică de către învăţătorul turdean Teodor Oţel) se găseşte la Biblioteca Municipală Turda, un altul la Muzeul de Istorie Turda, unde pot fi consultate. Mănăstirea, afirmă autorul cărţii, se află într-o dolină, înconjurată şi protejată din 3 părţi de pereţi naturali de calcar. Cartea este o sursă de încredere, probabil singura care descrie detaliat şi precis cadrul natural în care s-a găsit mănăstirea.
Zamfir POP
10 noiembrie 2010
# Radu C.: Mulţumesc. Voi încerca să-mi găsesc timpul necesar spre a consulta lucrarea indicată.
newbun
9 noiembrie 2010
Pana la urma, au fost doua manastiri diferite?
Zamfir POP
9 noiembrie 2010
# newbun: Mă tem că aşa este. Dar, mai trebuie să comparăm informaţiile pe care le deţinem, înainte de a afirma acest lucru. Rămâi pe-aproape!
Serban Leoca
8 noiembrie 2010
Sa cresteti mare. Salutari lui Ulise si sa ne revedem cu bine.
Zamfir POP
8 noiembrie 2010
# Serban Leoca: Exact asta ne dorim şi noi!
Zamfir POP
8 noiembrie 2010
# Serban Leoca: Îţi mulţumesc pentru comentariu şi îţi sunt recunoscător că ai lărgit aria de accesibilitate a echipei noastre. Ulise m-a rugat să-ţi transmit un Ham-ham! din partea lui!
Mulţumesc şi pentru pertinentul comentariu şi informaţiile care argumentează povestea mănăstirii sau mănăstirilor? de deasupra Cheilor Turzii.
Serban Leoca
7 noiembrie 2010
@ Radu C., Zamfir Pop.: Despre localizarea Manastirii Vechi a Petridului
Domnul Suciu ne povestea ca, elev fiind, a ajutat, ca toti ceilalti elevi ai scolii din Petrestii de Sus, la construirea bisericutei de lemn. Si ca bisericuta a fost construita pe locul vechii manastiri, care se afla in acelasi loc, pe care el nu a prins-o (s-a nascut in 1930), dar despre care vorbeau oamenii din sat.
In monografia sa intitulata “Cheia Turzii”, aparuta in 1937 si publicata in anul urmator si intr-o editie prescurtata, Julius Erasmus Nyarady, profesor la Universitatea din Cluj, spune acelasi lucru. Cartea sa este cea mai completa lucrare despre Cheile Turzii aparuta pana acum. In editia prescurtata din 1938, Nyarady spune ca bisericuta de lemn, construita pe locul vechii manastiri, se afla pe culmea Dealului Manastirii, la un kilometru de Capul Cheii, adica exact acolo unde am fost cu Zamfir – si cu Ulise, desigur. Nyarady publica si reproducerea unei imagini pictate a vechii manastiri.
Harta Josephina, care prezinta starea zonei in jurul anului 1770, plaseaza manastirea de asemenea in locul in care am fost noi:
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Josephinische_Landaufnahme_pg109.jpg
(adresa paginii cu harta o am de la Zamfir – si de la Ulise, desigur)
De cand dateaza si cat e de demna de incredere relatarea asezarii manastirii intr-un loc inconjurat pe trei parti de stanci? Daca e ulterioara anului 1770, cred ca o putem considera fantezista. Daca e anterioara, poate ca e descrierea unei alte asezari a manastirii, de unde a fost poate stramutata aici. Dar daca asta e tot ce stim, sansa de a o descoperi e minima – cam asa cum am putea descoperi muntele sfant al dacilor stiind doar ca e inalt si are o pestera in varf.
Despre credinta careia ii slujea manastirea. Locuitorii Petridului sunt romani si erau greco-catolici. Preotul care a construit bisericuta era greco-catolic si e inmormantat, impreuna cu un alt calugar, in doua morminte aflate langa locul bisericutei – asa ne-a spus domnul Suciu, dar ne-a spus doar la intoarcere, asa ca nu ne-am stiut uita dupa morminte cand am fost sus. Manastirea a fost cu siguranta greco-catolica. Dar, daca manastirea e mai veche decat Unirea cu Roma, atunci a fost la inceput ortodoxa. Dupa 1950, de va mai fi fost biserica acolo, era in mod fortat ortodoxa. Astfel ca afirmatia inscriptiei de pe piatra de la baza troitei nu e chiar intru totul neadevarata. Dar lasa o parte din adevar pe dinafara si astfel pare, intr-adevar, tendentioasa.
Cristian Dima
6 noiembrie 2010
Ce îmi plac plimbările astea ale tale! Neaparat trebuie să mă sincronizez o dată să îmi arăţi zonele pe unde “hălăduieşti” pe care eu nu le-am bătut.
Zamfir POP
6 noiembrie 2010
# Cristian Dima: Este simplu: pui compasul în centrul Turzii şi pe rază de vreo 15 – 20 de km nu prea găseşti zone pe unde să nu fi fost.
Apoi, Turda – Aiton – Gheorghieni pe Valea Fânaţe, Turda – Moldoveneşti – Pietroasa pe diferite devieri, Turda – Cânepişte – Andici – Boian – Boian Hodăi, Turda – mormântul lui Mihai Viteazu – Bogata, iarăşi cu fel şi fel de devieri, Turda – Băi – Hărcana – Petrilaca – Cariera de la Lut cu revenire prin Sânt Ioan şi Râpa lu’ Fodor sau Oprişani, Turda – Cheile Turului – Tureni – drumul Micuşului – Comşeşti, Turda – Petreşti de Jos/Mijloc/Sus – Borzeşti – Buru, Turda – Ploscoş prin Durgău şi pe drum, … ca să nu mai spun că am fost de mai multe ori pe traseul Turda – Stejeriş – Dumbrava – Inoc, iarăşi cu variate devieri, … Turda – Deleni, prin Cheile Turzii, şi chiar şi pe autostradă cu două luni înainte de inaugurare, …
Nu bag mâna-n foc că le-am scris pe toate! Nu am înşirat nici “mărunţişuri”, gen: Durgău, Valea Fânaţe, Valea Pordeiului ori a Sândului, Cheile Turzii, Cheile Turului, malurile Arieşului, satul Mihai Viteazu, …
Mulţumesc pentru comentariu: începusem să mă gândesc că prea vă zăpăcesc mereu cu hălăduirile noastre. Mă temeam să nu vă plictisesc. Din fericire, nu eşti primul care-mi infirmă temerile!
daurel
6 noiembrie 2010
Localnicul cu palarie, baston si catel seamana cu raposatul socru din Hapria, Alba…
Ma intereseaza problema greco-catolicilor; desi eu m-am nascut la doi ani dupa ce au fost interzisi, mi se spune ca am fost botezat dupa ritul greco…
Zamfir POP
6 noiembrie 2010
# daurel: După câte ştiu eu, erau zone în care greco-catolicii erau majoritari.
Radu C.
5 noiembrie 2010
Felicitari, draga Zamfir, pentru sarguinta si straduinta de elucidare a acestui mister al istoriei noastre locale !
Multumiri si prietenului tau care, nu numai ca a furnizat informatii, dar s-a oferit sa te insoteasca pe teren.
Troita este f. probabil ridicata pe locul unde, intre anii 1937-1968, a existat bisericuta greco-catolica de lemn, construita din initiativa preotului greco-catolic Vasile Sinu. Bisericuta n-a fost insa amplasata pe locul vechii Manastiri a Petridului. Manastirea a fost construita intr-o caldare naturala, inconjurata din 3 parti de pereti stancosi. Bisericuta a stat (asa cum am vazut-o si fotografiat-o si eu in anul 1957) pe un platou, nu intr-o caldare naturala (circ carstic, rotonda).
Textul inscriptionat pe placa comemorativa asezata la picioarele troitei prezinta 2 inexactitati grave:
- manastirea nu a avut un “altar” (in general, manastirile nu au altare, numai bisericile manastirilor au altare !).
- manastirea “Schimbarea la Fata” a fost greco-catolica, nu ortodoxa (in anul 1937, la inaugurarea bisericutei de lemn greco-catolice, i s-a schimbat numele din “Adormirea Maicii Domnului” in “Schimbarea la Fata”).
In incheiere, felicitari si pentru fotografierea “Izvorului Popii” !
Zamfir POP
5 noiembrie 2010
# Radu C.: Mi-ai dat explicaţia la care nu m-am gândit: este o răpire a vechimii vechii mănăstiri greco-catolice, în favoarea noii mănăstiri ortodoxe?!
Acel Suciu din Petreştii de Sus îmi vorbea despre construcţia bisericii al cărui altar este pomenit de troiţă, prin anii ’38 – ’40.