Sine ira et studio

Posted on 20 noiembrie 2009

8


Am folosit de curând această expresie şi o folosesc din nou, ca titlu. Pentru că este valabilă la tot ce afirm sau scriu. Doar că, din cauza defectului meu de a spune „verde”, în faţă, adevărul crud, aşa cum îl percep eu, … pare a fi „răutate”, chiar „ură” – după mintea unora. Am avut multe „clinciuri” pe tema explicării cuvintelor mele. Pare a fi un sport naţional, răspunsul … fără a auzi/citi întrebarea. Pentru că am învăţat, la lecţiile de socialism ştiinţific şi lucruri bune (şi, pe acelea, le-am reţinut şi le aplic!), mă bucur de contradicţii pentru că sunt „motorul progresului”. Dacă … vrem progres. Dacă vrem doar să ne certăm …

De curând, am fost critic în relatarea unui eveniment care s-a vrut a fi înălţător: inaugurarea plăcii de pe un monument. Mi-am exprimat clar, răspicat părerile. Am arătat, concret, aspectele pe care le consider … altfel de cum ar fi trebuit să fie. Aspecte, care ar trebuit să fie în atenţia celor care au „onorat” monumentul, memoria eroilor.

Nu cred că ceva însăilat în fugă, întocmit pentru a bifa o acţiune, poate constitui o dovadă de respect. Real, nu de faţadă. Am călătorit un pic prin Europa. Nu-mi amintesc să fi văzut monumente neterminate. Sau … nu este vizibilă, nu sare în ochi această „neterminare” a lor!

Nu pot să înţeleg respectul faţă de un monument, mergând prin noroi spre acel monument! Nu pot decela respectul faţă de eroi, citind pleonasmul trântit de un primar (care mai este şi profesor de română) pe placa de marmură. Nu înţeleg unde este respectul comunităţii, când monumentul nu se vede din cauza pomilor netoaletaţi. Nu pricep onoarea ce se face unui monument, când plăcile care ornează postamentul … cad, ca faianţa dintr-o baie părăsită!

Este lipsa mea de înţelegere „politică” a realităţii. Pentru că, de curând, explicam că expresia „ipocrizie politică” este un pleonasm.

Urmare postării mele „Şi la Crucea Mântuirii Neamului”, am schimbat nişte păreri cu Preşedintele Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic “Pro Memoria 1940-1945″, prof. dr. ing. Barbu I. Bălan. Cu tot respectul pe care îl am pentru Domnia Sa, constat că primesc răspunsuri la ce nu am scris, la acuze care nu erau îndreptate spre Domnia Sa, la păreri care nu-mi aparţin.

Zice, Domnia Sa: „Multumesc … pentru popularizarea acestui eveniment, la care, sincer sa fiu, ma asteptam sa fie prezenta mai multa lume, mai ales dintre fostii refugiati, expulzati si deportati care au contribuit, prin cotizatiile lor, la ridicarea acestui monument si au toate motivele sa fie mandri de realizarea lor. Poate ca, sila de politica si campania electorala i-a tinut pe multi departe de aceasta manifestare. Pacat pentru ca gestul nostru a fost strain de luptele politice si electorale.” Şi adaugă, din păcate: „Ca s-a finisat constructia tocmai acum, in preajma alegerilor, poate fi interpretat si cu rautate, cu semne de intrebare sau cu umor, daca se vrea neaparat acest lucru. Era cumva mai bine daca nu se facea?! Chiar trebuie sa punem la indoiala toate bunele intentii din ziua de azi?”.

Ori, eu nu am pus la îndoială bunele intenţii. Doar, am sesizat feştelirea lor prin amestecul politicului!
”Cat priveste continutul textului de pe placa monumentului si proportiile sale, ideile apartin localnicilor care si-au adus aportul la realizarea acestui obiectiv si consider ca nu este nimic rau ca se recunoaste aceasta initiativa. Vreau sa se stie ca noi (Federatia Nationala a Romanilor Persecutati Etnic “PRO MEMORIA 1940-1945″) am propus o placa ce are un text si o imagine cu adevarat comemorative, pe care se face abstracie de persoanele care au initiat constructia monumentului.” … “NU INCHINAM ACEASTA SARBATOARE / VREUNUI PARTID SAU POLITICIAN STINGHER / DAR MULTUMIM DIN SUFLET CELOR CARE / AU RIDICAT-O MAIESTOS CPRE CER.”
În răspunsul meu, am precizat că eu nu mi-am exprimat “îndoieli asupra bunelor intenţii”, ci, doar ceva JENĂ, provenită din filonul de bun simţ. Totodată, nu am considerat a fi ceva “rău”, doar mi s-a părut prea stufoasă lista! Aşa cum nu “am pus la îndoială”, decât … goana după tăieri de panglici în ajun de alegeri!
Aşa cum nu înţeleg, din aceleaşi raţiuni:
1. de ce mai trebuie pusă ÎNCĂ o placă pe monument?
2. de nu s-a modificat traseul cablurilor electrice care strică aspectul monumentului (ştiu că punctul topografic din spate NU se poate muta!)
3. dacă se doreşte a fi un loc de pelerinaj, de ce nu se îmbunătăţeşte starea drumului de acces?
4. despre lipsa publicului, dar, mai ales, a veteranilor şi a membrilor asociaţiei …

Iar ironia şi părerea personală, fac parte din dreptul democratic al fiecăruia de a se exprima. După voinţa proprie, chiar dacă nu este nici primar, nici dr. ing., nici preşedinte, ci, doar un simplu Cetăţean al unui stat democratic!

Nu era mai bine să nu se facă, dar, era mai bine să se facă bine, cu real respect faţă de cei comemoraţi!

Ce a înţeles Preşedintele? Că „a atins prea tare unele sensibilităţi!”, că am scris „rautati”. Deci, eu nu am prezentat aspecte care nu sunt bine întocmite, ci, … sunt sensibil şi mă dedau la răutăţi?! Da, Domnule Preşedinte, sunt sensibil la astfel de lucruri. Nu v-aş dori să aflaţi câţi bani, de la bugetul local, s-au cheltuit numai pentru această „manifestare” (mă refer şi la timpul alocat de „personalităţile” şi lucrătorii care au lucrat sau participat efectiv, dar şi la cei ale căror probleme au fost amânate pentru că … şefii erau ocupaţi cu inaugurarea!). Alţii îşi fac un titlu de glorie din „a fi rău” în mod gratuit? Eu sunt rău, doar prin adevărul, dureros, pe care îl prezint, fără mască politică ori electorală, sau de jenă faţă de cei care, utilizând banul public, fac lucrurile împotriva publicului.

Preşedintele recunoaşte că „Cablurile sper ca vor fi ingropate si vor fi indepartate toate obstacolele care obtureaza sau strica aspectul amplasamentului in acest moment. Ar fi pacat sa ramana definitiv asa.”. Punem pariu că aşa vor rămân, mult timp? Poate, până la următoarele alegeri. De ce sunt pesimist? Mergeţi să vedeţi podul din Oprişani, inaugurat, tot într-un ajun de alegeri!

Drumul pana la monument si o parcare in preajma lui sunt in vederea Consiliului local Turda si vor fi amenajate. Avem incredere.” – mai spune Domnia Sa. Aşa o fi!? Vorba orbului: vom trăi şi vom vedea! Îmi doresc să nu am dreptate!
Despre modul în care Biroul de conducere al Asociatia Refugiatilor Turda, care … „putea sa se ocupe mai mult de mobilizarea membrilor sai la acest eveniment, dupa cum se putea pregati mai bine si pentru evitarea gafelor” … Ce-aş mai putea adăuga la nota autocritică a Preşedintelui?! Iertată-mi fie întrebarea: cum se poate califica acest lucru, altfel decât lipsă de respect faţă de memoria celor onoraţi cu … neimplicarea?! Dacă la acest eveniment nu participă veteranii şi membrii asociaţie dvs., cine ar fi trebuit să vină, Domnule Preşedinte?

Am afirmat că „Mă doare tot ce se face NUMAI pentru a se raporta că s-a făcut. Este păcat să-ţi baţi joc de memoria unor oameni care s-au jertfit ca să fim liberi. Nici o clipă, ironiile mele sau nemulţumirile nu au avut ca obiect memoria eroilor, ci, halul în care “ne facem” că-i onorăm.
1. Nu am pus problema uneia sau alteia dintre plăci. Doar, mă întreb: câte plăci suportă acel postament?
2. Cablurilor nu “vor trebui …”, ci, TREBUIAU rezolvate de mult timp deja!
3. Dumneavoastră aveţi încredere. Eu mi-am cam pierdut-o. Ca să nu repet că drumul de acces nu “va trebui …”, ci, TREBUIA amenajat, înainte de a ne arăta în pustiu (la propriu, după cum aţi văzut!) ce mari suntem pe lângă monument!
4. Manifestarea a fost “organizată” în pripă, pentru că … duminică … avem treabă!

Repet: nu este vorba de sensibilităţile mele, ci, de lipsa de respect cu care a fost “onorat” monumentul!

Ce am scris eu, poate fi considerat şi “răutăţi”, pentru că e mai comod decât să fie considerate “critică”. Dacă ar fi luate drept “critică”, ar trebui analizate şi s-ar decela mai multe soluţii pentru nerepetarea celor semnalate. Dar … ar însemna, pe de-o parte, recunoaşterea greşelilor, pe de-alta, ar implica muncă. Şi responsabilitate!
În ce mă priveşte, mă bucur că am putut fi prezent la acel moment care s-a vrut festiv. Mă bucur că am putut prezenta cititorilor blogului meu acest monument. Mulţi dintre ei sunt plecaţi din ţară, mulţi sunt în vârstă şi am primit deja e-mail-uri despre eveniment şi monument.

Ce a înţeles Preşedintele din durerile exprimate de mine? Încearcă „să-şi dea seama daca sunt un negativist incorigibil sau mai mult un perfectionist foarte pretentios”! Eu nu l-am considerat nici organizator, nici vinovat. Dar, Domnia Sa se scuză. De ce? Pentru că este Preşedintele unei asociaţii şi este responsabil şi de activitatea unei filiale. Sau, cel puţin, aşa percep eu lucrurile. Greşesc, Domnule Preşedinte? A fi în capul unei organizaţii, nu sunteţi responsabil, moral, de tot ce face respectiva organizaţie?!

Faptul ca eu par o fire mai optimista, in ceea ce priveste viitorul acestui monument, nu trebuie sa va supere sau sa va faca sa credeti ca sufar neaparat de o nepasare condamnabila” – mă tem că nu mi-am exprimat astfel de opinii! „Va rog sa fiti convins ca n-am participat la aceasta inaugurare doar “de dragul de a raporta ca s-a facut” sau si mai rau “pentru a-mi bate joc de memoria unor oameni care s-au jertfit” pentru neam si tara. Imi pare rau ca puteti rosti astfel de cuvinte cu atata usurinta. Asta chiar nici nu vreau sa mai comentez, ca este prea mult…”– deci, Domnule Preşedinte, singura mea vină este că am prezentat „nepieptănat” aceste aspecte? Nu realităţile sunt condamnabile, ci, prezentarea lor corectă, exactă, conform percepţiei mele? Blogul meu nu este un organ al vreunui partid sau instituţii, ci, expresia opiniei mele de om, de cetăţean. Trebuia să evit aspectele care nu-mi plac? Trebuia să menajez şi să nu deranjez prin ce scriu? Trebuia să am eu grijă de onoarea personalităţilor, nu … ele? Trebuia să nu supăr? Recunosc: nu am astfel de griji! Eu am doar responsabilitatea de a fi cinstit! E grea această responsabilitate. Şi-mi asum consecinţele!

Domnule Preşedinte, pe mine nu trebuie să mă convingeţi de nimic. Pe cei care au suferit sau au murit, trebuie, dacă ne luăm după titulatura asociaţiei pe care o conduceţi!

Pe mine mă interesează, la acest moment, mai puţin cele „publicate in revista noastra, in brosura d-lui profesor Visinescu, in Contractul incheiat cu Primaria, etc.” şi discut momentul la care am participat, ca spectator, dar şi ca turdean şi cronicar. Nu trebuie „să insistaţi ca să mă convigeţi ca n-am nutrit “lipsa de respect fata de acest monument”, nu trebuie nici „sa va schimb convingerile exprimate”, pentru că AM FOST ACOLO, AM VĂZUT, AM AUZIT ŞI AM CONSEMNAT ŞI VIDEO. În consecinţă, aşa cum spuneţi: „cine are bunul simt sa le inteleaga”!

Suntem de-acord numai în privinţa faptului că ”Eu ma bucur sincer ca s-a reusit aducerea monumentului pana la acest stadiu. Consider asta un succes, … raportat la zilele pe care le traim. Ma bucur ca nu s-a abandonat lucrarea si ca turdenii s-au straduit sa o continuie.”.

Afirmaţi: „Ma intristeaza faptul ca aveti atatea nemultumiri cu privire la data inaugurarii, la sinceritatea participantilor si ca vedeti asa catastrofal lucrurile.”. De ce nu vă întristează că am prezentat realitatea? Realitatea prezentată ar trebui să vă doară, nu numai să vă întristeze!, Domnule Preşedinte, Domnule Cetăţean!

„Mai exista monumente care au fost ridicate si definitivate in 2-3 ani, in functie de sursele si posibilitatile financiare existente, cu care ne mandrim astazi, desi aratau poate mai jalnic in diferite momente ale edificarii lor, dar generatiile de urmasi se mandresc astazi cu ele, asa cum se vor mandri si urmasii nostri cu acesta de pe dealul Turzii.” – ziceţi Domnia Voastră. Dar, vă întreb: cu un pic de respect faţă de lucrul făcut, nu neapărat faţă de eroi, nu am putea evita acel aspect „jalnic”, pe care şi Domnia Voastră îl deplângeţi? Nu putem construi fără să inducem şi aspectul jalnic, măcar intermediar? Îmi amintesc, cu durere, cum arăta monumentul închinat martirilor Hărcanei în perioada construcţiei mall-ului turdean. Nu se putea ocroti acel monument? Trebuia, neapărat, … suspendat respectul faţă de martiri pe timpul construcţiei? Ceva … scapă puterii mele de înţelegere! Onorăm, respectăm, comemorăm, numai în funcţie de chef, timp sau bani? Mă gândesc că eroii nu s-au jertift numai pentru anumite perioade de după ei. Mulţi au făcut-o definitiv! Nu le datorăm onoare şi respect … numai uneori, Domnule Preşedinte al unei asociaţii de protejare a memoriei celor care s-au jertfit!

Dacă vă satisface, accept să spunem că sunt un negativist incorigibil ... Deşi, sunt doar un perfecţionist incurabil! Mulţumesc pentru lecţie. În fond, şi piramidele au fost edificate în mai mulţi ani. Lucrurile sunt minunate, doar că eu nu sunt capabil să văd acest lucru!? Doar că îmi pare rău că aţi luat asupra dvs. aspecte pe care eu nu vi le atribuisem deloc. Cei la care m-am referit, fiţi siguri, dorm liniştiţi, nu se frământă ca noi.

Nu-mi cereţi ca, din respect faţă de o persoană în viaţă – căreia îi acord atât respect cât merită! şi o critic numai când nu face ceva bine! –, să nu văd lipsa de respect faţă de eroi – cărora le acord respect necondiţionat de momentul actual sau de banii pe care îi am sau nu!

Sugerez recitirea postării mele Şi la Crucea Mântuirii Neamului şi interpretarea celor consemnate de mine … sine ira et studio!