Domnule Billa, te rog!

Posted on 27 Ianuarie 2010

16


Pentru că era prea târziu şi, mai ales, pentru că îmi era şi un pui de lene (sau oboseală?! cine poate preciza?!), deşi pornisem spre Kaufland, să-mi fac ceva cumpărături mai consistente, m-am oprit la, mai noul magazin, „modernul” supermarket Billa, din clădirea unde a fost, pentru foarte mulţi ani, Miliţia. Proastă inspiraţie!

Nu vă mai spun că, deşi inaugurat cu ceva timp în urmă, încă se mai tot lucrează la intrare. Fiind seară, nu a trebuit să ocolesc nici o schelă, nici să mă feresc de bormaşini sau de salopete prăfuite. În fond, aşa se inaugurează, doar pentru istorie, lucrurile pe la noi. După care, construcţia sau, măcar, finisajele se mai fac un an. Sau doi, după caz.

Mai întâi, „m-am bucurat” că au dispărut coşurile mici, comode, şi am luat unul inutil de mare faţă de ce voiam să cumpăr. „Din dispoziţia conducerii” – mi s-a spus când am întrebat despre motivul dispariţiei. Pentru că conducerea are grijă să-i fie cât mai comod Măriei Sale Clientul, nu-i aşa!

Apoi, după ce am intrat, propriu-zis, în magazin, am auzit un şmecher strigând repetat: „Domnu’, domnu’!”. Pentru că mă ştiu a fi un domn, m-am oprit şi m-am întors spre sursa strigătului. M-am gândit că i-a căzut cuiva privirea pe bombeu şi are nevoie de prim-ajutor. Era un tip fooooooooooooooooarte simpatic, îmbrăcat într-o uniformă … puţin mov, care s-a plictisit de taclalele cu ceilalţi trei colegi de uniformă şi vroia să-mi dau jos raniţa goală din spate şi să o pun în nişte navete de plastic, din care s-a golit, probabil, brânza. Navete aşezate pe pardoseală. Nu pot să-mi arunc pe jos raniţa, aşa că mi-am continuat drumul.

Am început zig-zag-ul printre rafturi şi gondole. Pe-acolo, pe unde am reuşit. Pentru că la Billa, containerele cu marfă nu blochează chiar de tot culoarele şi te mai poţi strecura. Ca şi la Carrefour, unde, ca să iei ceva din raft, trebuie să faci gimnastică şi să te întinzi peste marfă. La Kaufland, sunt mai bine pregătiţi: culoarele sunt frecvent blocate cu marfă şi e musai să te întorci şi să-ţi cauţi drum prin altă parte.

Peste tot, în magazin, e plin de oameni mov, de parcă s-ar aştepta vizita lui EBA!

La ieşire, un alt movuliu (sau acelaşi? nu am dat importanţă pentru că nu intru în magazin ca să agrementez  bisericuţele aşa-zişilor „oameni de ordine”, ci, ca să-mi cumpăr ce am nevoie, dându-le din banii mei, ca să … nu se închidă magazinul din lipsă de clienţi!) m-a ajutat să depistez singura masă pe care poţi să-ţi muţi cumpărăturile din coş şi să ţi le ordonezi în plase sau raniţă, în cazul meu.

Am înţeles, imediat, şi motivul amabilităţii lui neaşteptate: murea de curiozitate să vadă ce am în raniţă! Nu pentru că m-ar fi suspectat de furt, pentru că la câţi plimbăreţi mov am ocolit prin magazin şi la câte camere de supraveghere video m-au spionat, era evident că nu am furat nimic. Dar, aşa vroia el. Eu, nu! Am cerut să-l cheme pe şeful magazinului, ca să nu fim numai doi la băgarea nasului în interiorul gol al raniţei. A refuzat, evident. Atunci, am refuzat şi eu să mă las jignit de suspiciunile lui paranoice şi mi-am pus lucrurile în raniţă, ignorându-l. Încercând. Pentru că, tot şi–a băgat botul, în mod democratic, din respect faţă de Client, evident, ca să admire goliciunea interiorului raniţei. Să fie fericit că nu aveam nici un prezervativ în raniţă, că i-l trăgeam pe trompă şi s-ar fi sufocat!

Într-un caz similar, într-un supermarket bucureştean, am precizat şefului de magazin că accept percheziţionarea bagajului meu, numai dacă acceptă şi el că, dacă nu găseşte nimic furat în bagajul meu, dau cu el de pământ (la figurat, evident!). S-a gândit câteva zeci de secunde şi … Având încredere în profesionalismul cârdului de supraveghetori pe care îi plăteşte, … a renunţat la suspiciuni!

Domnule Billa, te rog să nu-ţi mai laşi terfelită firma, marca, renumele, de oameni puţin cam mov, la ţinută şi comportament, care-ţi deranjează clienţii. Ca să nu-mi treacă prin cap să merg, data viitoare, la Kaufland, la Carrefour, la Penny, … sau la Roland! Am de unde alege!

Pentru că mi-am amintit că am mai avut parte de nişte „glume” făcute de movulii – unul insista să las aparatul de fotografiat de la gât pentru că nu ar fi voie să fotografiez în magazin, deşi, la inaugurare, un Filip mi-a spus că pot fotografia liniştit pentru că ei nu au nimic de ascuns – îmi iau angajamentul ca, dacă mai intru în acest „modern” supermarket, să vă ofer câteva imagini cu „activitatea” movuliilor de pe-acolo. Şi sunt cunoscut ca unul care … se ţine de promisiuni!

Domnule Billa, acesta nu este un material promoțional, deci, nu vă trimit factura. Dar, dacă data viitoare voi fi mai puţin deranjat când îmi fac cumpărăturile, … promit că mă voi bucura!

A propos: Bucuraţi-vă că nu se mai dau buline cu puncte promoţionale pentru că „nu mai au”. Aşa cum nu mai au nici vase de porţelan, promoţionale, deşi promiseseră că vor avea până la 31 ianuarie!

Notă: imaginile din cuprinsul articolului sunt de la inaugurare!

Anunțuri