Obştea mănăstirii

Posted on 8 Septembrie 2008

1


De câteva luni, Mănăstirea Mihai Vodă din Turda nu mai este o simplă construcţie. Obştea mănăstirii, călugăriţele, surorile şi preotul duhovnic, s-au mutat aici la sfârşitul lui august. Pentru a-şi îndeplini menirea monahală. Am aflat de la stareţa Meletina Morozan şi de la preotul duhovnic Serafim Cruceanu, despre rosturile aşezământului, ale obştii care sălăşuieşte aici.

Hramul Sfinţilor Voievozi Mihail şi Gavril
Lucrată în stil bizantin, cu borduri de cărămidă în exterior şi acoperişul învelit în tablă de cupru, Mănăstirea Mihai Vodă de la Turda este un loc de pioşenie şi reculegere.
De curând, la 7 septembrie, Episcopul-vicar Vasile Someşeanul a săvârşit slujba de binecuvântare a lăcaşului monahal.
Sfânta Mănăstire a primit hramul Sfinţilor Voievozi fără de trup Mihail şi Gavril, prăznuiţi pe 8 Noiembrie. Stareţa aşezământului monahal este Monahia Meletina Morozan, licenţiată a Facultăţii de Teologie Ortodoxă Română din Cluj Napoca, secţia Patrimoniu Cultural, iar duhovnicul mănăstirii este ieromonahul Serafim Cruceanu.
Biserica mănăstirii este ridicată, fiind pregătită pentru pictură. Corpul de chilii în care locuiesc călugăriţele este realizat. Chiar dacă lucrările de finisare continuă, măicuţele au sosit şi s-au instalat. Deocamdată sunt cinci. Obştea se va mări pe măsură ce li se vor alătura alte călugăriţe.
Târnosirea va avea loc abia peste câţiva ani, când va fi terminată pictura.
Părintele Dorin Sas (cel care ne-a mijlocit discuţia cu stareţa şi duhovnicul mănăstirii) ne îndeamnă ca, în cea de-a opta zi a lui noiembrie, să nu uităm să mergem să mergem la mănăstire şi să ne amintim şi de Marele Voievod, pe locul martiriului său.
Viaţa la mănăstire
Detalii despre viaţa la mănăstire sunt greu de aflat pentru cei din afara ei. Deşi extrem de binevoitoare, maica stareţă nu este slobodă la gură. Îşi cântăreşte cu înţelepciune fiecare cuvânt rostit.
La 18 ani, la vârsta la care alte fete au gânduri mai laice, Meletina a întâlnit în părintele duhovnic un om minunat, care i-a deschis ochii, mintea şi sufletul spre actuala menire. „Avea o bibliotecă cu peste 20.000 de volume, pe care a donat-o Mănăstirii Ciolpani” – spune stareţa de azi.
Chiar dacă şi-a dorit dintotdeauna să slujească într-o obşte mănăstirească, înainte de 1989, chiar şi accesul în aceste chinovii (comunităţi) era dificil. Născută pe meleaguri gălăţene, a ajuns mai întâi să lucreze ca proiectant naval.
Revoluţia care a schimbat viaţa tuturor, a schimbat-o şi pe a celei care este astăzi „şefa” obştei monahale turdene. Mai întâi a fost primită în Mănăstirea Ciolpani, de pe lângă Buhuşi. Datorită studiilor anterioare, a primit „ascultarea” (funcţia) de secretar al treburilor mănăstirii. În 1992 a fost călugărită. Apoi, a urmat studiile la Facultatea de Teologie Ortodoxă Română din Cluj Napoca şi este absolventă a secţiei Patrimoniu Cultural.
Dată fiind pornirea lăuntrică, nu i-a fost greu să renunţe la cele lumeşti.

Veniţi de vă închinaţi la Mănăstire!
Mănăstirea va fi mai mult decât un loc de pioşenie. Prin strădania stareţei se vrea a fi şi un viitor loc de creaţie. Într-un corp de clădire ce se va ridica alături de Biserică şi chilii, se va organiza un atelier de pictură. Şi de broderie. Aici se vor organiza expoziţii, cu lucrările realizate de măicuţe, de elevele şcolii de pictură pentru icoane pe lemn. „Vrem să renaştem tradiţia picturii de icoane pe lemn de factură tradiţională, bizantină” – plănuieşte absolventa secţiei de Patrimoniu Cultural.
Şi mai doreşte maica Meletina ca oamenii care vin în parcul de la mormântul Voievodului Mihai să se comporte civilizat. Să nu uite de mormânt, să-şi închine fruntea spre lespedea de marmură în linişte şi pioşenie. Să lase pentru alte locuri muzica săltăreaţă şi mititeii şi băutura. Şi gunoaiele lăsate în urma maşinilor care calcă iarba din parc.
Părintele duhovnic al mănăstirii, ieromonahul Serafim, este şi mai zgârcit la vorbă, când e vorba despre persoana proprie.
Primul pas făcut în parcul de la mormântului lui Mihai să fie de liniştire. Al doilea să-l faceţi călcând pragul mănăstirii pentru rugăciune. Parcul să fie liturghia de dinainte şi de după rugăciunea pe care o faceţi în mănăstire!” – ne îndeamnă părintele duhovnic al Mănăstirii Mihai Vodă din Turda.
Deocamdată, mănăstirea a fost scutită de probleme cu cei din jur. Smerenia obştii impune. Oricine poate veni aici să se roage, să solicite ajutor, să se reculeagă.
Părintele Serafim nu uită să mulţumească tuturor celor care au pus umărul, moral şi material, mai mult ori mai puţin, la ridicarea mănăstirii necropole de pe Câmpia Turdei.
Şi ne mai îndeamnă ca, pe lângă celelalte canoane ale postului, să ne îndreptăm paşii spre noul lăcaş ridicat la locul morţii celui care ne-a unit pentru prima dată.

Am încercat să vă aduc spre ştiinţă stadiul în care se află edificarea mănăstirii de lângă mormântul voievodului Mihai Viteazu, întregitorul de ţară. Am încercat să vă aduc şi informaţii şi imagini despre mănăstirea Mihai Vodă din Bucureşti. Pentru că biserica de-aici se vrea a fi o copie a celei de-acolo.

Anunțuri
Posted in: 28 - religie