Cine’s
M-am născut cândva
- din păcate, fără să ştiu de ce,
şi voi muri într-un alt cândva
- din fericire, fără să ştiu dinainte!
M-am născut în cel mai mare sat din România … Satu Mare (alt sat, cu peste o sută de mii de locuitori, nu există!).
Şmecher – nu sunt,
talentat – nu sunt,
titrat – nu sunt,
sărac – nu sunt (dacă vorbim de duh!),
bogat – nici atât (dacă vorbim de bani! dimpotrivă!) …
Sunt doar un Firicel, care am crescut Zamfir.
Paşte Fericit şi dvs alături de cei dragi.
(cred că ne-am intersectat cândva pe la Galeria 7+)
Lumea e mică, Turda şi mai mică. Mă bucur şi sper să ne mai întâlnim!
Să ai un Paşte Fericit! Tu, ai tăi şi toţi cei care-ţi citesc blogul.
Şi … toţi ceilalţi!
buna, sunt rares chicinas, fiul cel mic al domnului chicinas stefan dorel, omul care impreuna cu dumneavoastra ati mai facut ceva pentru un orasel mic precum turda. Sunt onorat sa va cunosc si va transmit multa sanatate si putere de munca.
Mulţumesc, Rareş, pentru cuvintele frumoase şi pentru aprecieri (puţin exagerate). Într-adevăr, datorită tatălui tău am reuşit să fac ceva frumos şi inedit în Turda. Din păcate, tatăl tău nu mai e printre noi, iar eu … am ajuns să îmi târăsc zilele. Doar în materie de jurnalism mai reuşesc să fac ceva ca să-mi merit viaţa pe care o am.
Daca eu “afisez”un zambet ca al tau nevasta mea imi zice: cu siguranta vezi un caine sau ceva legat de caini.
Te sfatuiesc continua sa zambesti mereu!
Recunosc faptul că am ezitat un pic: e un compliment sau …
Dar, ştiind că îţi plac şi ţie câinii, iar la refacerea antetului blog-ului datorită ţie l-a aburcat iar pe Ulise,
îţi mulţumesc pentru compliment.
Promit să respect dorinţa ta din cel de-al doilea comentariu!
Dacă n-aş face-o, cum aş mai putea suporta!?
Salut! Imi place foarte mult blogul tau si il vizitez cu placere!
In adevar, in Turda sunt oameni cu adevarat spirituali!
O remarca:atmosfera este incomparabil mai placuta fara … mici si bere. Multumesc sper sa ramana asa.
Am inteles aluzia. Ma voi stradui.
Ai primit nota de trecere cu schimbarile!!!
Dacă nu aş înţelege subînţelesul cuvintelor tale (fondul), aş crede că râzi de halul în care arată forma.
Mulţumesc!
Mă bucur mult să vă găsesc aici Domnule Pop.
Probabil că nu vă mai aduceți aminte de mine.
Mă numesc Ovidiu Sand și sunt de loc din Tîrgu Mureș, acum fiind student la București.
Țin minte că ne-am cunoscut pe clopotel.ro acum mulți mulți ani (vreo 6 ani estimez eu). Cred că era un grup al colecționarilor. Ați fost un om care m-a marcat atunci și ați rămas în amintirea mea, iar acum mă bucur să vă descopăr altfel, la o altă vârstă.
Promit să vă citesc constant pentru că îmi place mult umorul dumneavoastră ardelenesc, de care de multe ori mi-e dor.
Multă sănătate și o vară pe cinste.
Ovidiu
Mă bucur de reîntâlnire!
Imi face adevarata placere forfota asta pozitiva de pe blog. Asta e atitudinea dorita. Da-i inainte!
Este exact ce am căutat, ce mi-am dorit. Este exact raţiunea de a fi a acestui blog. Din fericire, am anticipat momentul “sinuciderii” blogului de la ziar şi l-am creat pe acesta (în felul acesta nu s-a pierdut munca de ucenicie a mea întru blogoreală!).
Acum recunoaşterea voastră, a celor care mă citesc şi a ZeList-ului, îmi dau imboldul să continui. Şi să îl fac în fiecare zi şi mai bun, şi mai căutat.
Vă mulţumesc tuturor celor care mă băgaţi în seamă!
Cred ca am mai zis ca sunt Dunca Aurel, peste 55 de ani, ing. mec. Imi convine sa trecem la PERTU chiar fara brudensaft! Stau in Bucuresti, dar nu spun, ca nu-i de lauda. Zamfire, raman Daurel, un fel de DOREL.
Ai mai spus toate astea, dar mă bucur că accepţi să nu ne mai domnim, de vreme ce trudim împreună pe tarlaua blogurilor.
Amu-i, musai să înghiţi şi un salut ardelenesc, neaoş: No, servus, Daurel!,
“Brudensaft” ori “Brüderschaft” (cum spune neamţu’) să beie ei. Noi bem jinars.
Şi, dacă ai ghinionul să trec prin Bucale şi calc într-un scuipat de jmecher de Ferentari, … oi veni să-ţi aduc o uiagă cu zamă de bucate, şartă de două ori, că la mine o prins floare.
De foarte multe ori am spus un “mă” plin de respect, aşa cum de foarte multe ori am fost obligat să mă adresez cu “dumneavoastră” unora care nu meritau să le spun nici măcar “porcule” de teamă că jignesc. Porcul!
citesc de ceva vreme incoa blogul dumneavoastra iar mintea mi se opreste o secunda pentru a rumega invataturile dumneavoastra, la fiecare post citit.
raman insa dezgustat de faptul ca nu avem mai multi ca dumneavoastra. intradevar, mai rari bipezi ca dumneavoastra!
sper ca`mi veti rasfoi candva blogul meu si sper sa ramaneti la fel de placut uimit cum am ramas si eu la primul contact viziual cu blogul dumneavoastra.
va salut si va doresc numai bine, si la multe posturi scrise!
Stranie exprimare: nici nu ştiu dacă mă lăudaţi ori mă huliţi!?
Oricum, mulţumesc pentru că aţi trecut pe-aici!
Sanatate si toate cele bune din Canada!
Mulţumesc şi îţi doresc tot ce-mi doreşti, dublu! Din Turda.
Cine esti tu!? Am aruncat o privire si am vazut ca te-au “calcat” azi din 12 tari si chiar din Iran ai fost agresat (scuze ACCESAT). Asa e bine, mergi inainte. Sa ai numai zile bune.
Cine sunt eu? Sunt doar un Om, care ignoră valoarea banului şi se străduieşte să promoveze valoarea frumosului, a umanului, a normalului!, sub orice formă ar fi.
Nu m-am simţit deloc agresat de accesarea unuia din Iran, ci sunt măgulit de orice accesare, de oriunde ar veni. Am mai spus: în faţa mea nu există iranian sau bolivian, nu există musulman sau mormon, nu există alb sau galben, nu există … decât OM sau NEOM! Mai fac mereu o greşeală, oricât m-am fript: acord încredere oricui. Pornesc de la premiza că cel din faţa mea este cel puţin la fel de bun ca şi mine. Mai fac o greşeală când ticălosul ticăloşilor, cel care mi-a dat în cap, îmi întinde mâna şi spune “iartă-mă”, eu chiar îl iert!
Dacă blogul meu este accesat de foarte multă lume, e pentru că se simte sufletul care îl pun în el!
Tu, mai şti câte ceva despre situaţia în care mă zbat. Din anumite motive, am cam renunţat la filumenie – patruzeci de ani din viaţa mea – şi, acum, blogul e tot ce mai am. Pe lângă Ulise, evident, dar el e pe alt raft al sufletului meu. Dacă, prin absurd, nu l-aş mai avea pe Ulise şi aş fi împiedicat să mă ocup de blog, …
Dacă în cuvintele de mai sus mă recunoşti, înseamnă că nu te-am minţit!
Exact asta am vrut sa aud, da te recunosc. As vrea doar sa introduci ceva mai mult optimism in viata ta, cu toate ca stiu putin din lucrurile prin care treci.
În loc de orice răspuns, … mulţumesc, Prietene! Doar “Prietenii ştiu de ce!”
Vania-i vinovat! Io – curioasă şi nemintoasă, cum sunt – mai trag cu ochiul prin blogrollurile altora. Apoi, blogăresc prin toate direcţiile şi-mi lărgesc, cred, limitele. Şi tot mărind limitele, poate, voi da peste nelimite. Ori peste haos?
Bine v-am găsit!
Bine ai venit, şerpoaică de sub Cetatea Devei! Poate găseşti ceva pe plac şi prin b(âr)log-ul nostru. Te rog să fii “veninoasă” şi să-mi spui şi ce nu-ţi place. Ca să pot să-l fac şi mai pe placul … următoarei vizitatoare.
Durerea mea e că mai trec pe blogroll-ul cu bloguri faine unul pe care … când voi avea timp să-l parcurg cu negrabă!?
Rostul şi momentul se aleg ele singure precum untdelemnul…Când vine vremea, oamenii se ating, se-ncrucişează, se desprind, se despart, se-mpletesc în mănunchiuri de amintiri, se leagă-n snopi, se scutură şi, uite aşa, din toate astea, se aleg seminţe şi alţi oameni şi alte gânduri o iau de la cap…
Îi mulţumesc lui Vania!
Personal ma declar satifacut cu noul antet.
Eu … nu! Mai caut. Zilele acestea voi merg pe dealuri să încerc să găsesc o imagine panoramică şi să văd cum o integrez în antetul blogului. Nu e numai blogul lui Zamfir şi Ulise. Este şi al Turzii!
Bine cum crezi. In fond,ai si tu ceva drepturi,pe blogul asta! Nu-i asa?(si te rog nu te contrazice cu mine tot timpul)
Îmi pare foarte rău: toar’şu’ de socialism ştiinţific şi dialectic m-a învăţat că “contradicţia este motorul progresului”! De-aceea, nu permitea să fie contrazis!
Durerea e că am pierdut toată ziua, eu şi un amic, dar tot n-am reuşit să lecuim computerul beteag chiar de tot. Important că am acces la arhiva de-acolo. Greu, cu nervi, dar o pot accesa.
sunteti cineva cu multe poze pe blog. nu stiu daca o sa le pot vedea pe toate …:o
Nu-ti face probleme … voi mai posta multe imagini. Uit[/te, alege si dai click pe cele care iti plac si se deschid intr-o alta fereastra mai mare!
glumeam dom zamfir. nu vin pentru poze.
Pentru orice motiv vii, mă bucur că găseşti ceva pe placul tău şi eşti binevenit!
Oricum aş face, sigur nu aş reuşi să mulţumesc chiar pe toată lumea!
Deci, în glumă sau în serios, revino!
A propos: de pe ce meleaguri vii până la blogul meu de turdean?
ohooo … nea Zamfire … vin tocma de pe la … simonatache.ro. nu ma inteleg bine cu lumea pe-acolo , ca mi-am facut imagine de scandalagiu. da io nu s asa …
) eram intr o zi fara preocupare si nestiind cum stau lucrurile, am nimerit acolo si am inceput sa ma iau in stanga si in dreapta de lume. una peste alta, sunt in termeni oarecum buni cu unele persoane, cu altele nu. te lauda cineva cu un pseudonim pe nume Geronimus 
.
te salut Dom’ Zamfir si mai trec p aici. Seara buna!
M-ai lămurit … deloc!
Cât suntem încă pe pace … te mai aştept! (Nici mie nu-mi plac scandalagii; nici cei reali, nici cu numele!).
Să ai o seară bună, o noapte bună şi, apoi, o zi şi mai bună!
Îmi pare rau ca nelamuririle persista. cred ca pan’ la urma de locu’ din care vin … era vorba … si atunci mentionez Bucuresti.
Chiar nu sunt scandalagiu. Drept dovada ma comport destul de civilizat pana acum, nu?
Multumesc pentru urari si numa’ bine va doresc si eu, si mult mult spor cu pagina.
Sa traiesti, Nea Zamfire!
Gata cu nelămuririle! Mulţumesc!
1. eşti capitalist!
2. nu eşti scandalagiu!
3. eu nu sunt “Nea”; cel mult “Omăt”!
Încântat să ne cunoaştem! În curând voi trece prin Bucale spre Marea cea Mare! Şi spre … Turda! (satul Turda de lângă Babadag!)
acu’ ne am lamurit de a binelea
Nici vorbă! Cu cât afli mai multe, cu atât îţi dai seama mai bine … cât de puţine ştii!
Cum ai facut si ti-ai pus asa de multe pagini acolo sus, deasupra headerului? Ca nu gasesc deloc optiunea aia…
În Panoul de control, în stânga ai eticheta “Pagini” şi ai o listă unde găseşti “Add new”. Mi-a acceptat numai 5 pagini, lângă cea principală.
Am realizat pana la urma care era buba. Urmatoarea pagina avea un titlu prea lung si de aceea nu mai incapea acolo, sus, deasupra headerului
Merci oricum!
Am uitat să-ţi spun că aşa am păţit şi eu! Azi (şi ieri, şi alaltăieri, şi …) am fost mai mult pe fugă!
Mă bucur că ai depistat mecanismul şi ţi-a ieşit “pasienţa”!
Lucrurile învăţate astfel rămân bine înfipte în tărtăcuţă!
Acum, poza cu pipa (in antet), nu mi se mai potriveste cu realitatea. Nu esti tu asa incruntat ca acolo. Dupa cum vezi am o problema!
Se rezolvă! În curând!!!
Multumesc. Am vazut ca m-ai adaugat la categoria bloguri faine.Eu nu am blogroll in lista dar sunt obligat sa fac.Toate cele bune
# Dan: Deloc!
Eu nu am trecut blogul tău în blogroll-ul meu în cadrul unui link-exchange (chestie care îmi displace!), ci … pentru că îmi place!
Deci, nu ai nici o obligaţie! Chiar, te rog, dacă nu agreezi ideea blogroll-urilor să nici nu-ţi modifici blogul!
Scopul meu nu este traficul, ci … bucuria din sufletul cititorului!
Multumesc
Chiar că nu ai pentru ce! Plăcerea e de partea mea!
Nu comentez inteventiile jmecherilor, care ti-au invadat spatiul. Abia asteapta sa fie bagati in seama…
# daurel: dacă ai citit, ai aflat că sunt acuzat de lucruri prea grave ca să mai tac!
Scuze ca ma amestec,dar contorul de stegulete nu lucreaza bine.M-am uitat si am vazut ca vizitatori din Finlanda ai avut doar 2. Pot sa afirm cu certitudine ca am vazut de mult mai multe ori steagul finlandez
# winton1949: Dar “nu te amesteci” deloc! Ştiu: fiecare tip de contor lucrează altfel – şi nu-mi bat capul să le înţeleg mersul. Sunt doar nişte indicatoare care te ajută să-ţi faci o idee cam de pe unde şi cam câţi trec pe blogul meu. Dacă au trecut 16 sau numai 12 din Finlanda, tot sunt citit şi de oameni din Finlanda! Pe mine, doar atâta mă interesează!
Nu ma consider mare specialist in materie de calificative, Totusi vreau sa-l felicit pe #daurel pentru atitudinea luata fata de acele comentarii pe care si eu la randul meu ma straduiesc cat pot sa nici nu le observ si mai ales sa nu le comentez.
# winton1949: Una dintre cele mai mari greşeli pe care le face este să tolerăm nesimţirea. Mâine de ce ne mai mirăm că se generalizează? În orice grup uman, lăsat liber să se manifeste, egalizarea se va face ÎNTOTDEAUNA la nivelul inferior. Pentru că cei de mai sus ajung la concluzia că nu merită să rămâie acolo, când cei de jos au aceleaşi sau chiar mai multe avantaje.
Felicitari pt blog!Cioran spunea undeva ca “intr-o noapte alba inveti mai multe decat intr-un an de somn“. Iata-ma intr-o astfel de noapte, in care m-am bucurat sa re gasesc pe blogul tau oameni de calitate. Salutari tuturor, vivat blogosfera! Succes maestre, esti un condeier adevarat, de asta m-am convins in aceasta noapte.
# Iclenzan Claudiu: Chiar dacă sunt un pic exagerate, aprecierile tale mă onorează şi mă bucură, deopotrivă. Pentru că te suspectez de sinceritate.
Parca aspectul nou al blogului mi-e mai familiar…Nu-l vad pe Ulise…
# daurel: Să văd dacă reuşesc să conving computerul blocat să funcţioneze: CD-ul cu Corel nu mai vrea să funcţioneze (cred cî are vreo zgârietură).
Buna ziua. Dorim sa va prezentam CONCURSUL nostru la care puteti participa si dvs. cu usurinta, alocand un timp extrem de scurt.
… (regret, dar, din păcate, blogul acesta nu este un suport publicitar, indiferent cât de bună v-ar fi intenţia; datorită bunei mele intenţii, am lăsat link-ul spre blogul cu concursul – chiar dacă nu am reuşit să găsesc vreun concurs pe-acolo!!!).
Multumim pentru minunata si adevarata poveste ,, cafeaua de seara,,. Din pacate de cele mai multe ori fiecare dintre noi tindem sa alegem ceasca cea mai frumoasa uitand de fapt ceea ce este esential.
# Gabriela: Mă bucur că ţi-a plăcut povestea cu Cafeaua de seară.
Vezi răspunsul pe care l-am dat lui cri-cri la comentariile postării.
Să ai o zi bună în fiecare zi şi să ai parte de câte o cafea bună de fiecare dată când îţi doreşti!
…sa continuati asa…(azi v_am descoperit)…sincer ma bucur ca mai sunt oameni care pot sa isi permita sa faca si altceva decit “stres cotidian”….felicitari….poate imi lasati o adresa sau un nr de telefon…as avea o deosebita onoare…multumesc …si la buna vedere
# namhreg: Tocmai că stres cotidian provoc … unora! … Pentru că în, mod cotidian, “mă leg” de “nereuşitele” din jurul meu.