George a fost unul care, deşi vroia să facă un copil, a plecat dintre noi prea repede. Am aflat de problema lui, am încercat să-l ajut, dar, nu am reuşit nimic.
Prins între bucuriile altora şi durerile mele, am scăpat din vedere ziua în care s-a împlinit un an întreg de când George s-a mutat în deal, în loc cu verdeaţă, cu linişte şi cu … hoţi de cruci.
În 21 decembrie 2009, … Prietenii l-au omagiat într-un fel neobişnuit. Au printat imaginea lui George, îmbrăcat cu o geacă, din vremea când nu era încă bolnav. Au multiplicat coala şi şi-au lipit-o pe spate. Şi pe maşini.
Cu numai vreo şase săptămâni înainte, am discutat cu ei, tocmai se întorseseră de la Cluj Napoca, de la Centrul de transfuzii. De 2 – 3 ori pe săptămână, George are nevoie de trasfuzie de sânge. Pentru că boala lui se numeşte leucemie acută limfoblastică … asociată cu diabet zaharat insulino-necesitant.
Ce poţi să spui când … a trecut un an de când George nu mai este!?
Mai bine recitiţi articolele scrise cu un an în urmă, plecaţi-vă fruntea şi rugaţi-vă ca sufletul lui, zbuciumat pe pământ, să-şi afle odihna.
CELLA
27 decembrie 2010
nu am unde ‘mă duce’ între ‘toate’
am venit aici şi bine am făcut
să fie iertat şi pomenit
noi ?
iertaţi şi înduraţi
să primeşti gîndul meu bun, aşa cum ţi-l trimit
nu ştiu VORBE, da’ ştiu să tac şi să fac
poate …
Zamfir POP
27 decembrie 2010
# CELLA: O altă Cella – de la Vrancea! – mi-a plăcut. Poate, îmi va plăcea şi de tine. Mai ales că, femeie care ştie să tacă …
Bine ai venit. Ai dreptul să mai revii. Îţi permit să scotoceşti totul şi să te bucuri de cele care îţi plac.
Să ne bucurăm că putem face ceea ce George nu mai poate. Cancerul şi birocraţia l-au răpus. RIP.