Mici şi bere

Prin tradiţie, 1 mai era ziua de armindeni (pentru edificare, vizitaţi: www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-si-superstitii/68763-sarbatoarea-de-armindeni-1-mai/3) şi ziua muncii.
Îmi amintesc, din copilăria petrecută la Herja (o exploatare minieră de lângă Baia Mare, unde locuiam într-o baracă – „locuinţă de serviciu”), de porţile împodobite cu ramuri de mesteacăn, cu mai mare plăcere decât defilările de pe „farfuria” băimăreană (aşa se numea fântâna arteziană din centrul vechi al oraşului).

Prin tradiţie, de 1 mai ieşeam la mici şi bere. De cele mai multe ori, era prima ieşire “la iarbă verde” a anului. Plus că era zi liberă. Plus că, în cinstea „zilei muncii”, se mai „băga” ceva în plus pe la magazinele alimentare. Acum, nu mai e problemă cu băgatul în magazine, ci cu scosul … din pungă!
Anul acesta, 1 mai cade vinerea. O zi grea pentru noi, cei care încheiem conturile săptămânii pentru ediţia ziarului ce va ieşi luni.
Probabil că în ziua următoare, 2 mai – fostă zi a tineretului (comunist!), voi ieşi la „hălăduire pe coclauri” cu nu prea tânărul meu Prieten. La cei 7 ani şi jumătate de ani de câine ai lui, echivalenţi cu vreo cincizeci de ani de om, Ulise nu mai e chiar tânăr. Doar când ieşim în libertatea Durgăului. Ca şi mine, de altfel!

Pentru anul acesta, noi, cei care lucrăm în mass-media turdeană, am mai avea un motiv de mici şi bere. Propunerea făcută de cineva (mai vechi) prin gura altcuiva (mai nou): să ne întâlnim, îngropând securea războiului, pentru a ne face că suntem colegi (vezi: http://ovinews.wordpress.com/2009/04/21/doar-un-vis).
Chestia este interesantă şi, dacă bine-mi amintesc, acum aproape un deceniu, era să reuşească sub numele de „Clubul presei”. Tot aşa, dacă bine-mi amintesc, orgoliile au dărâmat clubul înainte de a se edifica. Şi parcă aş putea şi să-mi amintesc ale cui erau orgoliile cele mai „dărâmătoare” …
Nici vorbă, ideea, de care se bucură tânărul confrate, e nobilă. Nefiind hârşit de viaţă, îi este mai uşor să creadă că ar putea fi şi pusă în aplicare. Eu îi ţin, sincer!, pumnii!
Dar, în privinţa preambulului ofertei sale, tare aş vrea să-mi explice şi mie cam pe unde a văzut chestia aia la care îi zice el „Zamfir vs Gelu”? Prietene, nu cumva ai gustat deja din bere şi ai inversat câte ceva, pe ici, pe colo, tocmai prin punctele esenţiale? … Poate ai văzut ceva mici chestii care mie mi-a scăpat!? Citeşte cele scrise de unul şi de celălalt dintre cei doi enumeraţi, remarcă şi cronologia textelor, observă şi preluările de expresii şi plasate în poziţii cu totul gratuite şi ne(o)b(r)azate pe realităţi, … Eu am acuzat cu dovezi, fără să existe şi contra-argumentele pertinente, credibile, la ele. Am primit doar invective. „Păcatele” mele, atâtea câte am, au fost amplificate într-un mod penibil.
Nu e de mirare  că propunerea a fost ignorată de majoritatea colegilor. Apoi … a reînceput bălăcăreala. Aşa au înţeles unii îndemnul la „îngroparea securii războiului”. Din păcate, moda este să repeţi aceleaşi păcate, reale ori inventate, ale celuilalt, omiţându-le pe ale tale. Ca să nu întreb, de ce nu se cântăreşte prestaţia reală, actuală a fiecăruia, ci se invocă mereu „problemele” de acum unu, două, trei decenii!? Ori, de ce suntem tari numai în a acuza, nu şi în a demonstra acuzaţiile!? Poţi plagia, copia, acuza … atâta timp cât eşti tu cel care strigă cel mai tare!?
În ce mă priveşte, eu nu beau bere! Nici mici … nu beau! Mai ales alături de cei care se tem să nu se molipsească de vreo boală, reală ori inventată, de la mine. Mai ales alături de cei care nu se jenează să-mi ciordească munca, în mod repetat, neomiţând, în acelaşi timp să mă acuze de toate relele, reale ori inventate, să-mi desconsidere eforturile şi munca. Să nu mai pomenim şi persoana.

Tinere coleg, poate era mai bine să rămâi la visare … Poate că, dacă nu menţionai paternitatea ideii, tu, ca mai nou în tagmă, să fi avut vreo şansă de a-ţi vedea visul împlinit …
Mă tem că vor fi tare mulţi cei care vor lipsi de la programata „mare adunare a mass-mediei turdene”. Şi nicidecum din vina ta … Cu aceştia mă voi întâlni mereu, cu plăcere, ne vom saluta şi respecta, ne vom ajuta colegial, ca şi până acum. Chiar şi fără micii şi berea … micului căluţ troian.

Pentru cei care nu înţeleg chiar tot ce am scris mai sus, sugerez citirea sau re-citirea postărilor mele: Una caldă, una rece, … – din 16 februarie, Coincidenţă sau … rea-voinţă!? – din 9 martie, Sunt înjurat, deci exist! – din 13 martie, Nu-s capabil să calific gestul – din 11 aprilie, Am câştigat un nou Prieten! – din 12 aprilie (nota de la finalul postării), Mormolocii tac cu musca pe căciulă! şi Aşa grăit-a … – din 13 aprilie, Comparaţi maniere – din 14 aprilie, Două cântare – din 16 aprilie, Şi blogul lui Zamfir Turdeanu’ e băgat în seamă! – din 18 aprilie (nota de la finalul postării), M-a contrariat şi întristat … – din 19 aprilie (partea a doua a postării) şi, mai ales, Sfat – de luat aminte! – din 20 aprilie! Şi să caute răspunsurile – neprimite – la întrebările şi acuzele pe care le fac în respectivele postări, ca şi acuzele aduse de cei la care fac trimiteri … şi să mă judece.

Chiar dacă e adevărat că “este mai bine să taci şi să dai impresia că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice dubiu”, ce ne facem cu tăcerea luată, mai ales de mişei, ca aprobare!?

De-aceea v-am chinuit cu această lungă şi … inutilă (pentru că nu cred că va fi citită, la modul serios, tocmai de către cei mai în cauză!) postare. Nu am făcut nominalizări pentru că mi s-a explicat că în democraţia noastră originală, ticăloşii nu păţesc nimic pentru că au şi parşivenia necesară pentru ca prin „spiritul democratic” … să se scape, iar a te apăra este o crimă mai mare decât ciordeala. Iertare!

Update: am buctat-o, fârtaţilor! Am primit o cruntă lecţie de democraţie, bun-simţ şi jurnalism! Deh, omul învaţă cât trăieşte!

Pe blogul colegului meu mai tânăr, cel cu iniţiativa analizată de subsemnatul, cu câteva rânduri mai sus, a apărut un răspuns la postarea mea. Copiez textul şi intervin cu nelămuririle mele … colorate, la propriu:

Toarşu’ gradu, maţ dezamăgit, da’ … miau angajamentul că când …

Între reacredinţă şi lipsă de informaţie
http://ovinews.wordpress.com/2009/04/27/intre-reacredinta-si-lipsa-de-informatie
Mi-a părut tare rău să observ că o serie de colegi de-ai mei mă desconsideră şi mă, oarecum, subestimează. Cine e cel care te desconsideră şi cum ai ajuns la această concluzie? Din textul meu reiese că eu te apreciez! Singura „vină”, pe care ţi-o găsesc, e tinereţea. Dar, asta-i boală care trece!
Acum o să mă refer la un articol, creat de Zamfir Pop, un coleg de-al meu, cu care credeam că sunt în relaţii bune, însă … poate el n-a fi. Remarcă: nu este „un articol”, ci doar exprimarea unei păreri pe un blog personal. La categoria „Gânduri zamfiriene”. Apoi, de unde scoţi tu că eu nu aş fi sau nu aş vrea să fiu în relaţii bune? Aplicăm principiul „cine nu este de-acord cu părerea mea este duşmanul meu”?
https://zamfirpop.wordpress.com/2009/04/27/mici-si-bere acesta este link-ul articolului în care Zamfir Pop, poate fără să vrea, dar sigur în necunoştinţă de cauză susţine că eu am avut ideea cu 3 mai, la iniţiativa lui Gelu Florea. Bănuiesc că, fiind om, sunt şi supus greşelilor (tu, care afirmi că eşti credincios, ar fi cazul să şti acest lucru!). Pentru crima de „a fi în necunoştinţă de cauză”, sper că nu voi fi împuşcat?
Zamfir se consideră jignit de faptul că eu am menţionat un oarecare conflict care a existat între el şi Gelu, însă eu am amintit acea chestie pentru că nah…a fost, nu pentru că am vrut să scot pe cineva ţap ispăşitor. Eu nu am afirmat că m-aş simţi jignit, ci am pus o întrebare … la care nu am primit răspuns. Poate că, abia pentru acest lucru, aş avea dreptul să mă simt jignit! Dar, de când am văzut emisiunile lui Badea …
Oricum, vă mai zic odată şi sper să vă intre între urechi, la toţi, eu am avut acea idee, pentru că mi s-a părut destul de ok să ne întâlnim. Gelu a venit doar să mă susţină şi mi-a dat ideea cu data de 3 mai.
Ceea ce voi nu înţelegeţi şi cu asta începeţi să mă supăraţi, Credeam că dacă nu eşti înţeles, te explici ca să-i ajuţi pe ceilalţi să te înţeleagă, nu te superi!? Deh, aşa era pe vremuri! din cauza faptului că
1. nu aveţi coaie sa vorbiţi cu mine şi să clarificăm situaţia şi Rectificare, am două şi … nu ţi le arăt! Musai să mă crezi pe cuvânt, până vei ajunge să înţelegi cuvântul „pudoare”. În gesturi şi … exprimare! Mie mi l-au explicat în primii şapte ani. Nu de jurnalism! Unde m-am tot apreciat a fi doar un „jurnalist … amator”!
2. mă desconsideraţi, crezându-mă ceva aliat de-al lui Gelu Florea, e că eu am avut acea idee din proprie iniţiativă, pentru că am considerat că ar fi mişto să se întâmple aşa ceva. Cine e cel care te desconsideră şi cum ai ajuns la această concluzie? Poţi să te aliezi cu cine vrei, doar că rişti să fii tratat conform principiului „cine se-aseamănă, se-adună”. Adică, cei buni cu cei buni, iar noi, ăştialalţi, … în funcţie de dotările naturale.
La naiba, poate era mai bine să fi lăsat postul în care specificam ca doar Ziarul 15 minute şi Turdanews au fost prezente la Oul Magic de la Triteni şi că doar noi am fost parteneri media. Aţi făcut o treabă bună susţinând o activitate. Felicitări! Era obligatorie şi prezenţa mea? Nici eu, nici şeful meu, nu am ştiut! Poate astfel nu îmi atrăgeam atâta atenţie din partea unora.
Nu ştiu dacă părerile voastre sunt din reacredinţă sau doar din lipsă de informare, Tot după sănătosul principiu „cine nu este de-acord cu părerea mea este duşmanul meu”? însă aş aprecia ca pe viitor să vă documentaţi, să scotociţi, nu să vă daţi cu părerea, precum nişte precupeţe din piaţă. Deci, dacă înţeleg bine, de astă-dată, … devin „precupeaţă neinformată” dacă am altă părere decât tine?! Nicidecum nu poţi bănui că părerea exprimată de mine ar fi felul în care eu am perceput ceea ce ai scris tu şi alţii, ceea ce  am adunat eu din experienţa de viaţă, chiar dacă nu am vârsta şi inteligenţa ta, …
Unii dintre noi se consideră jurnalişti. Tocmai aminteam mai sus că mă consider a fi doar „jurnalist … amator”! Cu toate astea, în multe rânduri nu demonstrează decât că sunt nişte “de-ăia” care-şi dau cu părerea, fără să se documenteze. Mulţumesc pentru lecţia de jurnalism. Ai început să calci pe urmele … Noi, rămânem tot “de-ăia”, „din reacredinţă sau doar din lipsă de informare”, oricât ne străduim …
Vă salut! Te salut şi eu! Aşa m-a învăţat mama: „şi duşmanul tău dacă te salută, musai să răspunzi; poate, e primul gest că nu mai vrea să-ţi fie duşman”! Nici o legătură cu tine sau …
A, să nu uit…Zamfire…poate oi bea eu bere, poate oi gusta şi din mici, Poate, voi face şi eu acelaşi lucru, poate singur sau cu cei cu care avem păreri comune ori divergente, dar ne respectăm! însă nu arunc cu cuvinte la întâmplare şi nici nu îmi dau cu părerea. Din păcate, textul tău tocmai asta îmi sugerează, că: ai cam aruncat cu cuvinte la întâmplare şi ţi-ai cam dat cu părerea. Oricine mă cunoaşte ştie că eu cântăresc de trei ori fiecare cuvânt pe care îl scriu, chiar dacă din gură mai dau repede şi las impresia că nu gândesc. Dar şi atunci o fac. E drept că numai o dată. Dar, întotdeauna, înainte! După, … îmi asum consecinţele. La acest „update”, muncesc de peste o oră! Şi am revizuit de vreo cinci ori textul, deja!
Că mi-am permis exprimarea unei opinii fără să am aprobarea ta, am înţeles.
Că toţi ceilalţi, în afară de mine, au înţeles şi au răspuns cu bucurie la bunele tale intenţii, am înţeles. Chiar dacă cei cu care am abordat subiectul … au omis să-mi confirme o astfel de poziţie sau chiar erau de altă părere. Nu ţi-i enumăr, ca să nu afli câţi „duşmani” ai! Că eu nu sunt „mass-media turdeană” … asta nu ai înţeles tu! Deci, nici opinia mea nu este a „mass-mediei turdene”, ci a mea, personală. Că nici tu … nici asta nu ai înţeles, mi se pare. Pardon, e iarăşi o opinie neaprobată! Dar, este a mea şi îmi aştept pedeapsa.
Esenţa democraţiei, spunea cineva este faptul că „eu mă lupt cu dinţii, ca tu să poţi avea altă părere decât mine”!
Avelo!
Avelo bahtalo! Aşa m-au învăţat părinţii: să-l saluţi, cu respect, pe fiecare pe limba lui: la român, să-i spui „bună ziua”, ungurului, să-i spui „jo napot”, sasului „guten tag”, …!
Şi totuşi, deşi am citit ce ai scris, chiar de mai multe ori, deşi m-am străduit din răsputeri, mi-a mai rămas doar o mică, foarte mică, nelămurire:

Unde este „reacredinţa şi lipsa de informaţie”? La mine!?

Toarşu’ gradu, maţ dezamăgit, da’ … miau angajamentul că când …

Etichetat: acuzaţii, Arieş, armindeni, bere, coleg, gânduri, Herja, mass-media, mici, opinie, România, Turda, Zamfir

Posted in: 9 - Gânduri zamfiriene