Între plus şi minus

Posted on 27 martie 2010

10


Se-apropie miezul nopţii. Răsfoiesc, din memorie, clipele zilei şi nu ştiu în ce dosar să pun darea de seamă cu data de 27.03.10: la plusuri sau la minusuri?! Au fost cam din ambele categorii, din plin!

Sărim peste treburile banale, cotidiene, cu care mi-am petrecut vrememea până pe la ora 11. Apoi, am ieşit să văd dacă e de plecat ori ba. Era!

Mai întâi, mi-am admirat molidul argintiu şi m-am gândit că o mutare mai spre Soare şi ceva pământ mai bun, i-ar prii şi l-ar ajuta să crească. Apoi, am pregătit triunghiul unde îl voi muta. Pământul de-acolo a fost transferat pe un alt rond cu flori.

Am reuşit cu greu să-i pun lui Ulise cravata (nu mai putea de bucurie că ieşim!) şi am plecat …

… pe drumul de costişă ce duce la Durgău!

Ca de-obicei, în primul sfert de oră de după dezlegare, nu am fost băgat în seamă de vagabondul negru cu coadă!

După ce am admirat panorama depresiunii Durgăului, am simţit cum pic în depresiune: am zărit mâţa neagră.

Ce pocinoage îmi prevestea, am aflat abia spre noapte!

Ne-am înclinat în faţa Majestăţilor Lor Florile Primăverii. Şi în faţa celor mai mici, şi în faţa celor mai mari, cu aceeaşi smerenie.

Şi am ajuns, agale, la locul faptelor de astăzi. Locul ales dispunea de un şir de mici piramide din pământ afânat. Pe traseul noului tunel. Din muşuroaiele cârtiţelor, pământul a trecut , cu ajutorul căuşului, într-un dans îndelung repetat, în sacul din căruţul transportator.

A urmat o îndelungăăăăă pauză.

Formată din papa pentru Ulise şi ceai pentru mine, ceva citit pentru mine, ceva răsfăţ pentru Ulise, plus … un somnuleţ sub razele calde ale Soarelui!

Aşa arăta „tabăra noastră”, păzită, evident, de Prietenul meu.

Se vede căruţul cu sacul de pământ inclus, se vede bagajul meu, …

Doar eu nu mă văd, pentru că eram în spatele aparatului de fotografiat!

Oamenii civilizaţi, ne-au transmis semnale fumigene: prin alte ţări, resturile vegetale se compostează,se brichetează, se refolosesc în fel şi chip.

Noi, le transformăm în fum. Ca să fie distracţia şi fumul cât mai mare şi mai gros şi mai înecăcios, pe acelaşi foc aruncăm tot ce ne prisoseşte: lemne, PET-uri, cârpe, uleiuri, …

În fine, cu misiunea îndeplinită – sacul plin cu pământ şi sufletele pline cu primăvară! – ne întoarcem spre casă. Ulise a rătăcit drumul şi a intrat într-o îngrăditură din care nu a mai găsit ieşirea. Am lăsat căruţul să se odihnească şi m-am întors din drum, ca să-mi recuperez tolomacul. Era simpatic cum se considera el vinovat că nu a venit la chemare şi venea spăşit în urma mea! L-am iertat, evident, mai ales pentru că am descoperit un muţunache jucăuş!

Ş-am încălect pe … nimic pentru că aveam de tras căruţul cu pământ.

Acasă, am făcut patul pentru moliduţ şi am amenajat rondul pentru flori.

Să tot vină Primăvara!

Dar, vă povestisem de întâlnirea cu mâţa neagră.

Pe la trei fără un pic, ostenit, m-am întins „un pic”, urmând ca la ora 16 să pot fi prezent la vernisajul expozitiei de icoane la Casa Ratiu in sala CRD … Am aflat ulterior că au fost prezenti majoritatea celor care au expus. Expozitia este de grup, cu tema religioasa, cu un numar de 48 lucrari diverse (icoane pictate pe pinza, lemn, sticla, oua pictate, sculpturi), expuse de 29 artisti plastici din Turda, Cluj Napoca, Oradea si Piatra Neamt. Au fost premiate si lucrarile de la concursul de felicitari de Paste, realizate de elevi din clasele V-VIII, din Turda si Campia Turzii. Voi trece mâine să fac nişte poze, ca să ilustrez spusele Corinei Crişan, cea care m-a invitat şi cea care m-a informat.

Trezit după ora şase, am înţeles ratarea vernisajului. Pentru că mai aveam timp berechet până la Ora Pământului, … am mai dormit, tot „un pic”, şi … m-am trezit după zece. După ora zece!

Nu e prea grav pentru că, în afară de ledurile martor, toate becurile, computerul, aparatele electrice erau stinse. Astfel, am contribuit şi eu la miliardul de cetăţeni ai Terrei care au respectat Ora Pământului!

Şi, cu ziua de astăzi ce fac? O trec la plus ori la minus?!

Notă: Mâine, 28 martie, sora mea, Simona, împlineşte … treaba ei câţi ani! La ea m-am gândit când am fotografiat florile de la Durgău!

Update: Nu mă pot ţine de cuvânt cu imagini de la expoziţia şi vernisajul de la aşa-zis-ul Centru Raţiu pentru Democraţie (sic!):

1. ieri, duminică, pe la orele 15 … aceesul era limitat de poarta închisă zdravăn!

2. am cerut imagini de la Corina: m-a trimis la Emese.

3. am cerut poze de la Emese: m-a trimis la … Corina!

Mai vreţi şi alte explicaţii?!