Lecţia de democraţie la înălţime

Posted on 29 iulie 2008

0


Amintindu-ne de vâlva creată de manifestările “democratice” ale celor care pretind musai tăbliţe bilingve şi şcoli separate pe naţionalităţi, nu putem să nu ne amintim de exemplul Timişoarei. Acolo, românii, maghiarii, germanii, sârbii, evreii, rromii, … ori ceilalţi care vor mai fi, se mulţumesc să trăiască în armonie.
De curând, un grup de timişoreni au trecut şi prin urbea noastră. Nimic deosebit, veţi zice. Faptele sunt descrise, cu adânca lor semnificaţie, într-un articol pe care avem onoarea să îl supunem atenţiei cititorilor noştri, cu rugămintea să-l citiţi cu mare atenţie. Pentru că este scris „adânc” – la figurat -, despre o lecţie de democraţie la „înălţime” – atât la figurat, cât şi la propriu.
Redăm mai jos articolul „Nemţii au cucerit Băişoara” pe care autorul lui, Ovidiu Blag, a acceptat să îl preluăm din ediţia online a publicaţiei Foaia transilvană.


Nemţii au cucerit Băişoara


O mână de excursionişti împătimiţi, de la Forumul German din Timişoara, au fost vedetele staţiunii clujene
Într-o vreme în care televiziunile şi gazetele de tot felul abundă în adevărate dezbateri pe tema petrecerii concediului în ţară sau străinătate, la mare sau la munte, realitatea continuă sa ne uimească. În pofida unui drum catastrofal între Cluj şi Băişoara, lumea nu ezită să urce în acest adevărat rai: un loc în care natura vorbeşte în locul nostru şi o face de zeci de ori mai bine. Şi ceea ce uimeşte la Băişoara este faptul că n-o poţi defini: nu e nici staţiune de iarnă, pentru că vara e plină de turişti, nu e nici de „babalâci”, pentru că tinerii sunt peste tot, nu e nici de puşti, pentru că aici vin zeci de familii pe week-end.
Români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi
Zilele trecute, în Băişoara, turiştii nu au întors capul nici după fetele frumoase, nici după handbaliştii de la „U” Transilvania, aflaţi într-un stagiu montan. Privirile tuturor au fost captivate de o mână de pensionari care literalmente au încântat pe toată lumea. Erau cei de la Forumul Democrat din Timişoara, nişte minuni de oameni. Printre ei se numără preşedintele comunităţii evreieşti din Timişoara, medici renumiţi, profesori eminenţi sau ingineri care au făcut într-adevăr ceva pentru România, dar şi oameni simpli, dacă simplu înseamnă cu bun simţ.
Lecţii deschise despre bun simţ
Probabil că eleganta lor a fost cea care a impresionat în primul rând, acompaniată de un tip de discurs echilibrat, fără îndoială unul care poate rivaliza cu ceea ce se predă pe la cursurile acestea moderne de integrare europeană. După felul în care vorbeau se poate spune că ei sunt dintotdeauna în Europa. Pe lângă excursiile zilnice prin împrejurimi, seara se încheia cu o masa copioasa, pregătită special de către un neamţ de la mama lui de acasă, de pe lângă Nurenberg, care trăieşte acum în Ungaria, de unde s-a şi aprovizionat cu vinul şi berea aferente. Cântecele se intonau în cea mai perfectă armonie, iar versurile erau rostite, ca de obicei, după cum ne spunea Iacob, unul dintre aceşti domni, în maghiară, germană şi română. Iar după cina, cu o repeziciune copleşitoare, masa era strânsă, de nici nu mai era nevoie de intervenţia amfitrionilor, cei de la hotelul Alpin. Iar poveştile, poveştile erau năucitoare. Iacob al nostru, neamţ get-beget s-a născut şi trăieşte într-o comună timişoreană cu o rezonanţă cel puţin neobişnuită, căreia i se spune Ionel. Cum să trăieşti într-un loc care se cheamă Ionel? E destul de ciudat. De aici, aşa cum se întâmplă din orice loc al Timişoarei probabil, se putea face o mică contrabanda cu sârbii din Iugoslavia, pe care oamenii noştri îi preţuiesc atât de mult.
Să ne trăiţi domn preşedinte. Al evreilor
Povestea şi preşedintele comunităţii evreieşti (altă nebunie, un evreu stând la masa zile întregi cu nişte nemţi), că în Timişoara nu s-au făcut niciodată de când se ştie domnia sa (adică de peste 80 de ani) diferenţe de etnie sau limbă. Ceea ce era cu adevărat izbitor era elanul pe care îl aveau: nu pierdeau nici o secundă. Chiar şi în ziua plecării, s-au hotărât să se trezească cu noaptea în cap, pentru a mai prinde în drumul de întoarcere spre casă şi o mica excursie la Cheile Turzii. Îmi amintesc cum un prieten îmi povestea că în interes de serviciu fiind în zonă, a vrut de câteva ori sa vadă Castelul Bran. Niciodată nu a putut să îşi materializeze însă visul, pentru că întotdeauna se oprea, ba la o bere, ba la altceva. Nu este cazul cu bătrâneii din această întâmplare: ei au totul planificat, pentru că nu vor sa piardă nici o secundă. Şi ne înclinăm în faţa unor asemenea oameni. Ba mai mult, au planuri îndrăzneţe, ştiu ce au de făcut la Forum de acum într-un an. Şi ca să încheiem „apoteotic”, vă spun că absolut toţi au adresa de mail, pentru că la finalul întâlnirii noastre m-au umplut de cărţi de vizită care certificau acest lucru.
O nemţoaică get-beget, căreia ceilalţi îi spuneau, la unison, Şefa O nemţoaică get-beget, căreia ceilalţi îi spuneau, la unison, Şefa


Preşedintele comunităţii evreieşti din Timişoara, Paul Costin, a fost admirat pentru elocinţa discursului Preşedintele comunităţii evreieşti din Timişoara, Paul Costin, a fost admirat pentru elocinţa discursului


Chiar şi în excursie, doamnele de la FGT şi-au păstrat eleganţa Chiar şi în excursie, doamnele de la FGT şi-au păstrat eleganţa

Iacob (în galben) din Ionel, sau sufletul petrecerii Iacob (în galben) din Ionel, sau sufletul petrecerii
<!– /* Font Definitions */ @font-face {font-family:”Book Antiqua”; panose-1:2 4 6 2 5 3 5 3 3 4; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:roman; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:647 0 0 0 159 0;} /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:””; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-fareast-font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:EN-US;} h1 {margin-right:0cm; mso-margin-top-alt:auto; mso-margin-bottom-alt:auto; margin-left:0cm; mso-pagination:widow-orphan; mso-outline-level:1; font-size:24.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-font-kerning:18.0pt; font-weight:bold;} h2 {mso-style-next:Normal; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; text-align:right; mso-pagination:widow-orphan; page-break-after:avoid; mso-outline-level:2; font-size:12.0pt; mso-bidi-font-size:10.0pt; font-family:”Book Antiqua”; font-weight:normal;} h3 {mso-style-next:Normal; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; page-break-after:avoid; mso-outline-level:3; font-size:12.0pt; mso-bidi-font-size:10.0pt; font-family:”Book Antiqua”; font-weight:bold;} p.MsoBodyText, li.MsoBodyText, div.MsoBodyText {margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; mso-bidi-font-size:10.0pt; font-family:”Book Antiqua”; mso-fareast-font-family:”Times New Roman”; mso-bidi-font-family:”Times New Roman”; font-style:italic;} p.MsoBodyText2, li.MsoBodyText2, div.MsoBodyText2 {margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; mso-bidi-font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-fareast-font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:EN-US;} a:link, span.MsoHyperlink {color:blue; text-decoration:underline; text-underline:single;} a:visited, span.MsoHyperlinkFollowed {color:purple; text-decoration:underline; text-underline:single;} p {margin-right:0cm; mso-margin-top-alt:auto; mso-margin-bottom-alt:auto; margin-left:0cm; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-fareast-font-family:”Times New Roman”;} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt; mso-header-margin:35.4pt; mso-footer-margin:35.4pt; mso-paper-source:0;