Având în vedere că suntem în democraţie (!?), vă las libertatea să credeţi ce vreţi despre formula din titlu.
Dacă vă duce mintea să credeţi că acum zece ani, într-o seară de 1 noiembrie (exact ca astăzi!), am pus mâna pe Ulise, aţi ghicit.
Era un mic schelet împachetat în piele. Când i-am dat o bucăţică de cozonac, a înghiţit-o repede şi s-a lovit, pe dinăuntru, de coadă. A propos: codiţa îi era ca un ciot de sfoară de cânepă, roasă de molii. Era pe nicăieri, ce mai?!
Am început să-l îndop cu lapte – aşa a ajuns un papă-lapte înrăit!, i-am adus un veterinar care l-a chinuit cu vaccinuri şi cu medicamente amare – aşa a ajuns un câine voinic!, l-am învăţat nişte reguli de convieţuire – aşa a ajuns un câine cuminte, admirat pe oriunde mergem!, apoi, l-am scos în lume.
Au trecut zece ani?! Îmbătrânim, amândoi.
Totuşi, astăzi am fost împreună, vis a vis de Colţii Trascăului, pe culmea Ardeşcheia (1.249 m). Intenţia era: Izvorul Remetea – Ardaşcheia – şaua dintre Ardaşcheia şi Varful Ugerului şi aşa mai departe. Din păcate, nu am putut trece şi pe Vârful Ugerului din apropiere. Dar, a fost minunat!
Mulţumesc, Prietene Ulise, pentru aceşti zece ani minunaţi! Mai vreau!
P.S.: iată-i pe cei doi Prieteni care „au plimbat căţelul” prin acele locuri minunate:
danemusulmanu'
1 aprilie 2011
Dumnezeu sa va de-a mult timp impreuna si multa sanatate. Astazi cu ocazia impliniri a ..25 de ani, i-ti doresc multi ani, multa sanatate si ce vrei tu si de doua ori ce-mi doresc mie!
Zamfir POP
1 aprilie 2011
# danemusulmanu’: Oroare, dom’le. Alah nu ţi-a spus corect vârsta mea: am 19 ani (de 3 ori!) plus un bonus!
Dar, mulţam de urări, Prietene!
Florina
10 februarie 2011
Să trăiţi ca să ne mai plimbaţi în aceste hălăduiri minunate!
Zamfir POP
10 februarie 2011
# Florina: Promitem!
zerocratu'
6 noiembrie 2010
Am si eu un caine ca al tau, un aventurier, topaie tot de fericire cand vede ca ma incalt sa plecam la plimbare prin padure. 🙂 se bucura si vorbeste cu mine in ultimu hal. Eu+Muso=5 ani 🙂
Zamfir POP
6 noiembrie 2010
# zerocratu’: Deşi, ŞTIE că fără cravată nu ieşim din curte, nu se poate opri din ţopăială ca să io pun. La întoarcerea de pe coclauri, nu mai este problemă. Nu mai vorbesc de scandal. Doamne, fereşte, să mă opresc în curte ca să-mi aranjez breteaua de la raniţă, cu trezeşte tot cartierul cu lătratul lui.
Este absolut normal: pe coclauri este independent. Merge unde vrea, scurmă, se tăvăleşte, adulmecă fel şi fel de mirosuri, … Doar se îngrijeşte să nu piardă contactul vizual cu mine. Chiar dacă primeşte mâncare înainte de plecare, pe câmp, orice biscuit este mai bun!
Razvy
2 noiembrie 2010
am vazut ca ati spus ca erati ingrozit sa nu puneti prea multe poze, dar cui nu ii place sa priveasca aceste imagini superbe, mie imi aduc parca o liniste si trec peste multe cand vad asemenea imagini mai ales ca sunt din tara noastra
Zamfir POP
2 noiembrie 2010
# Razvy: Mulţumesc pentru susţinere. Era vorba de o reticenţă, pornită din educaţia primită, spre evitarea abuzurilor stânjenitoare pentru alţii.
Hălăduind mereu pe coclauri, văd şi surprind, cu săpuniera mea, multe imagini inedite. Mă opresc, fac doi-trei paşi înapoi, caut unghiuri, setez aparatul (cât poate şi el, amărâtul!), … sub privirile resemnatului meu Prieten. Pentru el, important e să mergem, să mergem, să mergem. Ieri şi-a dat examenul de … chamois! (Iarăşi, jena: cum să-i spun capră?).
daurel
2 noiembrie 2010
Sa traiti ca trebuiti !
Zamfir POP
2 noiembrie 2010
# daurel: Mulţumim, Sătmărene!
irina
2 noiembrie 2010
La mulţi ani, voinicilor! 🙂
Zamfir POP
2 noiembrie 2010
# irina: Sărut mâinile, Paşnică Doamnă!
Gabi M.
2 noiembrie 2010
La cât mai multe hălăduiri pe frumoasele plaiuri ardeleneşti (după care tânjeşte atâta sufletul meu)!
Zamfir POP
2 noiembrie 2010
# Gabi M.: Când vei veni la Turda, îl voi ruga pe Ulise (acum, ştie drumul!) şi te duc pe Ardaşcheia!
zoltybogata
2 noiembrie 2010
foarte frumos acolo, chiar k merita sa urci pina acolo, super fain
Zamfir POP
2 noiembrie 2010
# zoltybogata: Pentru Ulise a fost mai uşor să se caţere decât pentru mine!
Cristian Lisandru
2 noiembrie 2010
Gabriela are dreptate – Ulise a devenit un brand. Şi, într-adevăr, un prieten adevărat… Îmi place să privesc fotografiile rezultate în urma unor astfel de peregrinări… Gânduri bune!
Zamfir POP
2 noiembrie 2010
# Cristian Lisandru: Te dai cu Gabriela?! Eu eram îngrozit că pun prea multe poze şi plictisesc lumea cu poveştile mele despre hălăduiri …
Ieri, de pe Ardaşcheia am admirat … Munţii Făgăraş!
Mulţumim pentru aprecieri! Să ai o zi minunată … în fiecare zi!
edituramateescu
2 noiembrie 2010
Tu esti Agârbiceanu iar catelul Ulise e Pisicuța!
Zamfir POP
2 noiembrie 2010
# edituramateescu: Nici vorbă! Agârbiceanu era POPĂ, eu sunt doar POP. Iar, dacă îi spui Pisicuţă lui Ulise, … să NU îndrăzneşti să te apropii de el. Să-ţi spun un secret; nu-i plac pisicile!
gabriela
2 noiembrie 2010
Cu sau fara voia ta, Ulise a devenit un brand bun pentru peregrinarile tale. Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca iti este cel mai bun prieten si cel mai sincer. 🙂
Zamfir POP
2 noiembrie 2010
# gabriela: Ieri, toată ziua, Şerban – amicul care ne-a dus pe Ardaşcheia – nu se mai oprea din minunat: Ce cuminte este Ulise, cum ascultă el de tine, dar, şi de mine!