Răsfoind, într-o pauză de lucru, în prag de noapte, gândurile prietenilor virtuali, aşezaţi la loc de cinste în blogroll, am dat peste o poveste super drăguţă şi plină de adevăr, pe blogul Mihaelei, trancrisă de pe blogul Ioanei. Nu am rezistat tentaţiei de a o împărtăşi cu voi, cei care îmi călcaţi pragul!
![]()
Răsfoind de dimineaţă gândurile prietenilor virtuali, aşezaţi la loc de cinste în blogroll, am dat peste o poveste super drăguţă şi plină de adevăr, pe blogul Ioanei. Nu am rezistat tentaţiei de a o împărtăşi cu voi, cei care îmi călcaţi pragul!
Un grup de oameni de succes, în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătărie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească. Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mâna, profesorul le-a zis :
„ Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi. Nu contează ce ceaşca ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adăugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri, o face doar să fie mai scumpă sau, în alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi, de fapt, a fost cafeaua, nu ceaşca şi, totuşi, inconştient, aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi, apoi, aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt, gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră. Viaţa e ca o cafea bună : jobul, banii, cariera, maşina, casă, hainele, poziţia în societate, sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţă. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţă. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au. Câteodată concentrandu- ne doar pe ceaşcă, uitam să savurăm cafeaua. Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni, nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă.”
Notă: am transcris fără nici o modificare povestea Mihaelei, preluată de la Ioana, pentru voi. Poate … dacă nu vă îndulceşte cafeaua, vă pune pe gânduri. Tot e ceva.
Ca să nu spuneţi că nu adaug şi eu ceva, voi adăuga două show-uri. Şi o rugăciune la culcare! … Toate trei sunt … primite de la cititorii blogului şi vi le restitui vouă, cititorii blogului.
iarinap
7 februarie 2010
povestioara e o adevarata lectie de viata..cei care vad ceasca si nu cafeaua nu-si vad sufletul..mai bine zis au uitat ca au asa ceva…l au ingropat in nimicuri pline de sens pentru cei ca ei…
Zamfir POP
7 februarie 2010
# iarinap: Bravo, „Ială” isteaţă!
Gina
11 ianuarie 2010
Astept dimineata pentru cafea. Pentru milioane de clipe alergand in toate partile. Sau adunandu-se. Intr-un joc. De fata morgana.
Blogul tau are suflet – intors, in fiecare secunda, pe toate fetele.
Zamfir POP
11 ianuarie 2010
# Gina: Mă bucur, cu atât mai mult cu cât eşti a nu-ştiu-câta persoană care afirmă că blogul meu este condimentul … cafelei de dimineaţă! Mulţumesc pentru aprecieri! Aştept criticile: dacă sunt întemeiate şi argumentate, mă ajută ca mâine să fac mai bine!
savulll
29 octombrie 2009
M-ai prins 😀 , atunci o sa-l beau si o sa mi-l serveasc altii.
Zamfir POP
29 octombrie 2009
# savull: Mă bucur că ai înţeles. Mă omoară dăştepţii care nu mai merg acasă – ca tatăl sau bunicul lor -, ci, merg neapărat la domiciliu. Nu mai mâncăm, ci, consumăm. Aşa cum nici nu mai bem, ci, servim ceaiurile şi cafelele.
Să nu uităm că avem o limbă ca un fagure de miere şi să nu mai turnăm venin … în miere!
strongvaleriana
29 octombrie 2009
imi permit sa mai completez si eu ca –
Cafeaua mai implica o gramada de asocieri – cu ceasca, cu ganduri, stari de spirit, conversatii,
Deci actul sorbitului din cafea, poate avea cumva un sens mai extins – de la savoarea intrinseca, la filozofia circumstantelor ! 🙂
Zamfir POP
29 octombrie 2009
# strongvaleriana: Să ne mulţumim cu tâlcul povestirii.
savulll
28 octombrie 2009
Deja imi pare rau.Vroiam sa servesc ceaiul la gura sobei iar afar sa viscoleasca,nu sa stau chircit pe un calorifer iar afar sa ploua.Vremuri…
Zamfir POP
29 octombrie 2009
#savull: Decât să plângi pentru cele descrise, mai bine bucură-te că eşti sănătos!
În plus, sfatul meu prietenesc este să nu mai „serveşti” ceaiul (este un job obositor! mai bine fă-te blogger!), ci să-l bei în tihnă!
lucia
28 octombrie 2009
sorbind cafea si cuvinte…cu ochii pe blog 🙂
Zamfir POP
28 octombrie 2009
# lucia: Oaspeţi noi? Bine ai venit! Poţi să mai revii pentru că sper să mai găseşti lucruri care să-ţi fie pe plac!
savulll
28 octombrie 2009
Io-s mai mic, o cana cu ceai de tei si-un covrig de inmuiat, mama, mama!
Zamfir POP
28 octombrie 2009
# savull: Socoteala e valabilă şi pe ceai şi pe supă şi pe … orice!
Creşti, tu, mare! O să-ţi pară, ţie, rău!
spune pe scurt
28 octombrie 2009
Foarte fain mesajul, multam’ ! 😀
Zamfir POP
28 octombrie 2009
# spune pe scurt: Nu am decât vina de a fi citit blogul Mihaelei, care a citi blogul Ioanei, care a citit blogul lui Florin, care …
Ne bucurăm toţi, împreună, că ţi-a plăcut!
cri-cri
28 octombrie 2009
Dati-mi voie sa contrazic autoarea. O ceasca draguta, sau cu valoare sentimentala, face momentul cafelei muult mai placut. Si parca si gustul devine mai fin. E o chestiune psihologica.
Zamfir POP
28 octombrie 2009
# cri-cri: Ai dreptate. Dar, o cafea bună, băută dintr-o cană de lut, ciobită, rămâne tot o cafea bună! Pe când, o poşircă, băută în cel mai fin porţelan, rămâne tot o poşircă!
Eu prefer prima variantă!
Iar, dacă nu ai cană, toarnă-mi-o în pumn. Tot o cafea bună voi bea!
Depinde de ce îşi doreşte fiecare. Dacă vrei o cafea, gândeşti ca mine. Dacă vrei să fi văzut bând o cafea, … este altceva! Atunci, te duci la o crâşmă de fitze, dai un pumn de bani şi bei un pişvaser de care-ţi este greaţă, dar … a văzut toată lumea unde îţi permiţi să bei o cafea!
mihaela13o
28 octombrie 2009
Speranţa? E în comă, menţinută de aparate…. cu posibilitatea de a-şi reveni miraculos! 😀
Zamfir POP
28 octombrie 2009
# mihaela13o: Atunci, nu ne mai rămâne decât … să credem în miracole!
Dacă, totuşi, se aude şi glasul măgarului până sus, în ceruri, MĂ ROG!!!
mihaela13o
28 octombrie 2009
Daps, c’est vrai! 😀 Eu am văzut ce înseamnă de fapt viaţa la o vârstă când alţii nici nu ştiau cu ce se mănâncă! Am văzut ce înseamnă o secundă de viaţă, cât este de preţioasă şi…într-adevăr cât valorează!
Zamfir POP
28 octombrie 2009
# mihaela13o; Deci, speranţa nu moare … încă?!
mihaela13o
28 octombrie 2009
Mulţumesc pentru urare! Nu o să mai am cât de curând! 😀 Roata vieţii nu e pătrată! 😉
Zamfir POP
28 octombrie 2009
# mihaela13o: Aş vrea să sper că nu spui ce mi-e teamă să înţeleg … Cam aşa spuneam şi eu prin ’76! Atunci, când stăteam cu lunile în spital şi luam cu pumnii medicamentele de trei ori pe zi şi somnifere numai o dată seara, nu aş fi crezut că mai are rost … Apoi, am aflat şi de la Malraux şi de la viaţa-însăşi că „La vie ne vaut rien, mais rien ne vaut la vie„!!!
mihaela13o
28 octombrie 2009
Mă bucur că aroma cafelei te-a adus în vizită pe blogul meu! 😉 O zi însorită!
Zamfir POP
28 octombrie 2009
# mihaela13o: Seara, când mă prinde ruşinea, hălăduiesc pe blogurile prietenilor în căutare de poveşti care să mă adoarmă. Povestea ta … m-a trezit! Mulţumesc! Să fii necăjită că toţi au necazuri, numai tu nu mai ai!
cristian
28 octombrie 2009
vazut, citit, placut 🙂
desi la moda sunt canile, mai nou 🙂
Zamfir POP
28 octombrie 2009
# cristian: Sunt mai multe lucruri la care nu am renunţat din „modernism”: barba, cana de porţelan pentru ceai sau cafea, … CHIAR DACĂ BEAU NES ÎNCĂLZIT ÎN MICROUNDE!
Cristian Lisandru
28 octombrie 2009
„Cei mai fericiţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent” – valoare de axiomă…
Zamfir POP
28 octombrie 2009
# Cristian Lisandru: … verificată de subsemnatul, nu o singură dată!
În ’87 – ’88, am fost plecat prin şapte ţări, printre care şi RFG, Austria şi Yugoslavia. Am călătorit noaptea, cu „trusa” de sandvişuri în sacoşă, pentru a economisi hotelul şi restaurantul. Dar … m-am întâlnit cu vreo douăzeci de filumenişti. Dacă la plecare mi-ar fi dat cineva 10.000 de dolari cu condiţia să mă mă întâlnesc cu aceşti colegi de hobby, … sunt 101% sigur că l-aş fi băgat în mă-sa cu dolari cu tot!
Cel mai preţios lucru pe care mi l-am adus după 50 de zile „pierdute ” departe de construcţia socialismului triumfător de-acasă, a fost ora de muzică de pe străzile Freiburgului … Cred că am povestit de prea multe ori ca să mai repet. Dar, şi acum sunt înfiorat doar amintit de acel minunat episod din penibila mea târâială prin Europa.
Faptul că azi, în plină democraţie, un nemernic se coboară la a dicta că „sigur m-am frecat de securitate” ca să pot călători, dovedeşte că nu banii aduc inteligenţa. Obrazul, nici atât!
daurel
28 octombrie 2009
E valabil si la cafeaua de dimineata!Adevar grait-ai!
Zamfir POP
28 octombrie 2009
# Daurel: Prime definiţie, adevăr grăim noi … păcătoşii! Să ai o zi bună în fiecare zi, cu cafea dimineaţa ori seara sau de trei ori pe zi ori … cum şi când şi cu cine îţi doreşti!
Marian Oprea
28 octombrie 2009
Ei, da….
Apropo de poveşti cu tâlc de care e plin netul, mai demult am gasit si eu un ceva, pe care l-am pus şi pe blog atunci, adicăde vreun an jumate.
Ete ICI
Zamfir POP
28 octombrie 2009
# Marian Oprea: De poveşti cu tâlc, e plin şi birtul, nu numai netul! Dacă ai trage cu urechea la ce povestesc foarte bătrânii într-un birt, ai înţelege de ce stă mâţu-n coadă!