Eu! Ba, eu! (1)

Posted on 9 ianuarie 2010

8


Certurile copiilor sunt simple: „Eu am dreptate!”, „Ba, eu am dreptate!” Eu sunt mai mare!”, „Ba, eu sunt mai mare!”. Cu bătrânii … nu este altfel, pentru toată viaţa ne este doar un şir de etape succesive ale copilăriei.

Pe pagina web „ANIMA NEWS Vocea păcii în Orientul Mijlociu”, am găsit un dialog. O pereche de opinii, scrise cu multă înţelepciune şi ironie, referitor la disputa dintre românii care au rămas în ţară, „ca să mănânce salam cu soia”, şi cei care au preferat să plece, pentru a se putea dezvolta în carieră şi în viaţă. Textul are titlul: „Ne-aţi trădat, emigranţilor! Ba v-am salvat, nefericiţilor!” şi este semnat de Stefan N. Maier*. Vă ofer, prima părere, cea a „rămaşilor”:

Cei rămaşi în ţară: Ne-aţi trădat, emigranţilor!

Aţi plecat din România în căutarea libertăţii, a unui trai decent şi a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-aţi lăsat fără inteligenţa şi fără priceperea voastră, fără forţa care s-ar fi putut aduna AICI, şi nu
ACOLO, pentru construirea unei lumi mai bune. V-aţi construit case, v-aţi găsit slujbe, v-aţi aciuiat la sânul generos al unor societăţi care v-au dat o pâine şi v-au ridicat.
Iar noi am rămas singuri cu comunismul românesc, singuri cu anticomunismul românesc, singuri cu politicianismul de ev mediu al tuturor acestor partide, partiduleţe şi politicieni care nu urmăresc
decât interese strict legate de maţul lor personal. Am rămas singuri cu proştii ăştia de colegi de muncă, fără altă preocupare decât de a se mânca la nesfârşit între ei, într-o societate care ar fi trebuit să renască, nu să moară progresiv, după Decembrie 1989, adică exact acum 20 de ani. Am rămas în blocurile noastre insalubre, dintre care peste o jumătate ar trebui darâmate şi reconstruite din cauza afecţiunilor cauzate de cutremure, gândaci, ploşniţe, igrasie, manele, îmbătrânire naturală, …
Am rămas marginali într-o lume marginală.
Ne-aţi trădat, emigranţilor, dar asta n-ar fi nimic încă, dacă nu v-aţi fi trădat şi pe voi înşivă!
V-aţi lăsat în urmă părinţi, copii, fraţi, cei mai buni prieteni, profesori, oameni pe care i-aţi iubit, locuri dragi, gusturi şi mirosuri, imagini şi sunete. Aţi lăsat în urmă morminte, care au început să intre în paragină sau au fost vandalizate. V-aţi lăsat zecile, sutele, miile de cărţi care v-au format, dar nu au mai avut loc în geamantanele voastre mici de fugari. V-aţi găsit scuze şi consolări pentru toate acestea.
Ne-aţi trădat şi continuaţi zilnic să ne trădaţi, dându-ne sfaturi sau îndemnându-ne, de la distanţa şi confortul mediului în care trăiţi, criticându-ne des şi chiar bucurându-vă parcă de necazurile
noastre, care nu vin decât să justifice o dată în plus faptul că, din punctul vostru egoist de vedere, aţi luat cea mai bună decizie când aţi decis să plecaţi. Iar recent ne-aţi decis si preşedintele prin votul vostru, punând cireaşa pe tort. Sau, poate, chiar mai bine zis, bomboana pe coliva …

Ca sursă a materialului, este indicaţă publicaţia online „Acum„, un săptămânal cu subtitlul: România, Liberă în viitor!

Citiţi şi recitiţi. Avem dreptate, noi, cei care nu am plecat? Ne-au trădat, ei, cei care au plecat? Mai discutăm, mâine!

* Cine este Stefan N. Maier? Conform www.cafeneaua.com:

Ştefan Niculescu-Maier este jurnalistul care, impreuna cu Petre Mihai Bacanu si alti cativa, utilizand o tiparnita rudimentara, planuia sa scoata un ziar contra lui Ceausescu.
S-a nascut la Bucuresti, in 1958. Parintii lui, Elisabeta Niculescu si Solomon Maier, proveneau din familii de traditie liberala romaneasca, respectiv evreiasca.
A inceput sa lucreze ca jurnalist la 18 ani, dupa ce a castigat un concurs national de literatura („Tinere Condeie”). Primele reportaje l-au dus in Valea Jiului, unde a luat contact direct, inclusiv fizic, cu munca minerilor. Avea sa-i reintalneasca mult mai tarziu, in sediul „Romaniei libere”, unde se afla in 1991, pe care l-a salvat miraculos de la devastare, stand de vorba cu acestia, reusind sa le capteze atentia si un licar de omenie. A colaborat la „Magazin”, „Stiinta si Tehnica”, „Romania libera” si „Viata Studenteasca”.
In timpul facultatii (a absolvit Automatica in 1983) a fost timp de 4 ani redactor-sef adjunct al revistei „Ing” a Politehnnicii. Dupa absolvire a lucrat la IPA Bucuresti, intr-un colectiv de inginerie pentru informatica si automatizari industriale. A continuat colaborarile, in principal cu „Stiinta si Tehnica”, pentru care a organizat „Salonul anual al Ingeniozitatii”. Scriind despre acest „Salon” pentru „Romania libera” l-a cunoscut pe Petre Mihai Bacanu, cu care a comunicat foarte bine si si-a impartasit gandurile pline de revolta impotriva regimului ceausist.
26 Ianuarie 1989 l-a gasit in inchisoarea Rahova, ca urmare a unui denunt cu privire la ziarul ilegal impotriva lui Ceausescu pe care urma sa-l difuzeze pana la sfarsitul acelei luni. Dupa o perioada de anchete extrem de dure, culminand cu o perioada in care li s-a comunicat „cu regret” ca vor primi condamnari la moarte, cu exceptia lui Bacanu, au fost brusc eliberati conditionat si trimisi in orase din provincie. Ulterior, o televiziune britanica a produs un film despre acele evenimente, in care apare si cel care i-a denuntat, si in care Stefan ia interviuri chiar unora dintre anchetatorii lui.
Evenimentele din ’89 l-au gasit in Craiova, unde lucra la Intreprinderea de Utilaj Greu. A revenit apoi in Bucuresti, alaturandu-se lui Bacanu si pornind noua „Romanie libera”.
Motive personale si dezamagiri l-au determinat in 1993 sa accepte o bursa de studii in SUA. A revenit in tara in 1997. Alaturi de sotia lui, cu care este casatorit de 18 ani, a adoptat doi copii, a dat examen la Ministerul de Externe si a revenit ca diplomat in SUA, unde a colaborat cu Mircea Geoana si, mai apoi, cu Sorin Ducaru, fostul si, respectiv, actualul sef al misiunii diplomatice romanesti in SUA.
S-a despartit de ambasada in conditii bune, optand pentru o slujba in domeniul dezvoltarii de software – unde lucreaza si in prezent.
Intre 2002 si 2004 a condus proiectul „The Romanian Jewish Heritage” finantat de USAID si B’nai B’rith International ( http://www.romanianjewish.org ).
A publicat 2 carti: Teste de aptitudini si perspicacitate – Editura Stiintifica si Enciclopedica(1988) si Introducere in Relatii Publice, in colaborare cu Peter Gross, Sharon Yoder si Katie Milo – Editura NIM (1993).
Din decembrie 2003 a reproiectat domeniul http://romanialibera.com, pe care planuieste sa-l transforme intr-un portal care sa se alature sperantelor romanilor de pretutindeni intr-o lume mai buna. Lucreza la constructia unei asociatii care se numeste Grupul Virtual Real. Ii place sa-si petreaca timpul liber in aer liber, departe de calculator, eventual la pescuit – si cel mai adesea impreuna cu copiii. Motto-ul lui preferat este: „Un drum de o mie de mile incepe cu primul pas„.