Dinspre Fundaţia Raţiu, am primit invitatia la manifestarea organizata de Ziua Patrimoniului la muzeul turdean. M-am dus, cu inima-ndoita, pentru ca aveam deja, în trista mea experiență, antecedentele manifestărilor paznicilor acestei instituții, care nu au treaba cu reguli logice, democratice, ci, cu ordinele date de tov. director. Pentru că, nu vorbim de o instituție publică, de cultură, ci, despre una tipic turdean-bugetivoră!
Am trecut prin părculeţul forfecat de harnicia tov. arhitect viceprimar, din care s-au ascuns coloanele romane distruse in timpul lucrarilor de modernizare, iar, pe piesele ramase, stau funduri de osteniti.
Am ajuns la poarta, am intrat in curte, am intrat si in muzeu. Dupa aceea, s-a trezit paznicul, fara uniforma sau ecuson (eu, vizitatorul, trebuie să ştiu!), dar, cu interdictia de a fotografia, neafişată pe tot parcursul meu de la poartă până în muzeu (eu, vizitatorul, trebuie să ştiu!). Apoi, mi-a spus muzeograful ca ei sunt numai gazde ale manifestarii, deci, nu ar fi vreo problema din partea lor. Apoi, am reusit sa trec pe usa blocata de o femeie (revoltata ca am observat ca-mi blocheaza trecerea!), am ocolit cladirea, ca sa intru pe intrarea de sticla si … am dat de primul semn care ma anunta ca fotografiatul este interzis! Am închis aparatul.
La etaj, intr-una dintre sali, dintr-un grup, cineva a fotografiat. Dar, vajnicul paznic nu l-a observat, ci, a venit sa ma apostrofeze, chiar daca aparatul meu era inchis. Evident, cu suita uzuală de ameninţări şi mojicii. Aproape ca as putea crede ca ar avea ceva cu mine!
Jos, la manifestarea ce se pregatea, am avut iarasi parte de doua opinii diferite: e voie sau nu e voie sa fotografiez la manifestare. Am convenit cu muzeograful – care nu stia precis! - ca il voi suna mâine ca sa-mi spună exact. Si … am plecat, pentru ca din amabilitatea oferita de personalul muzeului reiesea indemnul … sa-mi vad de treaba si sa nu pun intrebari necuprinse in planul de activitate.
Întrebările mele ar fi fost cam acestea:
- de ce s-a permis distrugerea artefactelor romane in timpul reamenajarii parculetului?
- de ce s-a ales o cale atat de intortocheata pentru intrarea in muzeu?
- cand se vor valorifica – prin expunere – artefactele distruse si aflate in curs de restaurare? oare, nu ar fi fost mai ieftin sa fie protejate INAINTE de inceperea lucrarilor?
- interdictia de a fotografia/filma nu ar fi trebuit afisata pe poarta muzeului, ca sa nu mai fim la cheremul unuia care nu poarta ecuson, dar, se tine a fi paznicul muzeului? o fi … sub acoperire?!
Sunt sigur ca nu voi primi răspunsuri. Pentru ca, vorba unui alt bugetivor: nu am trecut adresa mea de domiciliu pe întrebări si nu știu, bietii de ei!, unde sa trimita raspunsurile.
A propos de paznic: va reamintesc de elegantele maniere ale subordonatilor tov. director, din timpul lucrarilor de pregatire a grabitei inaugurari a muzeului:
http://youtu.be/b-9K9hIbJOU si http://youtu.be/A6s0tsnI1mg
Stimate tov. paznic, in democratie, nu se lucreaza cu “ar trebui sa stiti“, ci, cu afisarea a ceea ce trebuie sa stiu. Nu vii tu, paznic, sa-mi spui ca este interzis ceea ce nu am gasit la poarta sau pe usa. Rolul tau nu este sa imi spui mie ce vrea tov. director, ci, sa te ingrijesti sa nu calc regulile AFISATE! Regulile pe care nu le cunosc, nu am obligatia sa le respect. A veni tu, ulterior, cu astfel de pretentii, se numeste “agresiune”. Intr-un stat democratic, evident!
Cat despre “nu-ti spun ca e tov. director de fata si intreaba-o pe ea“… este acelasi lucru cu atitudinea paznicului. Nu-ti cerusem sa-mi comunici secretele institutiei, ci, doar informatii publice. Dar, daca nu te lasa tov. director …
… am plecat, in timp ce colegii de la presa “oficioasa” veneau cu aparate de fotografiat si de filmat. Pentru ca … stiti povestea cu fundurile porcotalii. Interdicţia dictată de paznic este numai pentru mine?! Am plecat, ca sa nu aflu ca as fi creat vreo stare conflictuala, între democratia portocalie a personalului muzeului si … Va atrag atentia ca in filmulet apare si vajnicul voluntarist democratician si am obtinut acordul altitei sale pentru filmare. Deci, sa nu-mi vina maine cu ordinul de a sterge filmarea de pe blog!
Update: de la unul dintre cei care au urmărit manifestarea până la final am aflat că niciunul dintre cei care au fotografiat/filmat în muzeu nu au avut parte de admonestări din partea personalului muzeului! Normal, fiind vorba despre jurnalişti oficioşi (trăitori din reclama plătită de primărie), deci, ştiu ce e voie să vadă şi ce nu! Aproape ca as putea crede că tov. paznic ori tov. director, ar avea ceva cu mine!
Inca un update: tocmai am primit, pe e-mail, imagini de la muzeul atat de strasnic pazit de … paznicul nastrusnic! Il informez ca, astazi, nu mai trebuie sa ai aparat de fotografiat de 5 MP in mana, ci, poti filma cu telefonul de 8 MP!
razvanserbu
3 octombrie 2011
Toata problema este de atitudine si de abordare.
Ce trebuia facut:
1) Se scoate aparatul foto si se roaga paznicul sa stea frumos in poza langa un exponat oarecare deoarece avem una bucata fotografie importanta a executa.
2) I se dau instructiuni paznicului cum trebuie sa se poarte cu ceilalti fotografi. Tot pe un ton autoritar, se intelege doar.
3) Se trimite paznicul la plimbare pentru ca sa nu-ti strice cadrul. Se foloseste un ton dictatorial de comanda.
Zamfir POP
3 octombrie 2011
# razvanserbu: Ai dreptate. Bănuiesc că au auzul foarte fin şi, dacă nu te răţoieşti, b(i)eţii de ei, nici nu aud. Poate că, alături de aparatul de fotografiat, ar trebuie să ne dotăm şi cu … un pulan. Pentru lămurire şi convingere, ei nu ştiu altă limbă. Decât … cea dată pe curu’ şăfului!
razvanserbu
3 octombrie 2011
Nu trebuie sa te ratoiesiti la el. Trebuie sa iei tonul si postura de sef ii vei trezi in suflet sentimentul de slugoi. El oricum are doar doua tipuri comportamentale. 1) cel de sluga. 2) cel de mitocan.
Incearca si vei vedea ce bine functioneaza. Fa un test oriunde doresti, mai ales la un functionar de orice fel.
Zamfir POP
3 octombrie 2011
# razvanserbu: Șerbule, gândești ca un adevărat Boier! Mulțam de sfaturi. Sigur le voi testa pe viu.
razvanserbu
3 octombrie 2011
Sa ne spui si noua rezultatul
Zamfir POP
3 octombrie 2011
# razvanserbu: Staaaaaai, că nu-i aşa uşor! Întâi, să-mi fac rost de un spray cu piper – aşa cum au ei la centură. Apoi, să-mi fac rost de un pulan – aşa cum au ei la centură. Apoi, sî convin cu poliţia sî fie pe-aproape – ca să nu-i mai aştept patruzeci de minute!
Emilia
1 octombrie 2011
Daca Ziua Patrimoniului era intr-o sambata ssu duminica, aveai mai multe intrebari. De ce se fotografiaza miresele in muzeu ( ii moda mai nou), de ce se parcheaza masinile nuntasilor pe pitrisul atat de minunat pus in parculet…….de ce?…. de ce?
Zamfir POP
2 octombrie 2011
# Emilia: Miresele se fotografiază în muzeu din cel mai democratic motiv: ştiu cui să dea … “portocale”!
De ce se parchează pe pietriş Iarăşi, răspunsul este foarte democratic: pentru că poliţia este loyală, nicidecum, locală! Şi este ocupată cu protejarea opiniilor arhitectului!
Apoi, e foarte bine, din punct de vedere democratic, că se parchează pe acel pietriş, pentru că NUMAI astfel se fărâmiţează mai bine frunzele care, oricum, nu se pot mătura, şi … se va impune schimbarea pietrişului murdărit. Spre disperarea firmei care face serviciul … plătit din bugetul local!
Aproape că aş fi gata să cred că eşti … NE-pedelistă!
petre
30 septembrie 2011
Cine tia trimis pozele?
Zamfir POP
30 septembrie 2011
# petre: Tov. colonel, eşti cam indiscret! Tot ce pot să spun este că tipul locuieşte în Ungaria, dar, textul de marcaj al pozelor mă face să cred că sunt plecate de-aici, din Turda. Par a fi foarte actuale!
Dacă nu eşti colonel, bă, dom’le, nu mai fi curios că îţi prinzi năsucul.
daurel
29 septembrie 2011
Candva se zicea ca e lupta cu inertia…
Zamfir POP
29 septembrie 2011
# daurel: Mai nou, se numeste “birocratie” si ne conduce dictatorial.