RATL virează. Încotro?

Posted on 10 Februarie 2010

2


RATL, virează. Încotro? Aceasta este întrebarea care frământă vreo două sute de persoane din comunitatea noastră locală. Unii de pe poziţii decizionale, alţii de pe cea de salariaţi, a treia categorie fiind cei interesaţi de fenomen. Mă aflu în ultima dintre aceste categorii şi am încercat să văd ce se întâmplă. Pornind de la informaţiile şi documentele la care am acces şi discutând cu Alin Popescu, director al regiei, şi cu Vasile Trif, lider al sindicatului din regie. Nu-mi este în intenţie nici să stabilesc adevărul, nici să dau soluţii.

RATL Turda s-a născut în ‛90, ca soluţie pentru protejarea populaţiei în materie de transport public local. Avea pe-atunci şi trasee suburbane şi făcea legătura şi cu gara Câmpia Turzii, ca gară ce serveşte şi municipiul nostru. Pe rând, din limitări legislative şi îngâmfare monopolistă, a pierdut traseele care ieşeau din oraş. Parcul s-a tot învechit. A fost cârpit cu autobuze casate la Paris. De curând, şi cu maşini second-hand aduse din Danemarca şi chiar şi cu trei autobuze noi. Pentru al patrulea, bugetul local nu a mai avut puterea financiară să-l aducă.

Personalul regiei nu a înţeles că nu mai sunt ei „clasa muncitoare”, cea care merge în Paradis – conform unui titlu de film italian. A apărut concurenţa. Microbuzele, fals „maxi-taxi”, pentru că efectuau semilegal exact trasele alocate regiei, folosind abuziv şi staţiile de oprire. Implicit, acestea ciordeau din călătorii regiei. A venit şi ALIS-ul. Care face traseul interurban Turda – Câmpia Turzii, procedând, de fapt, exact ca microbuziştii. Totul cu largă toleranţă din partea celor în măsură să reglementeze situaţia. Poliţia rutieră nu se amestecă pentru că este de competenţa Poliţiei comunitare. Şi invers. Consiliul local, proprietar al RATL, acceptă că lase regia de izbelişte, la îndemâna oricui. Halal proprietar! Oricine cunoaşte situaţia locală, nu se miră. Conflictul de interese este un sport naţional.

Quo vadis, RATL? Ce se va întâmpla cu regia? Ceea ce s-a întâmplat şi cu RATAC-FL. Moare, dar nu se predă. Pentru că nu omori o vacă, atâta timp cât mai dă lapte, măcar pe o ţâţă! Bugetul local scapă de o cheltuială şi se alege cu o încasare. Care va fi raportul între ele, vom afla din contractul ce se va încheia cu firma câştigătoare definitivă a contestaţiilor licitaţiei. Se vor confirma sau infirma zvonurile despre neamuri de-ale celor din primărie care ar fi prin structurile de conducere ale câştigătoarei licitaţiei.

Directorul regiei spune că se va reorienta. Vor deveni un fel de staţie service pentru vehicole mari şi autobuze. Au ceva bază materială, specialişti, autorizaţii, etc. Deci, nu vor „muri”. Încă!
Liderul de sindicat este mai pesimist. Este uluit că „nu au fost chemaţi să hotărască soarta regiei”. Uită că ei sunt doar nişte salariaţi şi, nicidecum, proprietari. Se îmbată cu vorbe mari, care au fost valabile în perioada comunistă şi în cea a tranziţiei spre democraţia originală a lui Iliescu.

Acum, mai ales împinsă de criză, piaţa tinde spre libera concurenţă. Rezişti? Bine! Nu eşti capabil? Bine! Altul vine şi îţi ia locul. Acuzele nefondate nu te mai ajută, nici să progresezi, nici să rezişti.

De la documentarea mea au trecut câteva zile, încercând să mai adun ceva certitudini. A apărut şi zvonul că directorul regiei şi-ar fi prezentat demisia. Contactat, nu a dorit să furnizeze nici un comentariu, neconfirmând, dar, nici infirmând zvonul. Ce va fi? Vom vedea!

Anunțuri