Viaţa ne este un joc, mai uşor ori mai dificil, după cum ne-au dotat ursitoarele cu noroc. Zolty este unul care … a cam fost omis la împărţirea şanselor. Adevărata lui şansă s-a dovedit a fi computerul şi internetul.
Zolty şi povestea lui
Ca reporter, cu ceva ani în urmă, i-am trecut pragul spre a-i afla povestea. Am publicat-o în ziarul la care lucram atunci, Ziarul 21. M-a frapat, din prima clipă, optimismul acestui om năpăstuit, care vrea să zmulgă de la viaţă mai mult decât i se oferă. În timpul scurs, am încercat, în fel şi chip, fără prea mare succes, să-l ajut.
Cea mai mare reuşită a fost crearea unui blog. Astfel, Zolty nu mai este singur în chilia lui, legat în scaunul lui cu roţi, ci, conversează cu alţii. Fiecare trecere a mea pe la el s-a lăsat cu discuţii explicative, prin care am încercat să-l învăţ cât mai multe din bucătăria blogorelii. Nu s-a mulţumit cu atât. A căutat, a întrebat, a învăţat singur şi, astăzi este pe o poziţie de blogger fruntaş în blogosfera românească. A încercat să intre printre bloggerii din CUA, dar, aceştia au alte probleme şi nu l-au băgat în seamă. Nu “s-au compromis” şi nu şi-au pierdut vremea cu el.
De curând, un coleg, de la ziarul menţionat mai sus – singurul ziar care a rezistat în Turda!, i-a publicat o scrisoare în care îşi povestea drama.
Cu pluta ori fără
Norocul i-a surâs când povestea a ajuns şi la Groparu, un blogger de succes din Cluj Napoca. Mai departe, este partea frumoasă a noii poveşti a lui Zolty!
Concret: colectare de fonduri, cumpărări de materiale, clacă pentru izolarea părţii din casă în care se refugiază Zolty cu fratele lui peste iarnă, plus internet fără nici un cost pentru prietenul nostru.
Am participat la cele două sâmbete, în care am lucrat efectiv pentru un dram de căldură în plus în casa lui Zolty.
Prima sâmbătă v-am relatat-o în două versiuni, a mea şi a lui … Ulise. Astăzi, am fost din nou la Bogata.
Seara ne-a obligat să predăm lucrarea finalizată în proporţie de 95%. Cu scule şi materiale lăsate la dispoziţia lui Andrei – Andras, fratele lui Zolty, pentru terminare.
Echipa Leaţ duit, Zolty!, adică: Groparu, zis şi Radu, Cosmin, Atila, Alpi, Alex (a venit din Sibiu!), Dragoş (un hunedorean, student în Cluj Napoca) şi subsemnatul, sub supravegherea lui Ulise, am muncit ca Zolty să poată spune: Nu-mi mai e frică de iarna care vine!
Ajutor din mai multe direcţii
Din partea RIGIPS-ului, cu doi ani în urmă, a primit un cărucior electric nou-nouţ, care îl ajută să se deplaseze. Acum, sub noua denumire de Saint-Gobain Construction Products Romania SRL, firma l-a sponsorizat cu cinci tone de lemne de foc. Am reuşit, cu ajutorul Şcolii de şoferi Cabriolet srl să-i transportăm o parte din acestea în curtea casei. Urmează să mai rezolvăm un transport şi zâmbetul de pe faţa lui Zolty este tot mai larg.
Colecta de fonduri a sporit şi zestrea din contul lui Zolty, ca să nu-i mai fie frică nici de factura de gaz. La Primăvară, vom consolida fundaţia casei, vom repara pereţii celorlalte două camere şi vom izola întreaga casă.
Pentru că Marian Oprea, jurnalistul de la Ziarul 21, a venit astăzi şi ne-a surprins în plină activitate, aveţi şansa să găsiţi acolo o relatare mai amplă, plus imagini de la locul faptei. Din partea mea, doar albume cu nişte imagini din sâmbăta trecută şi din cea care se încheie acum.
Pentru continuarea acţiunii de ajutorare a lui Zolty, puteţi contribui prin depunerea de bani în contul lui Zolty sau al reparaţiilor viitoare. Vă mulţumim, în numele Prietenului nostru! Sperăm ca şi Moş Nicolae, Moş Crăciun, Santa Claus ori Moş Gerilă să fie darnici cu Zolty!
P.S.: Abia astăzi am aflat că Dragoş este şi el vinovat de un blog, blog de dac liber şi harnic! În mod di-rect fac rect-ificarea finală.
Florina
11 ianuarie 2011
Bravo. Sunteţi prieteni adevăraţi. Zolty e un bogat să vă aibă pe-aproape.
Zamfir POP
11 ianuarie 2011
# Florina: Zolty ne-a făcut onaorea de a ne accepta ca prieteni şi noi a trebuit să ne dovedim prietenia. Faptele sunt mai convingătoare decât vorbele.
petre
30 noiembrie 2010
Ati facut o treaba buna.
Zamfir POP
30 noiembrie 2010
# petre: Mulţumim.
Andi
27 noiembrie 2010
Felicitări și Doamne-ajută!
Zamfir POP
27 noiembrie 2010
# Andi: Mulţumim şi promitem continuarea acţiunii. După ce trece iarna şi se mai adună nişte bănuţi în cont.
zoltybogata
21 noiembrie 2010
am ramas fara cuvinte, dar pot sa-ti spun doar, iti multumesc prietene
Zamfir POP
21 noiembrie 2010
# zoltybogata: Să-ţi fie de bine, Prietene! Mie îmi va fi mai cald la iarnă ştiind că ţie îţi e mai cald!
zerocratu'
21 noiembrie 2010
Zamfir, n-ai idee cat de mult ma bucur ca am venit, ca am ajutat si io otzar si mai ales ca v-am cunoscut pe voi toti. Sunteti niste oameni a-ntaia. Respectele mele.
Zamfir POP
21 noiembrie 2010
# zerocratu’: Am înţeles din clipa în care ai coborât din microbuz. Te-am cântărit, imediat, şi ţi-am pus eticheta: “E de-al nostru!”. Tu ai putut veni din Sibiu, pe când “colegii” lui Zolty din Turda … Zolty i-a iertat. Dumnezeu îi va ierta. Pentru mine e mai greu: am ceva sânge de oltean, care uită, dar, nu iartă!
E minunat să fii declarat ca prieten de oameni ca voi! Aici îi includ pe toţi, cei care aţi pus mâna pe polistirenul de pe casa lui Zolty, dar, şi pe cei care din umbră au împins ceva leuşori în conturile lui Groparu şi Zoltay.
Ai văzut ieri ce fericit era Zolty?! Poţi obţine răsplată mai mare?!
Zamfir POP
21 noiembrie 2010
# zerocratu’: Dincolo de faptul că îmi displac expresii precum cea folosită de tine ca titlu, şi eu sunt bucuros că te-am cunoscut!
Ghionionul tău a fost că fanfara a ştes-o şi ne-a furat şi covorul roşu şi, astfel, te-am primit doar în bălţile de pe marginea drumului “naţional” şi European”.
Ne-am bucurat şi noi să te cunoaştem şi îţi mulţumim pentru onoarea ce ne-ai făcut, cu prezenţa şi cu munca!
Promitem că, dacă vei veni la Primăvară, vom ordona tuturor florilor să înflorească pentru tine! Poate, îţi găsim şi o unguroaică!