Eu! Ba, eu! (2)

Posted on 10 Ianuarie 2010

13


Spuneam, ieri, despre o pereche de opinii. V-am prezentat ce se vede de pe una dintre baricade. Acum, să trecem dincolo. Dincolo de baricada celor rămaşi, dincolo de graniţele ţării, ca să aflăm ce se vede şi pe-acolo.

Cei plecati din ţară: Ba v-am salvat, nefericiţilor!

Ne-am construit case fără să fie nevoie să furăm, muncind onest, ne-am găsit slujbe fără să fie nevoie să ne prostituăm, ne-am integrat în societăţi care i-au apreciat pe cei mai buni dintre noi
şi ne-au făcut loc în primele linii, urmându-ne, nu dându-ne în cap, aşa cum eram obişnuiţi ori de căte ori încercam să facem ceva bun in România.
Aţi rămas cu politicienii pe care-i meritaţi, pentru că ei s-au ridicat dintre voi şi cu sprijinul vostru, nu sunt extratereştri. Colegii voştri de muncă sunteţi voi înşivă. Blocurile în care locuiţi, paraziţii, marginalitatea, vă aparţin. Le aveţi, cum le întreţineţi.
N-am lăsat nimic în urmă care am fi putut lua cu noi, iar pe cei dragi şi apropiaţi i-am ajutat cum nimeni n-ar fi îndrăznit să viseze măcar că i-am fi putut ajuta, rămânând în România. Banii trimişi de noi şi cheltuiţi de ei pe produse şi servicii au ţinut în viaţă o economie care ar fi fost altfel în cădere liberă, echilibrând ani de zile balanţa de plăţi a ţării. Medicamentele plătite de noi au salvat nenumărate vieţi omeneşti, cheltuielile noastre, ca turişti în ţara din care a trebuit să plecăm pentru a ne trăi viaţa, au reprezentat şi vor reprezenta mulţi ani de acum încolo o pâine pentru voi. Căci, dacă nu venim noi să revedem imagini, să reascultăm sunete, să ne bucurăm de gusturile şi mirosurile copilăriei, adolescenţei ori tinereţii noastre, câţi turişti credeţi că ar prefera Romănia unor destinaţii unde ospitalitatea nu e doar o poveste pentru pionieri şi utecişti, preţurile sunt suportabile şi veceurile utilizabile ?
Am plecat cu geamantane mici, nu pentru că n-am fi vrut să luăm cărţile dragi cu noi, ci pentru că am plecat în necunoscut! Dar ce bine vă pare când ne vedeţi revenind cu geamantane mari, pline de cadouri şi atenţii, prin care încercăm, umili, să ne cerem iertare pentru bunăstarea noastră îndepărtată şi pentru anii în care nu ne-am văzut …
Continuăm să vă împărtăşim din experienţa noastră, pentru ca şi voi să încercaţi să faceţi ceva acolo unde sunteţi, pentru a fi mai liberi şi pentru a vă realiza, descotorosindu-vă de minciună, comunicănd direct, cu răspundere şi onoare, renunţând la individualismul anarhic, atât de copios exploatat de găştile care vă conduc şi reuşesc să vă fure, cum spunea cineva, şi banii pe care nu-i aveţi.
Ascultaţi şi citiţi limba română vorbită de noi, urmăriţi cum ţinem în viaţă tradiţiile româneşti autentice, în mod neostentativ şi în armonie cu cele ale popoarelor care ne-au primit cu braţele deschise şi veţi înţelege că în timp ce cultura voastră devine din ce în ce mai imitativă şi mai subţire, noi suntem de fapt cei care o mai ţinem în viaţă aşa cum am moştenit-o şi aşa cum am crezut în calităţile ei universale.
Cât despre preşedintele care v-a ieşit, oricare s-ar fi ales viaţa voastră ar fi fost aceeaşi, să nu vă faceţi iluzii. Preocupaţi-vă de fericire NUMAI PENTRU VOI , lăsând apa vieţii voastre să învârtă roata morii voastre şi vă va fi mai bine şi fiecăruia dar şi tuturor. Învăţaţi asta de la noi şi salvaţi-vă, cum şi noi am învăţat pe unde am ajuns, şi suntem mult mai bine decât dacă am fi rămas fiecare în mahalaua lui.

Nu pot uita că, în 1981, când familia surorii mele a emigrat în RFG, cumnatul meu mi-a spus: „Plec ca să am ce da de mâncare celor trei copii ai mei”! Făcea acest lucru într-un moment în care venitul lui lunar era mai mare decât al celor doi părinţi ai mei, la un loc. Felul în care arătau, în 1983, dincolo de bunăstarea materială, m-a convins că făcuseră o alegere bună. Abia când am fost şi eu la ei, prima oară în 1987, am înţeles cât de dureroasă a fost alegerea.

Acum, aveţi ambele opinii. Vă sugerez ca, înainte de a da cu paru’, încercaţi să vă imaginaţi că, aşa cum le spuneam colegilor în ultimele zile ale lui ’89: într-o democraţie, fiecare are dreptul să fac ce vrea, inclusiv, să crape!

Anunțuri