Ziua în care am împlinit 19 ani

Posted on 3 Aprilie 2010

5


Din insuficienţa fondurilor financiare disponibile (!), nu am plecat să-mi sărbătoresc „ziua de naştere”, nici la Monte Carlo, nici în Tahiti, nu am dat nici un chef la Milenium ori la Castelul lui Dracula, …

Anul acesta mi-am putut oferi una dintre cele mai frumoase aniversări a Zilei de naştere.

A fost un vis, … la un pas de a fi un coşmar! Dar, totul e minunat când … ai ce povesti!

1. Pregătirile

Iniţial, ne doream să mergem pe jos până la Pietroasa. Dar, prognoza meteo ne-a tăiat avântul. rămânea să găsesc un mijloc de locomoţie în care să nu ne ploaie. În ajun, am vorbit cu … şi ne-am înţeles că şi cu cât ne duce la Pietroasa.

2. Rezolvarea

Normal, pentru că trăim în Rrrrromânaia, la ora două am aflat că … nici vorbă de ce ne înţeleseserăm ieri! De la două până după patru, am dat vreo douăzeci de telefoane.  Când m-am întâlnit în centru cu un amic, m-a întrebat: De ce eşti negru de supărare?! …

În cele din urmă, am convenit condiţiile în care Vasile Olteanu, taximetrist, care ne-a mai plimbat şi în toamnă când aveam de mers cu Ulise la veterinar, ne va duce până sus în Pietroasa, aproape de casa Albă în care locuieşte Prietenul nostru amercian, John Gerard.

3. Bucuria revederii

L-am găsit pe John lucrându-şi grădina. S-a bucurat crezând că-i vin ajutoare. Am găsit locul cel mai potrivit şi am instalat hamacul, apoi, am plecat la … plimbarea de seară.

4. Noaptea-n hamac

Dacă la culcare, aveam deasupra o puzderie de stele şi Carul Mare, noaptea a debutat cu fulgere înfricoşătoare şi tunete înspăimântătoare. Nu glumesc: Ulise era îngriozit şi am muncit din greu ca să-l liniştesc! Acasă, s-ar fi ascuns în fundul „vilei” lui. Aici, era covrig în rumeguşul din şura lui John, la vreo doi metri de hamacul meu.

5. Happy Birthday, Zamfir!

Cu această urare mi-am început ziua de 1 aprilie 2010! După micul dejun, am fugit pe deal să râdem Soarelui care a alungat norii. Ne-am umplut sufletele de natură, de peisaje şi flori, de ciripituri de păsărele şi bâzâit de gâze, …

La amiază, am urcat din nou dealul, cu laptopul, şi am postat două imagini pe blog, ca să afle Prietenii că suntem bine, sănătoşi, fericiţi, … şi aproape de Soare!

6. O nouă noapte!

După ploile şi grindina de noptea trecută, a urmat o noapte, parcă, mai rece. Am admirat de mai multe ori Cerul înstelat, dar, per total, am dormit suficient ca să mă trezesc dimineaţă odihnit şi gata de drumul cel lung dintre Casa Albă din Pietroasa şi casa mea din Turda.

7. Pe Nasu’Dracului în jos

Am urcat din nou deasuăra Pietroasei. De astă-dată, după privirile aruncate spre Podeni şi spre Colţii Trascăului ce străjuiesc depresiunea Remeţii, m-am uitat spre Turda şi am purces la drum.

8. Viţelprimaru’

M-am oprit la „aiutorităţile” din Moldoveneşi. Ioc poliţie comunitară, ioc Poliţie-Poliţie, ioc Primar, … Sunt zilele în care toţi sunt pe teren. E de lucru prin grădini şi se fac pregătirile pentru Paşte. Doar cu viţele am putut vorbi. I-am povestit păţaniile avute cu derbedeul care păştea caprele „Primarului din Pietroasa”. Tov. Viţele mi-a explicat că, principalul vinovat de cele petrecute … sunt eu. Dacă aş fi stat acasă, nu s-ar fi produs nici un incident! Am reuşit să plec mai departe, fără să-l bag în oaniar … decât în gând!

9. Pe ocolite spre casă

Am ocolit pe la podul de beton în curbă, am coborât pe malul stâng până la podul de fier asl fostei mocîăniţe, prin Corneşti şi Mihai Viteazu, … şi am ajuns acasă înainte de împlinirea a zece ore de la plecarea din Pietroasa.

Anunțuri