Din motive despre care am mai vorbit şi care mă aduc în pragul disperări, hălăduiesc … virtual, în loc să scriu şi să postez imagini de actualitate. Poate, reuşiţi să găsiţi ceva ce să vă placă … din ce mi-a plăcut mie.
Mai întâi, o pagină web dedicată mai mult adolescenţilor. Amintiţi-vă că am afirmat că reintru în această tagmă, pentru că voi împlini, în curând, 19 ani (nu contează, a câta oară!).
Apoi, am aflat că Angela Merkel vine in aceasta primavara la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, după ce predecesorul ei se plimbase pe la Ceanu Mare. Înseamnă că nu se va mai asfalta drumul de la Câmpia Turzii la Ceanu Mare, ci, străzile din Cluj Napoca?!
Un crocodil este nerăbdător Să vină Primăvara! Şi eu! Şi Ulise! Pour la bonne bouche …
sau
Să revenim la actualitate:
Noi, ca şi troienii, nu am avut parte de Elene. Lor, frumoasa Elena le-a adus un război.
Noi, am avut chiar mai multe Elene … Elena Lupescu ne-a adus în pragul unui „război”. Elena Ceauşescu era, ea-însăşi, SIDA – Savant Inginer Doctor Academician. În „iepoca de aur”, ca urmare a înţeleptelor „indicaţii preţioase”, SIDA trecea rapid prin România: intra pe la Curtici, trecea pe la Băicoi, se trata la Fundulea şi ieşea din ţară pe canalul Sulina. Elena Iliescu a stat ascunsă în spatele diminutivului Nina. Ne-a făcut Ion-ul ei destule şi pentru ea. Acum, aflăm că o altă frumoasă cu acest nume, Elena lu’ tata, parlamentar european, are SYDA! Şi se mărită, taman pe 19 iunie. Mai aflăm că viitorul ginere prezidenţial este „client vechi al revistelor de scandal, care i-au desconspirat relatiile cu Alexandra Dinu (fosta sotie a lui Mutu) si Lili Sandu„. Deci, se potrivesc.
Din Cancan aflăm despre sicrie ecologice din amidon, iar din Click despre o casă prădată de scutece, hoţii lăsând neatinse aparatele electronice din casă! Şi că s-a inventat inelul cu iarba in loc de diamant. Ca ecologist, mă bucur! Când eram mai copil decât astăzi, aveam un rămăşag pe „stop, verde viu”. La comandă, trebuia să dovedeşti că deţii asupra ta ceva şi verde şi viu, adică, măcar un firicel de iarbă, nu prea ofilită!
Printre invenţiile de ultim moment, se numără şi Codul fiscal 2010. Cu minunile şi bucuriile aferente. Vorba unei economiste: este făcut pentru credincioşi. Îl pomeneşti pe Dumnezeu la fiecare articol
Ca să mă documentez pentru munca de creaţie blogistică, am trecut şi pe la Top Posts, unde apar cele mai valoroase 100 de bloguri wordpress pe româneşte. De mai multe ori, m-am regăsit pe listă. Acum, se pare că s-au schimbat criteriile de selecţie şi nu mai apar. Să vedem noile minunăţii din top, ca să mai învăţăm şi noi, amatorii, de la … era să zic, profesionişti:
– pe poziţia nr. 1 îl găsim pe, nimeni altul decât … Adrian Năstase, cu postarea Dumnezeu sa-l odihneasca pe Toni Tecuceanu. Just a spus tovarăşu’ domn de la Partid.
– de pe poziţia 11, Roxania se întreabă Ce-o Fi Fost În Capul Lui GeoanĂ?!
– ceva mai jos, mult mai jos, pe poziţia 53 este blogul lui Impersonal, cu postarea De ce priveste lumea in jos pe strada?
– la nr. 71, „fata cu ochi caleidoscopici” ne zice: Să muriţi bine! Oare, unde am mai auzit ceva asemănător?!
– iar la nr. 88, Marcus se roagă pentru noi: Iarta-I Doamne, Ca Nu Stiu Ce-au Votat!
– la nr. 96, un grapefruit wordpressian (de fapt, un … O!) ne lămureşte cu: Ce vor femeile?, cu o povestioară plină de tâlc(uri!).
Totul ar fi fost suportabil, dacă nu venea şi rahatul de pe savarină! Am aflat de ce nu mai am cum să intru în acest top:
– la nr. 100, un „ţăran”, nu din cei cu bătături în palmă, ci, cu ele încrustate în pielea subţire a obrazului său gros, aşa cum îi stă bine unui adevărat român al anului de graţie 2010, postează adânca cujătare tare: Si restu’? Restu’ da-i in pula mea, sa mai astepte! (îmi cer scuze pentru transcrierea exactă a titlului postării evidenţiate de Top Prost!). De-aceea, nu mai am absolut nici un regret pentru că nu mai apar în acest top.
Mai bine, haideţi pe blogul unui Supravieţuitor, care ne aminteşte că, în urmă cu exact 20 de ani, la 8 ianuarie 1990. PNŢCD, primul partid politic din România post-comunistă a fost Corneliu Coposu este cel care îl organizează în chiar noaptea de 22-23 decembrie 1989, lansând un “Apel către ţară”. În ianuarie 1990, reînfiinţează Partidul Naţional Ţărănesc sub titulatura Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, al cărui preşedinte va fi până la moarte. Un gând pios pentru cel care a fost Corneliu Coposu. Sunt sigur că România ar fost cu totul alta astăzi dacă nu ne părăsea Seniorul.
Tot astăzi, ElvisPresley ar fi împlinit 75 de ani. Cu mult înainte de primii mei 19 ani, eram fascinat de Love me tender:
Vă mai amintiţi: Love me tender, / Love me sweet, / Never let me go. / You have made my life complete, / And I love you so. Versurile cântecului le găsiţi aici.
Pentru că au fost Sărbătorile Crăciunului, cu acel tradiţional brad frumos, cântat în colinde, citiţi ce ne spune bloggeriţa Incertitudini-lor despre soarta post-festum a brazilor, la noi şi prin alte părţi ale lumii.
Mă tem că ar cam trebui să mă opresc. Înainte de a vă spune cuvântul de final, să ne uităm pe blogul lumii în schimbare, ca să aflăm cum au evoluat căutările pe Google (nu pe goagăl ori gugel, ale lui e-Vanghelie!).
Eu mă duc să cinez, să pun pleduţul pe Prietenul care doarme afară şi să mă culc. Mâine vă voi oferi ceva frumos. Sper să-mi reuşească!
Nu v-am spus nimic nou despre Arieş? Ascultaţi-i, mai bine, pe Vasile Soporan (voce), acompaniat de Șandorică Ciurcui, împreună cu Tănase Gheți şi Iuliu Gheți:
cum ne povestesc despre Arieş, ce treci prin Turda:
Arieș ce treci prin Turda
Să-mi aduci în vale mândra,
Arieș să-mi aduci mândra
Sâmbătă la târg la Turda.Arieș de n-o aduci,
Prin Turda să nu mai urci,
Să te scurgi tăt prin pământ,
Să te usci când bate vânt.Să-ți rămâie matca goală,
Să să facă drum de țară.
Lăstarul să-mi țină umbra,
Când vine mândra la Turda.Ori, mai bine, nişte Danţuri din Frata, care să vă bine-dispună!
Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare 
zoltybogata
18 februarie 2010
felicitari,
Zamfir POP
18 februarie 2010
# zoltybogata: Mulţumesc pentru laude!
Grapefruits
11 ianuarie 2010
@Zamfir Pop: sper sa nu se intample acelasi lucru si cu grapefruits’ul wordpressian 🙂 sa uiti de el si sa nu mai stii sa-l gasesti in „nebunia” internetului 🙂
Zamfir POP
11 ianuarie 2010
# Grapefruits: Nici o şansă: îmi place blogul tău şi singurul regret e că nu am timp suficient. Dar, de trecut pe-acolo, tot voi trece!
Onu Ionescu
10 ianuarie 2010
Zamfir, Corect, Numai ca pe Einstein, il inteleg si mai putin, decat pe Napoleon! Asta-i de-a dreptul diabolic!
Zamfir POP
10 ianuarie 2010
# Onu Ionescu: Mai încearcă! Eşti tânăr!
Onu Ionescu
9 ianuarie 2010
@Zamfire,Asta-i Romania! Tara in care oamenii care incearca buna credinta politica, sa fie condamnati neincrederii.Tot azi, pt postul meu nou, cineva m-a cotat de naiv, pt sugestiile facute. Vezi ca si Grappefruitt imi da dreptate? Numai ca ea a purces direct la multumiri,considerand asemanarile implicite; fara a-si mai da foc, vorbind despre ele! Cat priveste intrebarea: Cine sunt eu? Ce n-as da, sa aflu macar un raspuns evaziv!
Zamfir POP
9 ianuarie 2010
# Onu Ionescu: Dacă ne mulţumim să ne plângem, ne merităm soarta.
La întrebare, eu ţi-am răspuns. despre mine. Despre tine? Uită-te în oglindă! În cea a sufletului tău, evident! Poate, vei afla, măcar, o parte din răspuns.
De curând, am aflat o frumoasă idee de-a lui Einstein:
Cei care au privilegiul de a şti, au şi obligaţia de a acţiona.
Grapefruits
9 ianuarie 2010
@Zamfir Pop:Ti-am dat eu senzatia ca as fi amaruie? Ideea numelui de „grapefruits” vine de la faptul ca fructul in sine este o combinatie dintre pomelo si portocala, dar daca stii sa il decojesti si sa il lasi sa se coaca exact cat trebuie, poate fi chiar gustos, in ciuda gustului.
Sper si eu sa iti mai dau ocazia sa ma citesti si, de ce nu, sa ma recomanzi prietenilor tai.
Zamfir POP
9 ianuarie 2010
# Grapefruits: Prima oară, când am gustat un pamplemousse, a fost prin ’68 – ’69, eram în Cheile Turzii, cu nişte francezi, şi m-a încântat tocmai amestecul de amar şi dulce. Aproape că îmi sugera sintagma eminesciană: „dureros de dulce”. Apoi, a venit chinul: uitasem numele şi a trecut câteva zile în care mi-am scotocit toate cotloanele memoriei după „pamplemousse”.
Îmi place felul în care scrii pe blog şi sunt convins că voi mai găsi lucruri interesante.
Grapefruits
9 ianuarie 2010
@Zamfir Pop: Pentru asta si ti-am multumit si din cate vezi, nu am fost singura.
Cat despre „publicitate”, nu urmaresc asa ceva, am vrut doar sa fiu dragutza pentru ca am fost surprinsa sa fiu „citata” de cineva pe care nu-l cunosc.
Zamfir POP
9 ianuarie 2010
# Grapefruits: Dacă ai vrut să fii drăguţă, ţi-a reuşit!
Dacă nu vrei publicitate, e şi mai bine. Dacă nu mă cunoşti, mai ai timp! Nu mai fi amăruie ca o … pamplemousse!
Să ai o zi bună în fiecare zi şi să-mi mai dai prilejul să te trec pe lista cu bloguri care-mi plac!
giuliaszavo
9 ianuarie 2010
si apropo , mai am mult sa te ajung în ZeList. M-a încântat muzica ce ai postat-o
Zamfir POP
9 ianuarie 2010
# giuliaszavo: Să-ţi spun că blogoresc, mai mult sau mai puţin, de doi ani, deja? Să mai ţinem cont şi de faptul că la mine este continuarea muncii de jurnalist, deci, blogoreala este aproape o meserie? Poziţia ta din ZeList este meritorie pentru nivelul tău de „vechime”! Nici nu trebuie să-ţi fie poziţia în ZeList un fel de examen. Scrie pentru tine, scrie pentru mine, şi, dacă urcă în top e şi mai bine!
A propos: te lauzi că eşti unguroaică get-beget şi scrii româneşte mult mai corect decât puzderie de români care se bat cu cărămida-n piept urlându-şi „românitatea”!? Un motiv în plus ca să te admir!
Mă bucur că ţi-a plăcut muzica aleasă de mine. Înseamnă că te-am nimerit: îţi place frumosul!
giuliaszavo
9 ianuarie 2010
da melancolic te-ai pus anul acesta. îti lipseste primavara din suflet se pare…
Zamfir POP
9 ianuarie 2010
# giuliaszavo: Ai ghicit: e frig afară, e frig în casă, e frig şi-n suflet (am probleme cu laptopul „mare” şi mă căznesc pe cel mititel şi incomod! e bun pe coclauri, dar, la muncă multă şi de fineţe, e un pic mai greu!).
supravietuitor
9 ianuarie 2010
Multumesc si eu pentru…pomenire.
Intradevar,din aceasta haladuire virtuala aflam multe lucruri importante.
Elvis si Love me tender mi-aduce aminte de prima dragoste. 🙂
Un sfarsit de saptamana insorit!
Zamfir POP
9 ianuarie 2010
# supravietuitor: După cum am mai spus: îmi mulţumeşti, de … pomană! te-am „pomenit” numai pentru că mi-a plăcut blogul tău şi, de-aceea, te-am pârât prietenilor mei.
La Revelionul ’69, ascultam discul – pe 78! – cu „Love me tender”!
Avem atâta Soare că, dacă dimineaţă va fi tot frumos, ţuşti, pe coclauri. Tema mea de casă: unde vom merge mâine?! Ulise are încredere în alegerea mea!
Onu Ionescu
9 ianuarie 2010
@Haladuitorule,Zamfir,
Sa-ti spun un secret:O mare taina, pt mine a fost personalitatea lui Napoleon.M-a edificat asupra lui, si mi l-a fscut accesibil,uman,Gh Eminescu,in cartea sa, Napoleon.Acum, cand ratacesc, pe acest continuum de bloguri,am aceeasi perceptie! Asa dar, cine esti tu, Haladuitorule?Ce mister, sa existe intre personalitatea coplesitoare, a lui Napoleon si nedumeririle pe care mi le starnesti?
Zamfir POP
9 ianuarie 2010
# Onu Ionescu: Se vede că eşti om politic: vorbeşti prostii! Am fost comparat cu un ţap – din cauza bărbii, cu Eminescu (numai) din cauza frunţii, cu un pictor, din cauza boemiei, cu Păunescu – din cauza părului, … dar, cu Napoleon, … parcă este un strop prea mult!
Cine sunt?! Este întrebarea la care caut şi eu răspuns de peste cinci decenii.
Mă străduiesc să fiu un OM! În parte, reuşesc. Micile sau mai marile defecte, tocmai confirmă statura mea de Om. Încerc să aflu cât mai multe, vreau să dau cât mai mult din ce am adunat, …
Dar, am şi defectul că nu suport minciuna. Şi, de-aici, totul se năruieşte într-o societate bazată, tocmai, pe această „virtute”!
Personalitatea lui Napoleon nu putea să nu mă fascineze şi pe mine. Dacă nu mă înşel, când am citit cartea pe care o menţionezi, tocmai trecusem majoratul! Discutam cu un colonel, ilustrându-i viaţa lui Napoleon cu o serie comemorativă de cutii de chibrituri din Franţa, şi am primit cartea să o citesc. Era o ediţie mai veche, nu cea care a apărut prin ’85.
Dan>>>>>>>>Dan
9 ianuarie 2010
Multumesc Zamfir.
Mi-am facut un cont la blogcatalog si chir a inceput sa dea rezultate.
Zamfir POP
9 ianuarie 2010
# Dan: Da’, ce-am făcut? … Pentru ce faptă vitejească primesc mulţumirile?! Dincolo de modestia pe care o afişez cu … lipsă de modestie, mă bucur ori de câte ori sunt util. Citeşte postarea: Dragă Ucenicule (5), poate mai găseşti idei folositoare!
Tocmai am găsit un citat din Einstein: „Cei care au privilegiul de a şti, au şi obligaţia de a acţiona„
Grapefruits
8 ianuarie 2010
vaaaaai, publicitate 🙂
multumesc 🙂
Zamfir POP
8 ianuarie 2010
# Grapefruits: Unde? Cu mare plăcere. Să-ţi spun un secret: dacă nu mi-ar fi plăcut, nu te recomandam prietenilor mei! Pentru că eu nu am „cititori” pe blog, ci, prieteni. Cu excepţii, evident!
daurel
8 ianuarie 2010
Nu m-am cautat niciodata pe top 100; nu stiam de el; cand apar si eu acolo , te rog sa scrii frumos despre eveniment; pana atunci eu mai discut cu ULISE…Sa ai bucurii!
Zamfir POP
8 ianuarie 2010
# Daurel: Am găsit mai demult topul respectiv. Într-o perioadă navigasem între locurile 100 şi, parcă, 36. Apoi, … nu m-am mai regăsit pe-acolo. Acum, văzând ce „valori” mişună prin top, nu mai regret! Să fiu eu pe 99 şi „ţăranul” pe 100? M-aş simţi dezonorat!
Dar, dacă te prind vreodată pe-acolo, promit că scriu o postare atât de elogioasă …
Florin
8 ianuarie 2010
Un post maraton as putea spune 🙂 Felicitari, se cunoaste ca s-a muncit la el 🙂
Zamfir POP
8 ianuarie 2010
# Florin: Nici nu am observat. De fapt, muncesc pentru orice postare, scurtă sau lungă, pentru că mă străduiesc să fac, întotdeauna, lucruri frumoase. Este un fel de a spune „muncă”, pentru că mie îmi face plăcere şi, în loc să mă obosească, mă relaxează! Dacă „se vede”, e bine! Oricum, în istorie nu rămâne decât rezultatul. Dacă ţi-a plăcut, mă bucur şi mă simt răsplătit!