Am făcut-o şi pe asta

Posted on 25 Septembrie 2010

4


Căruţele oltenilor erau dotate cu un câine, legat la remorcă. Un astfel de câine s-a jurat că el nu mai intră în apă. Dar, lanţul l-a tras. De musai, ca de voie bună, câinele a ajuns pe celălalt mal. S-a scuturat de apă şi şi-a zis, cu obidă: Brrrr, o făcui şi p-asta!

Pe noi, cei care azi dimineaţă ne-am adunat cu sutele în faţa Primăriei din Turda, nu ne-a tras decât „lanţul” dragostei pentru natură, pentru ţara noastră.

Tineri între sub zece ani şi peste şaizeci (!), ne-am lăsat instruiţi de Marta (de la SlowFood Turda), care ne-a dotat şi cu mânuşi şi saci de plastic, şi chiar şi cu tricouri cu inscripţia Let’s do it, România. Colaborarea cu Primăria şi Consiliul local ne-a făcut să urcăm în autobuzele roşii ale STP-ului şi am plecat spre câmpurile de bătălie cu gunoaiele.

Cei mai mici, au pornit din parc, pe malul Arieşului şi au ridicat la puntea spre Sf. Ioan un morman de saci cu gunoaie. Alţii, am plecat la Tarzan.

Aici, un alt căpitan, Alin (de la Fundaţia „Potaissa”) a preluat comanda şi şi-a împrăştiat ostaşii prin toată zona Băilor Sărate. O mână de ajutor a dat şi voluntara americană, Amanda, dar şi Indrei (de la Fundaţia „Raţiu”) prin câţiva mânji din cei pe care îi îngrijeşte, din comunitatea de pe str. Barbu Lăutaru.


Cu Indrei, am plecat spre Petreştii de Jos ca să văd şi alte câmpuri de bătălie ale acţiunii naţionale. Pe drum, aproape de carieră, am întâlnit echipa de la Fundaţia Sf. Irina. Combăteau şi ei, tot cu sacii în mână, pe marginea drumului.

La Petreşti era pustiu. Două tinere mi-au dezvăluit că localnicii sunt în Cheile Turzii, unde … adună gunoaie.

Din păcate, ajuns la Mihai Viteazu, am fost învins de viroza cu care mă lupt de câteva zile. M-am oprit la nişte prieteni pentru o mică haltă de recuperare. Şi am abandonat intenţia de a merge la Moldoveneşti şi la Luna pentru a lua pulsul bătăliilor ce s-au dat şi pe-acolo.

Revenit în oraş, am mai avut puterea să ajung la podul spre Sf. Ioan ca să pozez isprava prichindeilor ecologişti. Şi acest morman urma să fie preluat, ca şi celelalte, de maşinile RADP-ului (cum se va fi numind acum?!), la orele după-amiezii.

Nu mă hazardez în estimări privind numărul de participanţi sau al tonelor de gunoaie colectate. Nu cifrele, ci, efectele pe termen lung sunt cele importante. Mai adaug că pe la orele 19, când mi-am revenit un pic, am vorbit cu Marta: se întorcea de la Cheile Turzii, unde cantitatea de gunoaie găsite pe teren a fost mult mai mare decât cea cartată de colegii noştri, cu ceva timp în urmă!

Imaginile de mai sus, precum şi altele culese de pe teren, astăzi, le regăsiţi în album. Un alt album a publicat Alin pe Facebook.

Până mai are România copii aşa de minunaţi ca aceştia, nu este încă pierdută! Felicitări tuturor celor care s-au implicat în Let’s do it, România! Am arătat ce înseamnă adevrata iubire de ţară!

A consemnat, fotoreporterul pentru mediu de la Asociaţia Ecologistă „Floarea de Colţ” din Cluj Napoca, Zamfir.

Per total, putem raporta că în zona Turzii este un pic mai curat decât era azi dimineaţă. Acum, să vedem ce vom face pentru ca această muncă să nu fie zadarnică. Noi, ecologiştii, mici sau mari, va trebui să continuăm lupta. Nu ne lăsăm noi învinşi, nici de gunoaiele aruncate şi nici de … gunoaiele care le aruncă!

Anunțuri