“Zăcământul de sare de la Turda aparţine aliniamentului diapir de vest al depresiunii Transilvaniei, fiind de vârstă Miocen mediu-Badenian. Situarea sării în imediata apropiere a suprafeţei terenului la nord-est de municipiul Turda, a făcut ca aceasta să facă obiectul unor exploatări primitive încă din perioada dacică.” – ne zice dr. ing.Ovidiu MERA – directorul Salinei Turda – în Revista Oraşul.
Ieri, am făcut un circuit pe deasupra Turzii, de fapt, pe dealurile ce mărginesc urbea. Am urcat pe str. Gheorghe Lazăr, 
până la poarta cimitirului, apoi, am trecut pe lângă mormintele Răţeştilor, am ajuns “la cruce”, apoi, la cealaltă, am trecut pe la tetea Mihai – să dăm “bună ziua” prietenului nostru şi am ajuns la Băile Sărate.
Drumurile vechi sunt surpate, la cele noi se lucrează, aşa că pentru un turist este o adevărată aventură să ajungă aici.
Grădina zoologică este închisă pentru modernizare, restaurantul este închis pentru … Doar ştrandul din lacul Roman mai oferă ceva.
Nămolul, accesibil încă fără plată, este utilizat empiric de către locuitorii zonei. Cu groaza că, de la anu’, tratarea reumatismului se va face numai … de către cei care au bani.
Legătura cu Durgăul se face pe o arteră nemodernizată, plină de gropi şi de praf, pe care maşinile fac echilibristică, iar, şoferii participă la un inedit concurs de orientare turistică.
La Durgău, am ajuns pentru a vizita două obiective: Marele târg al meşteşugarilor – format din vreo nouă tarabe ale Asociaţiei “Produs de Cluj” – şi o expoziţie de fotografii - amenajată în holul intrării în Salină.
Că este limitat accesul turiştilor în Salină până la ora 15, este o stupizenie cunoscută. Într-o ţară normală, s-ar angaja zece tineri, temporar, ca să facă faţă orarului prelungit şi traficului intens estival de turişti. Noi, închidem la 15 şi autocarul cu copii pleacă cu buzele umflate, pentru că a sosit la 15,15. Tâmpenia orarului este depăşită numai de stupizenia securitistului care, la orele 15 şi câteva minute, mi-a blocat accesul la expoziţia din hol, vizitabilă până la ora 17 – conform afişului de care se lovea cu nasul. Doar prezenţa unui angajat al Salinei a făcut să nu mă întorc degeaba de pe-acolo. Securitistul nu putea face diferenţa dintre intrarea în mină şi vizitarea expoziţiei.
Cu astfel de manifestări, suprapuse peste avatarurile ajungerii până la obiectiv, … atractivitatea zonei turistice suferă, în mod cert.
Ne-am întors spre casă trecând peste deal. Pe str. Călăraşi, la nr. 44, noi, Ulise şi cu mine, precum şi o familie ce urca spre Durgău, am trăit groaza – obişnuită, pe-aici! – atacului unui câine agresiv. Din fericire şi din păcate, Ulise a fost sigurul care a avut de suferit. La agresiunea şefuleţului cu şoric gros, de pe str. Axente Sever, am scăpat.
Like this:
5 bloggers like this post.
daurel
21 iunie 2011
Daca n-ai turisti, sa-i cumperi !
Adica sa-i seduci…; si sa nu-i abandonezi…
Zamfir POP
21 iunie 2011
# daurel: Tocmai am rătat că, după metoda turdeană, turistul trebuie să vină de-acasă cu informaţiile, să nimerească orarul când avem chef să-i primim, … Sau, cel mai bine ar fi, să stea acasă şi, doar, să trimită banii!