Poate, vă mai amintiţi că de ziua curăţeniei naţionale, am ajuns la Luna, satul care are aeroportul deasupra şi Arieşul în vale. Poate, vă mai amintiţi “disputa” legată de asociaţia lunenilor din lume. Zilele trecute, am avut, deosebit de plăcuta surpriză să constat că nici dracu’ nu-i aşa de negru, nici cucu aşa de … şi am primit un material despre acea asociaţie. Îl transcriu, cu mici corecturi, fără nici o intervenţie în text.
Lunenii in lume
Alexandru Cuc – lunean din Norvegia
22 octombrie 2011, a fost o zi normală. Nu şi pentru luneni! Mă rog, pentru o parte din ei. Plecând de la discuţiile avute pe pagina de Facebook a lunenilor, s-a ajuns la ideea creerii unei asociaţii, care să contribuie, ulterior, la bunul mers al treburilor în satul nostru de baştină. În acea zi de octombrie, a avut loc la Madrid o întâlnire a lunenilor din jurul capitalei Spaniei, unde s-au pus bazele acestei asociaţii. Mulţi alţi luneni, care nu au putut ajunge la întâlnire din cauza distanţei, sunt, totuşi, parte a acestei asociaţii.
Întâlnirea a fost o reuşită, luând fiinţă, astfel, „Asociaţia româno-spaniolă LUNA”. Urmează, acum, ca aceasta să fie înregistrată oficial, pentru a putea începe punerea în viaţă a unor idei şi planuri aflate pe lista de activităţi. Asociaţia va încerca să se implice, în mod direct, în susţinerea activităţilor sportive, culturale si educative ale satului, sperând intr-o buna colaborare cu Primăria Luna.
Lunenii din lume şi-au făcut deja simţita prezenţa în sat, printr-o contribuţie – mică – la campania ”Let`s do it, România”. De-asemenea, s-au adunat nişte bani pentru susţinerea activităţii echipei de fotbal „Spicul” Luna.
Bine-nţeles că lista de activităţi e mai lungă, însă toate acestea vor fi puse în viaţă după ce asociaţia va putea să se desfăşoare legal.
Ne bucură, de asemenea, susţinerea primită din partea d-lui colonel Mazere, autorul unor cărţi despre istoria satului, precum si a d-lui Indre, sufletul publicaţiei „Gândul anonimului” (www.gandulanonimului.ro).
Voi reveni, cu mai multe amanunte, pe parcurs.
Notă: alte detalii găsiţi pe blogul autorului acestui text.
La chinezi, există o idiogramă numită “dublă fericire”. Purtătorul aceleia, indiferent sub ce formă (broşă, medalion, ecuson, etc.), este pasibil de o fericire dublă. Pentru mine, cea mai mare bucurie este să constat că cel care se arăta a-mi fi împotrivă, “întoarce armele” şi vrea să colaborăm, să fim prieteni. O altă mare bucurie îmi este prilejuită de cei plecaţi departe, din varii motive, dar, care nu-şi uită originea. Discutam, cu ani în urmă cu un astfel de “român”, care mi-a cerut să conversăm în engleză, pentru că a cam uitat limba română. Am încheiat imediat discuţia, pentru că, dacă ţi-ai uitat până şi limba maternă …
noruego
17 noiembrie 2011
D-le Zamfir,pentru mine limba romana e sfanta! Pentru mine,Romania e sfanta! Atat acasa,cat si in public (desi poate parea “ofensator” la adresa localnicilor),noi vorbim romaneste.Candva o sa iti istorisesc o poveste legata de asta,o disputa in legatura cu folosirea limbii romane intre norvegieni
.
Ca sa fie si mai explicit ce am scris mai sus,va spun ca am avut (inca mai avem,eu si familia mea) posibilitatea de a primi cetatenia norvegiana.Inca nu am luat-o si cred ca nici nu o vom lua vreodata.Stii de ce? Conditia primirii acesteia este renuntarea la cea romana! Or asa ceva eu nu voi face NICIODATA!
Am plecat din Romania din motive economice,dar sufletul nostru ramane mereu acolo,la familie,la prieteni,la locurile dragi…alea ne definesc pe noi…Pierzandu-le…iti pierzi identitatea.Dar noi vom ramane mereu ROMANI!
Zamfir POP
17 noiembrie 2011
# noruego: Mă bucur.