Arhiva

Arhiva autor

Oameni buni şi de omenie, primiţi cu colindul?

24 decembrie 2009 Zamfir POP 2 comentarii

Ca un spiriduş dintre cei buni, care îl ajută pe Moş crăciun, ar fi trebuit să vă colind. Chiar şi cu ceva întârziere, vin şi vă întreb:

Primiţi cu colindul, Oameni buni şi de omenie?

Să aveţi Sărbătorile cu bucurie şi … cu sute de Colinde, din care să vă alegeţi după pofta inimii.

Colinde Audio

· Colinde de Craciun

· Colinde romanesti

· Colinde traditionale

· Colinde corale

· Colinde populare

· Colinde artisti

· Colinde psaltice

· Colinde copii

· Colinde in engleza

· Colinde in greaca

Rămâi gazdă sănătoasă şi, din partea mea, şi cu mâncarea pe masă, că eu ţin cu regimul. Dulce, nu, gras, nu, afumat, nu, sărat, nu, … Îmi ţin boieria numai cu răbdări prăjite în teflon, ca să nu pun nici măcar un strop de oloi! Da’, să fim sănătoşi, că belele vin singure!

N.B.: pentru că în această perioadă se folosesc foarte mult chibriturile, vă reamintesc să sunt filumenist şi adaug o urare … înflăcărată! Înflacarate Sarbatori Fericite!

Am fost şi eu un spiriduş!

23 decembrie 2009 Zamfir POP 27 comentarii

Scriam, acum vreo trei-patru ore, că am sosit acasă obosit, îngheţat, flămând şi fericit. Am mâncat un pic, apoi, ca să nu creadă mâncarea că a mâncat-o Ulise, m-am întins un pic pe pat. Am fost furat! Tot un pic! Moş Ene m-a răpit. Acum, trebuie să-mi fac datoria şi să vă explic de ce am venit acasă obosit, îngheţat, flămând, dar şi extrem de fericit.

Miercurea trecută am participat la o reuniune a proiectului “Joc, artă şi engleză pentru copiii noştri“. Nu am putut să vă povestesc, din motive de … computer. Urmează să vă povestesc pe larg despre acea zi, într-o altă zi. Dar, atunci, copiii erau posomorâţi: au pus pe o masă, în holul Casei de cultură, obiecte decorative pentru Crăciun, realizate cu mânuţele lor. Coordonaţi de Corina Bozbici şi de Jessica, voluntara de la Corpul păcii, implicată în acest proiect. Au mai fost şi alţii, dar îi veţi găsi amintiţi în articolul ce-l voi dedica proiectului.

Din mulţimea de oficialităţi şi pezzo grosso care s-au perindat, puţini au catadicsit să-i bage în seamă pe copii. Implicit, nici vânzările nu au fost semnificative.

Atunci, am prins din zbor vorba unui amic despre inaugurarea Penny-ului. Am fugit şi am cerut permisiunea să punem măsuţa copiilor la intrare. În cor, directorul şi un inspector zonal, mi-au retezat vorba şi … aripile! Spuneau ceva despre politica firmei. Ori, eu mizasem, tocmai pe politica de colaborare cu comunitatea cu care se bat ei în piept! Penny-bil!

Am trecut drumul şi am obţinut, IMEDIAT, fără să ezite, din partea directoarei de la PROFI, dreptul de a amenaja o expoziţie cu vânzare a produselor meşteşugite de copiii. Banii se vor utiliza pentru alte activităţi ale grupului de copii implicaţi în proiect. Am stabilit pentru astăzi “marea vânzare”. Domnişoara Mezei Kinga, director al PROFI Câmpia Turzii, nu numai că a găsit timp să vină afară din magazin ca să ne arate locul, ci, s-a implicat şi în amenajarea lui. Sărut mâinile, tanti Kinga! Să ai parte de un Crăciun luminos, ca feţele copiilor pe care i-ai ajutat astăzi să fie mai fericiţi!



Nu sunt capabil să vă povestesc bucuria prichindeilor, seriozitatea cu care au “muncit”, … Vedeţi albumul cu poze!

Urna cu banii câştigaţi de copii prin muncă cinstită, a adunat aproape trei sute de lei! Bani, care vor fi folosiţi în acoperirea cheltuielilor la activităţile viitoare ale proiectului. Au fost şi ghirişeni care au pus bani în urnă, fără să cumpere vreun obiect. De-aceea, la sfârşit, copiii au dăruit din obiectele nevândute, trecătorilor!

Dincolo de banii efectiv câştigaţi, copiii au învăţat să migălească, să respecte munca aducătoare de câştig, să lucrezez în echipă, plus că, în paralel, au mai învăţat şi engleză.

Şi-am încălect pe-un ren şi-am venit acasă. Nu mi-am dat seama de ce şoferul autobuzului m-a privit ciudat când am urcat. Uitasem căciuliţa de spiriduş pe cap – “salopeta” mea de lucru din această după-masă!

Notă: Ca să nu vă pierdeţi vremea căutând PROFI în Câmpia Turzii, vă ofer ceva detalii:

plus imaginea panoramică a zonei cu magazinul PROFI.

P.S.: Numai modestia – ce mă caracterizează! – mă împiedică să recunosc faptul că, astăzi, îl mai aveţi pe Moş Crăciun …datorită mie! Nu credeţi? Urmăriţi ştirile la TV! Mai discutăm după aceea!

Să aveţi un Crăciun Fericit

23 decembrie 2009 Zamfir POP 24 comentarii

Tuturor cititorilor blogului, vă doresc, din toată inima:

Nu-ţi tulbura liniştea cu învinuiri fără folos

22 decembrie 2009 Zamfir POP 13 comentarii

Dacă nu mă înşel, cu douăzeci de ani în urmă, urmăream la televizor fuga lui Ceauşescu. Cam pe la aceeaşi oră, astăzi, am urmărit spectacolul revoluţionarilor în Catedrală*. Erau între cearta cu Zăhan de la Primărie şi … cheful de la unul dintre restaurantele viceprimarului. Dar …

Când fac o greşeală îmi dau toată silinţa să găsesc modalităţi de a o corecta.

Winter in Denmark

Rugăciunea zilei: Doamne, dă-mi curajul de a-mi recunoaşte greşelile, înţelepciunea de a le îndrepta atunci când se mai poate, şi puterea de a mă ierta şi a merge mai departe.

Citatul zilei: Vasile Conta: “Nu-ţi tulbura liniştea cu învinuiri fără folos pentru greşelile din trecut; ele nu pot fi reparate. În schimb, însă, foloseşte-te de experienţa lor, ca învăţătură pentru viitor.”

Bancul zilei: Judecătorul: Acuzat, ridică-te în picioare. Voi pronunţa sentinţa. Juriul te-a declarat, în unanimitate, vinovat. Te condamn la douăzeci de ani închisoare. Doreşti să mai adaugi ceva? Răspunsul acuzatului: Ferească Dumnezeu, domnule judecător, mai curând aş voi să scad.

Muzica zilei: => Colinde (Colaj din colindele romanilor)

Să aveţi O zi bună şi Sărbători Fericite!

* – urmează!

George a plecat

21 decembrie 2009 Zamfir POP 9 comentarii

Lunea trecută, eram fericit pentru că George a plecat. Pleca în Israel pentru operaţie. Astăzi, sunt îndurerat pentru că George a plecat dintre noi.

Cu mai puţin de şapte săptămâni, îmi zâmbea spunându-mi că-şi doreşte sănătate ca să facă un copil.

Navigând printre treburile care nu sufereau amânare, am reuşit să trec şi pe la George. Pe la casa de unde a plecat din nou, acum, definitiv. Pe la cimitir, unde s-a cufundat în pământ ca să se odihnească după zbuciumul din ultimele luni, cînd vedea venind sfârşitul, dar, nu şi aprobarea birocratică pentru viitor. Şi pe la masa de pomană, unde apropiaţii s-au adunat ca să mai trimită un gând spre cel care ne-a părăsit.

Prietenii l-au omagiat într-un fel neobişnuit. Au printat imaginea lui George, îmbrăcat cu o geacă, din vremea când nu era încă bolnav. Au multiplicat coala şi şi-au lipit-o pe spate. Şi pe maşini. Am vrut să aflu ce semnificaţie are acea geacă şi mi s-a povestit:

Lunea trecută, eram fericit pentru că George a plecat.

Astăzi, sunt îndurerat pentru că George a plecat dintre noi.

Definitiv.

Hălăduire pe zăpadă

20 decembrie 2009 Zamfir POP 14 comentarii

De aproape două săptămâni, promisesem lui Zolti, din Bogata, că îi facem o vizită. Fel şi fel de treburi, au tot amânat momentul plecării. Care s-a produs, finalmente, sâmbătă, 19 decembrie, la orele 10 şi un sfert, trecute, fix!

Conform dovezilor fotografiate, orarul hălăduirii a fost:
10,15 – plecarea de-acasă (în piaţă, am pierdut câteva minute ca să-mi cumpăr mănuşi!)
11,01 – am trecut Arieşul (pe puntea dintre Parc şi Electroceramica)
11,20 – pe str. Transbordării
11,28 – am trecut de fosta Gară Mică (a mocăniţei de Abrud!)
11,55 – pe fostul aerodrom militar (prin ‘61, când tata învăţa 8-urile cu IJ-ul solo, nu mai era aerodorm!)
12,18 – în curtea mănăstirii Mihai Vodă
12,33 – ieşeam din parcul mormântului şi mănăstirii
13,07 – intram în Bogata
13,50 – ajungeam la Zolti
15,00 – ne despărţeam de Zolti
15,45 – trecusem de Nodul Turda al autostrăzii
16,16 – la actualul Nod provizoriu al autostrăzii
17,00 – intram în Mihai Viteazu
17,11 – am sosit tocmai la pârlirea porcului!

Album 1 cu imaginile “dovezi” ale orarului

Album 2 cu imagini ale traseului – văzut de pe satelit (google-maps!)

Album 3 cu imagini comentate – mai ales de colegul de echipă, Ulise!

Album 4 cu alte imagini de pe parcursul orelor de umblat per pedes

Cam o oră, am povestit-o cu Zolti:

Per total, a fost aproape o zi minunată!

Acel “aproape” se datorează libertăţii şi democraţiei prost înţeleasă. Am primit câteva porunci nesimţite, pe care le-am trecut cu vederea, văzându-ne de drumul nostru. Dacă nu ar fi atât de frecvente, banale deja, ar merita povestite! De exemplu, în Bogata, când am fotografiat – din stradă – clopotniţa veche de lemn, m-a lătrat unu’ că “vine cu bota la mine dacă fotografiez”! L-am aşteptat, dar … ca un Maistru demo(l)crat, a aşteptat să plec, înainte de a ieşi din casă! Culmea e că, cu paznicii pe utilaje de pe autostradă, ne-am salutat fără probleme (o excepţie, trebuia să existe, dar, l-a potolit colegul lui!).